Recognition of foreign criminal sentences: scope of material error correction, integral inclusion of ancillary penalties, and finality of consolidated execution orders under the European Transfer Convention

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut sentința penală nr. 50/07 din 2 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 1 din Novelda prin care cetățeanul român S.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 30 de ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 23 iulie 2005 la zi.

S-a recunoscut sentința penală nr. 85 din 26 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 4 din Torrevieja prin care S.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 5655 zile închisoare, din durata pedepsei aplicate a dedus perioada executată de la 21 iulie la 27 iulie 2005.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România - în vederea continuării executării pedepsei de 30 de ani închisoare, respectiv o pedeapsă de 5655 zile închisoare.

Prin încheierea din 2 octombrie 2009, conform art. 195 C. proc. pen. s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta sentinței penale nr. 239 din 30 septembrie 2009, în sensul că se va dispune transferul condamnatului în vederea executării atât a pedepsei de 30 de ani închisoare, cât și a pedepsei de 5655 zile, iar nu doar a executării pedepsei de 30 ani închisoare, cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/07 din 2 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 1 din Novelda, cetățeanul român S.D.A. a fost condamnat la 21 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asasinat cu înlăturarea riscurilor pentru infractori și premeditare prev. de art. 139.1a și 31 și 140 C. pen. spaniol, 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 163.1 C. pen. spaniol și 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de jaf cu violență prev.de art. 242.1 din același cod.

În urma adiționării celor 3 pedepse cu închisoarea, rezultă, din punct de vedere aritmetic, 31 de ani închisoare.

Potrivit fișei de echivalare a condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 30 de ani închisoare, fiind aplicate disp.art. 76 C. pen. spaniol, iar persoana a fost arestată preventiv la 23 martie 2005 la 2 decembrie 2007 și a început executarea pedepsei la 3 decembrie 2007, care se va împlini la 15 iulie 2035.

Totodată, prin sentința penală nr. 85 din 26 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 4 din Torrevieja s-a dispus condamnarea persoanei transferabile S.D.A. la două pedepse de câte 6 ani închisoare pentru infracțiunea de reținere ilegală și la pedeapsa de 3,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de jaf cu intimidare.

Potrivit fișei de lichidare a condamnării, pedeapsa dată spre executare a fost de 5655 zile, execuția pedepsei începând la 16 iulie 2005 și se stinge la 5 ianuarie 2051.

Toate infracțiunile comise au corespondent în legislația română, iar condamnatul și-a dat acordul pentru a fi transferat în România, astfel că cererea parchetului a fost admisă și curtea a hotărât conform dispozitivului sentinței.

Împotriva sentinței nr. 259 din 30 septembrie 2009, cât și a încheierii din 2 octombrie 2009, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub patru aspecte:

- încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată conform art. 195 C. proc. pen. este greșită, întrucât în cauză nu este o eroare în înțelesul textului, ci o greșeală de judecată;

- hotărârea este nelegală - întrucât s-a stabilit executarea pedepsei de 30 de ani închisoare, deși adiționarea celor trei pedepse însumează 31 de ani închisoare;

- greșit s-a recunoscut numai pedeapsa principală, fiind omise pedepsele complementare aplicate;

- nu au fost lămurite, pe deplin, contradicțiile existente în cauză referitoare la executarea pedepsei închisorii.

Recursul declarat de parchet este fondat.

Conform art. 195 C. proc. pen., eroarea materială privește o greșeală evidentă din cuprinsul unui act procedural, o corectare sau o suprimare de text, eroare asupra numelui părților, calitatea acestora, asupra unor acte sau cifre, ori la chestiuni adiacente judecății (art. 189 și 190 C. proc. pen.).

Textul nu se referă la greșeli de judecată – ori în cauză, încheierea din 2 octombrie 2009 se referă la o greșeală de judecată, instanța omițând inițial să dispună executarea pe lângă pedeapsa de 30 de ani închisoare și a celei de 5655 zile- astfel că motivul formulat de procuror este fondat.

De asemenea, fondate sunt și celelalte motive invocate - referitoare la calculul greșit al pedepsei stabilite precum și omisiunea aplicării pedepselor complementare, așa cum au fost stabilite prin hotărârea autorităților spaniole, conform art. 115 - art. 121 din Legea nr. 302/2004 cât și a convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, recunoașterea unei hotărâri penale străine se realizează în integralitatea ei, fără a exista o intervenție a statului de executare.

Fondat este și motivul vizând contradicțiile existente în cauză cu privire la executarea pedepsei închisorii de către condamnatul S.D.A.

Ulterior judecării cauzei, a fost depusă la dosar hotărârea din 25 septembrie 2008 a Judecătoriei din Alicante pronunțată în Dosarul de comasare nr. 3616/08 din care rezultă că executarea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri se vor executa integral prin adiționare, executarea începând la 3 decembrie 2007 și se va considera executată la 5 ianuarie 2051, fiind necesar a fi recunoscută de statul român și această ultimă hotărâre care însă nu este definitivă.

În raport de aceste motive și cum la dosar nu există relații care să ateste că această ultimă hotărâre este definitivă, având în vedere și celelalte motive de recurs formulate de procuror, recursul va fi admis conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmare casării sentinței penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 și a încheierii din 2 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 239 din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe intimata persoană transferabilă S.D.A.

Casează hotărârea atacată și încheierea din 2 octombrie 2009 și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2010.