Exclusion of SRL associates for failure to increase social capital under O.G. 32/1997: inapplicability of statutory exclusion sanction for breach of statutory obligation rather than contractual contribution

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2000, reclamanta S.C. C. Km. O S.R.L., prin reprezentant T.L., a chemat în judecată pe pârâta M.A.V., C.M. și D.M.D, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să se dispună excluderea asociaților pârâți, motivat de faptul că nu au întreprins demersurile în vederea majorării capitalului social conform O.G. nr. 32/1997.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 217 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 5682 din 29 septembrie 2000, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 217 pct. 1, lit. a) din Legea nr. 31/1990, aceasta fiind de strictă aplicare, respectiv, în situația în care asociatul pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat.

Or, O.G. nr. 32/1997, prin care s-a dispus majorarea capitalului social la 2 milioane lei, nu privește sancțiunea excluderii, neputând fi considerată o obligație intrinsecă ce și-ar fi asumat-o asociații.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a interpretat dispozițiile O.G. nr. 32/1997 care statorniceau imperativ obligativitatea majorării capitalului social, fiind convocați în vederea aducerii la îndeplinire a acestei reglementări.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 482 din 29 mai 2001, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că dispozițiile O.G. nr. 32/1997 au impus obligația majorării capitalului social, obligație care revine asociaților, dar, prin conținutul lor, aceste dispoziții nu sunt în măsură să atragă sancțiunea excluderii întrucât, în speță, asociații nu s-au obligat, ci au fost obligați la această majorare.

Cu petiția înregistrată la data de 8 august 2001, reclamanta a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile făcând referire la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Se susține că s-au încălcat normele de procedură întrucât asociatul T.L. nu a fost citat, deși deține 30% din capitalul social, iar în situația admiterii acțiunii ar fi rămas singurul asociat.

De asemenea, recurenta apreciază că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât refuzul asociatului de a se conforma legii, de a proceda la majorarea capitalului social, conduce la sancțiunea excluderii, dizolvarea neputând avea loc față de poziția asociatului T.L. de a continua funcționarea societății cu un singur asociat.

Recursul este nefondat.

Acțiunea a fost promovată de persoana juridică prin reprezentantul său legal, conform actului constitutiv al societății, instanțele procedând la citarea acesteia având în vedere principiul disponibilității.

Asociatul T.L. nu a înțeles să acționeze în această calitate, situație în care s-a respectat cadrul procesual stabilit de reclamanți pe tot parcursul judecății. T.L. acționând ca reprezentant al societății, situație în care s-au respectat formele de procedură, critica fiind neîntemeiată.

Pe fond, Curtea reține că, potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 32/1997, pentru orice S.R.L. capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane lei, cu obligativitatea, pentru asociați, de majorare a acestuia în termen de 1 an.

De asemenea, se stabilea și sancțiunea în cazul nerespectării acestei obligații, respectiv dizolvarea, la cererea Ministerului de Finanțe sau Camerei de Comerț

Din economia textelor precizate, rezultă că asociații au fost obligați la majorare, fiind prevăzută expres și sancțiunea.

În această situație, justificat instanțele de fond și apel au apreciat că nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 217 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 3/1990 care se referă expres la sancționarea asociatului care, „deși pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat”, obligație asumată prin contractul de societate.

Această sancțiune nu poate fi extinsă și la alte situații, astfel că hotărârile date sunt la adăpost de orice critică în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. Km. 0 S.R.L. București, împotriva deciziei nr. 842 din 29 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 februarie 2003.