Statutory right of first refusal for leased state property and timeliness of appeal against refusal to compel sale.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 27 decembrie 2007 reclamantul SC C.D.M. SRL a chemat în judecată RA D.E.F.R.F. solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Timișoara (fostul cinematograf V.), să fie stabilit prețul de vânzare printr-o expertiză tehnică de specialitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul deține imobilul în baza unui contract de închiriere prelungit prin acte adiționale și că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 346/2004 i s-a dat posibilitatea de a opta pentru achiziționarea spațiului, însă procedura trenează.

Ulterior, printr-o cerere de completare a acțiunii reclamantul a solicitat instanței să constate că a intervenit prelungirea de drept a contractului de închiriere pentru o perioadă nedeterminată, având în vedere faptul că termenul a expirat la 20 ianuarie 2008, iar pârâta refuză prelungirea, devenind astfel incidente prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 potrivit cărora locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legale de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare.

Prin sentința nr. 1100/PI din 11 noiembrie 2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, s-a constatat că a intervenit prelungirea de drept a contractului de închiriere pentru o perioadă nedeterminată și s-a admis acțiunea, pârâta fiind obligată la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru imobilul care a constituit obiectul acțiunii, la valoarea stabilită prin expertiza tehnică judiciară și care face parte integrantă din hotărâre.

Pârâta a fost obligată totodată la plata sumei de 2.170 lei cheltuieli de judecată.

În motivare s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la încheierea contractului de vânzare - cumpărare asupra imobilului în litigiu, în raport de dispozițiile imperative ale Legii nr. 346/2004 cât și ale H.G. nr. 1874/2006, valoarea rezultând din expertiza tehnică judiciară administrată în cauză, iar cu privire la cererea de completare a acțiunii s-a apreciat că este de asemenea întemeiată, în raport de dispozițiile contractuale stipulate la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 mai sus amintite.

Apelul pârâtei împotriva acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 79 din 23 aprilie 2009 în sensul admiterii acestuia și schimbării în parte a sentinței Tribunalului Timiș, în sensul respingerii cererii completate formulată de reclamanta SC C.D.M. SRL Timișoara, fiind menținute doar dispozițiile din sentință cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

În considerentele deciziei Curtea a reținut că reclamanta nu este îndreptățită la cumpărarea respectivului activ conform Legii nr. 346/2004 întrucât nu este îndeplinită condiția înscrierii activului pe lista de active disponibile, ca o condiție prealabilă și esențială exercitării dreptului de a cumpăra, listă prevăzută de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004.

Prima instanță a reținut că spațiul în litigiu este disponibil fiind menționat în anexa nr. 2 a H.G. nr. 1874/2006 însă Curtea a reținut că acest considerent nu mai avea susținere la data pronunțării sentinței, întrucât respectivul act normativ era deja în mod irevocabil anulat, iar după pronunțarea sentinței a intrat în vigoare Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, care, prin art. 8 a trecut, printre altele spațiul comercial în litigiu și terenul aferent în domeniul public, devenind astfel inalienabile.

Spațiul comercial nefiind disponibil s-a reținut că reclamanta nu poate uza nici de prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 cu privire la prelungirea contractului de închiriere.

Împotriva acestei decizii reclamantul SC C.D.M. SRL a declarat recurs solicitând modificarea acesteia și menținerea soluției primei instanțe cu privire la imobilul în litigiu despre care susține că și-a pierdut destinația de cinematograf în perioada imediat următoare a anului 1990, reclamanta efecutând importante îmbunătățiri la imobilul care funcționează ca și centru medical și cu privire la care s-au purtat negocieri și s-a demarat procedura de vânzare - cumpărare.

Prin întâmpinarea înregistrată la 8 decembrie 2009 intimata RA D.E.F.R.F. a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Curții de Apel Timișoara ca temeinică și legală.

În apărare invocă prevederile O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, faptul că prin efectul legii imobilul în litigiu a trecut în domeniul public devenind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.

Din oficiu, în ședința publică din 9 decembrie 2010 Înalta Curte a invocat tardivitatea recursului promovat de reclamant, conform art. 301 raportat la art. 102 și art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Se va reține că, potrivit dovezii depusă la dosarul de apel comunicarea deciziei nr. 79 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a făcut reclamantului la data de 28 mai 2009, iar data expedierii prin poștă a cererii de recurs, potrivit ștampilei este 19 iunie, termenul de 15 zile prevăzut de lege fiind expirat.

În consecință, în baza prevederilor legale arătate se va respinge ca tardiv recursul recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.D.M. SRL Timișoara, împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 79 din 23 aprilie 2009, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.