Attempted murder sentencing: inapplicability of provocation excuse for pre-existing relationship turmoil and insufficient voluntary reparation for judicial mitigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of both the defendant and the civil plaintiff, thereby affirming the lower court’s conviction of the defendant to 8 years of imprisonment for attempted murder and the civil liability order. The case involved a criminal prosecution where the defendant, motivated by jealousy following a separation, inflicted life-threatening knife wounds on his wife, and the dispute centered on the defendant's claim that the courts failed to apply the legal excuse of provocation (Article 73(1)(b) of the Penal Code) and judicial mitigating circumstances (Article 74(1)(b) and (c)), alongside the plaintiff's attempt to recover judicial costs based on evidence submitted after the appeal verdict. The court determined that the provocation excuse was inapplicable because the emotional disturbance stemmed from a pre-existing separation rather than a sudden external provocation at the time of the act, and that a partial agreement to civil claims did not constitute the sustained effort required for mitigating circumstances; consequently, the sentencing remained justly individualized, and the plaintiff’s civil appeal was rejected because new evidence submitted after the appellate decision could not be re-examined under the procedural rules governing cassation for gross factual errors (Article 3859(18) of the Code of Criminal Procedure).
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. c) C. pen, art. 83 C. pen, art. 71 C. pen, art. 73 lit. b) C. pen, art. 74 lit. b) C. pen, art. 74 lit. c) C. pen; Attempted murder sentencing: inapplicability of provocation excuse for pre-existing relationship turmoil and insufficient voluntary reparation for judicial mitigation: The case involved a criminal prosecution where the defendant, motivated by jealousy following a separation, inflicted life-threatening knife wounds on his wife, and the dispute centered on the defendant's claim that the courts failed to apply the legal excuse of provocation (Article 73(1)(b) of the Penal Code) and judicial mitigating circumstances (Article 74(1)(b) and (c)), alongside the plaintiff's attempt to recover judicial costs based on evidence submitted after the appeal verdict. The court determined that the provocation excuse was inapplicable because the emotional disturbance stemmed from a pre-existing separation rather than a sudden external provocation at the time of the act, and that a partial agreement to civil claims did not constitute the sustained effort required for mitigating circumstances; consequently, the sentencing remained justly individualized, and the plaintiff’s civil appeal was rejected because new evidence submitted after the appellate decision could not be re-examined under the procedural rules governing cassation for gross factual errors (Article 3859(18) of the Code of Criminal Procedure).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive context to justify the dismissal of the civil plaintiff's appeal regarding the calculation of judicial expenses, as a gross factual error does not apply to cost calculations.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 180 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Mureș, inculpatul T.C. (fiul lui V. și L.) a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev.de art. 20 rap.la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 426 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare. A fost menținută starea de arest și din pedeapsa rezultantă a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27 iunie 2008 la zi.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Totodată, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I. și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia 421,24 lei despăgubiri materiale, 500 lei daune morale și 100 lei lunar cu titlu de rentă viageră de la data de 17 iunie 2008 până la schimbarea stării de sănătate a părții civile.
În esență, s-a reținut că în dimineața zilei de 16 iunie 2008 inculpatul s-a deplasat la barul unde lucra soția sa, iar în momentul în care aceasta, aflată după tejghea, s-a întors cu spatele, a tăiat-o la braț cu un cuțit, iar apoi i-a aplicat mai multe tăieturi cu același cuțit în zona gâtului, a feței și a brațului, ambii căzând la pământ. Totodată, inculpatul și-a aplicat și lui tăieturi la braț, susținând că a intenționat să se sinucidă.
În urma loviturilor aplicate de inculpat, partea civilă, soția inculpatului a suferit mai multe leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Curtea de Apel Tg.Mureș, prin Decizia penală nr. 72/ A din 26 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului T.C.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat omisiunea reținerii circumstanței legale a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. b) și c) din același cod.
Partea civilă, prin recursul său a solicitat acordarea integrală a cheltuielilor judiciare, conform chitanței depusă la dosar după pronunțare și a cheltuielilor de judecată făcute de ea în recurs.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanța a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, le-a încadrat corespunzător în dispozițiile legii și i-au aplicat pedepse just individualizate.
Critica inculpatului, privind nereținerea în favoarea sa a circumstanței legale a scuzei provocării, nesusținută de el în apel, nu este întemeiată.
Această critică, formulată de apărătorul inculpatului, doar în recurs, a fost pusă în discuția contradictorie a părților, iar urmare examinării acesteia, în raport de probele existente în dosar, a rezultat că acestea nu dovedesc îndeplinirea cerințelor prev.de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se putea reține că inculpatul a săvârșit o tentativă de omor în condițiile acestei atenuante legale.
Sub acest aspect este dovedit în cauză că inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții de moment, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă. Este real că el se află într-o stare mai veche de tulburare, însă nu determinată de o provocare din acel moment, ci ca urmare a despărțirii de mai multă vreme de soția sa cu care se afla în curs de divorț, astfel că nu se putea reține întrunirea cerințelor prev.de art. 73 lit. b) C. pen.
Neîntemeiată este și critica inculpatului referitor la omisiunea reținerii de către instanțe a circumstanțelor atenuante judiciare prev.de art. 74 lit. b) și c) C. pen.
Așa cum a motivat instanța de apel, simplul acord exprimat de inculpat cu privire la pretențiile civile ale Spitalului Clinic județean de Urgență Mureș și acordul parțial dat referitor la pretențiile civile ale victime, nu reprezintă o stăruință depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba în sensul și accepțiunea la care se referă textul art. 74 lit. b) C. pen.
Nici susținerea că trebuia reținută circumstanța judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu este întemeiată.
Sub acest aspect, instanța de apel a motivat corectă că recunoașterea ulterioară a faptei de către inculpat, nu justifică reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, atâta vreme cât el a continuat să manifeste aceeași atitudine de ură și gelozie față de partea civilă, inclusiv în fața instanței, la ultimul cuvânt.
Așa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se justifică reducerea ei astfel că urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Este nefondat și recursul părții civile.
Așa cum în mod corect a arătat reprezentanta M.P., temeiul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de partea civilă, nu are incidență în cauză, deoarece eroarea gravă de fapt nu se poate referi la modul de calcul al cheltuielilor judiciare.
Motivul de recurs invocat s-ar fi putut referi, la cazul prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., însă numai dacă probele referitoare la cheltuielile judiciare, propuse, discutate în contradictoriu și depuse în cursul cercetării judecătorești, ar fi fost respinse.
Or, în condițiile depunerii chitanței, după pronunțare, referitor la pretinse cheltuieli de judecată, acestea nu puteau face obiectul examinării lor de către instanță și implicit al pronunțării asupra lor.
Pentru aceste motive, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpatului și ale părții civile să fie respinse ca nefondate cu obligarea lor cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă T.I. și recurentul inculpat T.C. împotriva Deciziei penale nr. 72/ A din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 27 iunie 2008 la 3 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.