Regressive claim for subrogation requiring effective discharge of debt under Civil Code Art. 1108

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5036/110/2007 din 5 septembrie 2007, reclamanta SC S. SA Slănic Moldova, societate în faliment prin lichidator judiciar C. SPRL Bacău a formulat acțiune în regres în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.216.227,25 lei sumă cu care pârâta s-a îmbogățit fără justă cauză și instituirea sechestrului asiguratoriu asupra întregului patrimoniu al pârâtei SC S. SRL.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta SC S. SA Slănic Moldova societate în faliment a fost obligată prin sentința nr. 1064 din 26 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3124/2004, la plata sumei de 6.800.000 lei, care prin divizarea societății comerciale fusese preluată ca pasiv de către pârâtă, în proporție de 91,42 %.

În această situație lichidatorul judiciar a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile pentru formularea acțiunii în regres, invocând ca temei de drept și art. 1108 C. civ.

Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității acțiunii, raportat la prevederile art. 7201 C. proc. civ., iar pe fond respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1108 C. civ., sub aspectul faptului că subrogarea în oricare dintre formele sale, impune plata efectivă a datoriei, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin sentința civilă nr. 33 din 11 februarie 2008, Tribunalul Bacău, județul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile și a admis acțiunea obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 6.216.227,25 lei. Totodată, a respins capătul de cerere privind sechestru asigurător, reținând că sunt întrunite condițiile subrogației legale prin înscrierea creditoarei la masa credală cu întreaga datorie, deși potrivit proiectului de divizare aceasta trebuia suportată de ambele societăți comerciale.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia nr. 19 din 24 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal și hotărârea a fost schimbată în sensul că acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod corect a respins excepțiile prematurității și prescripției acțiunii, invocate de către apelanta-pârâtă, determinat de faptul că lichidatorul judiciar a formulat acțiunea în regres în baza atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2006, astfel că nu era necesară realizarea concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., iar în privința excepției prescripției sunt incidente dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Pe fond a reținut, însă, că apelul este fondat.

SC S. SRL Slănic Moldova, s-a constituit în urma divizării SC S. SA Slănic Moldova care, i-a transmis cu titlu universal o parte din patrimoniul său, respectiv elementele din activ și pasiv, potrivit Proiectului de divizare (M. Of. nr. 337/2.02.2004), apelanta-pârâtă recunoscând prin motivele de apel, că printre elementele de pasiv transmise, se află și datoria în sumă de 6.216.227,25 lei, față de SC R. SA Onești.

Această creditoare a chemat-o în judecată pe intimată-reclamantă, unde inițial a fost înregistrat debitul, și prin sentința civilă nr. 1064 din 26 mai 2004, a fost obligată la plata sumei de mai sus.

Deși a fost obligată la plata sumei din litigiu, intimata-reclamantă a dat dovada de pasivitate și nu a uzat de căile legale de atac, astfel că SC R. SA Onești a solicitat potrivit art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, executare silită prin înscrierea în tabloul de creanțe a societății cu suma de 6.216.227,25 lei.

Având în vedere, însă, că în cauză nu s-a făcut dovada încasării sumei de către creditoarea, SC R. SA Onești, în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea în regres împotriva apelantei-pârâte, potrivit art. 1108 C. civ., deoarece în această situație apelanta-pârâtă este înregistrată cu două datorii, una către SC R. SA Onești, conform Proiectului de divizare și una către intimată-reclamantă, potrivit sentinței apelate.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a arătat că instanța a nesocotit efectele puterii lucrului judecat, SC S. SA fiind obligată la plata sumei de 6.800.000 lei reprezentând o creanță datorată în baza sentinței civile nr. 1064 din 26 mai 2004, rămasă definitivă și irevocabilă, pentru o datorie care aparține prin divizare pârâtei, situație suficientă pentru a opera subrogația legală, nefiind necesară dovada achitării debitului, apărare neluată în considerare.

Analizând recursul se găsește nefondat.

Plata prin subrogație presupune că aceasta să fie efectuată de o altă persoană decât debitorul, în achitarea creanței de care acesta este ținut, rezultând cu evidență în legătură cu efectul subrogației că aceasta operează numai în măsura plății efective, a stingerii debitului.

Din actele dosarului rezultă că SC R. SA, în calitate de creditor a urmărit-o direct pe recurenta-reclamantă, prin înscrierea la masa credală, în baza hotărârii judecătorești în care figurează ca debitoare chiar această societate astfel că, odată în plus, aceasta nu poate invoca încălcarea de către instanță a efectelor acestei hotărâri judecătorești, numai faptul juridic al divizării patrimoniului dar și plata efectivă a sumei ce revenea potrivit acestui act juridic intimatei-pârâte putând justifica acțiunea recurentei-reclamante.

Potrivi art. 1108 C. civ., plata făcută prin subrogare este plata, nu făcută de către debitor, ci de către un terț și în urma căreia creanța plătită, deși stinsă față de creditorul plătit, continuă să existe în folosul terțului plătitor.

Cum în cauză nu a rezultat o asemenea dovadă, în mod legal, instanța de apel a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA Slănic Moldova prin lichidator judiciar C. SPRL Bacău împotriva deciziei nr. 19 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2009.