Appeal fails; European Arrest Warrant for Czech robbery sentence upheld, detention maintained, surrender ordered.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

Punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 de Tribunalul Districtual din Praga 2 Cehia, împotriva cetățeanului român P.A. - fiica lui N. și P., și predarea acesteia cu respectarea regulii specialității.

A menținut starea de arest a numitei P.A. pe o durată de 30 zile, de la 13 octombrie 2009 la 11 noiembrie 2009.

A constatat că aceasta a fost reținută și arestată de la 23 septembrie 2009.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se avansează din fondul M.J.L.C.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 23 septembrie 2009 pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 11 martie 2008 de Tribunalul Districtual din Praga 2 Cehia față de cetățeanul român P.A.

La dosarul cauzei s-a atașat:

- mesajul de urmărire internațională emis de Biroul Central Național Interpol Praga f. 42 - 46 d.u.p.;

- mandatul european de arestare emis față de persoana solicitată (în traducerea certificată - f. 21-27 d.u.p.);

- procesul-verbal de identificare și audiere a persoanei solicitate f. 12 d.u.p.

După înregistrarea pe rolul instanței a cauzei, persoana solicitată a fost verificată sub aspectul identității și a fost audiată în condițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 iar în baza art. 90 alin. (8) din aceeași lege s-a dispus arestarea numitei acesteia pentru 29 zile în vederea realizării procedurilor judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare (f. 7 dosar instanță).

Împotriva încheierii din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate, aceasta a declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 3013 din 27 septembrie 2009 (Dosar nr. 7596/1/2009) a respins, ca nefondat, recursul persoanei solicitate.

Examinând actele dosarului în raport cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea constată că sunt realizate condițiile legale pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare cehe împotriva cetățeanului român P.A. În acest sens, Curtea reține următoarele:

1. La 27 martie 2001, prin hotărârea Tribunalului din Praga 2, rămasă definitivă la 16 iunie 2001, cetățeanul român P.A. (având la momentul condamnării numele D.A. - f.21 - 36 d.u.p.) a fost condamnată pentru jaf - art. 234 pct. 1 C. pen. ceh.

Persoana solicitată a fost judecată și condamnată în lipsă întrucât după interogare și notificarea acuzării, fiind pusă în libertate (23 februarie 1999), aceasta a părăsit teritoriul Cehiei sustrăgându-se procedurilor judiciare.

În fapt, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că în ziua de 20 iulie 1999, în jurul orei 14,35 aflându-se în Praga 2, L.U., P.A. a intrat în magazinul societății de articole din piele A.P.K.L.G. împreună cu alte persoane și în timp ce o altă femeie din grupul respectiv a exercitat violența asupra vânzătoarei, persoana solicitată și ceilalți complici, a sustras bunuri în valoare de 8.745,16 CZK.

2. Din perspectiva dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea constată realizate exigențele referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare.

De asemenea, se constată că nu există incidente referitoare la identitatea persoanei solicitate, aceasta confirmându-și identitatea în cursul audierii din 23 septembrie 2009 de către procuror și instanță.

Împrejurarea că autoritățile judiciare au identificat persoana solicitată sub numele D. se datorează faptului că acesta era numele dobândit prin căsătorie, iar ulterior, prin efectul hotărârii de divorț, acesta și-a reluat numele de P. (f.35 d.u.p.).

3. Persoana solicitată a exprimat opoziția la predare motivând în sensul că nu are încredere în autoritățile statului de condamnare, invocând precaritatea stării de sănătate, situația familială dificilă și împrejurarea că din perspectiva legislației române s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei.

Instanța constată că împrejurările legale de circumstanțele personale invocate de persoana solicitată nu pot constitui motive de refuz din perspectiva dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește prescripția executării pedepsei ca motiv opțional de refuz la executarea mandatului european de arestare:

Hotărârea de condamnare a persoanei solicitate a rămas definitivă la 16 iunie 2001 și conform art. 125 raportat la art. 126 alin. (1) lit. b) combinat cu art. 127 din C. proc. pen. român termenul de prescripție a executării pedepsei s-a împlinit la 16 iunie 2009.

Însă, conform art. 68 C. pen. ceh termenul de prescripție nu curge în perioada când pedeapsa nu poate fi executată din pricină că persoana condamnată se află pe teritoriul acestui stat și oricum prescripția se întrerupe și prin faptul luării unor măsuri de punere în executare a pedepsei cum ar fi, în cauză mandatul de executare a pedepsei emis la 15 mai 2002 (f. 25 d.u.p.).

Așa fiind rezultă că din perspectiva legii penale a statului de condamnare, nu s-a împlinit prescripția, pedeapsa aplicată persoanei solicitate fiind executabilă.

Din perspectiva acestei situații, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 88 alin. (2) lit. g) din Lega nr. 302/2004, situație în care instanța are, ex lege, facultatea de a opta între punerea în executare a mandatului european de executare și refuzul de a o face.

În acest context, instanța apreciază că se impune punerea în executare, a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare cehe în vederea executării pedepsei.

Opțiunea instanței stă sub imperiul obligațiilor de cooperare judiciară internațională asumate de statul român în vederea realizării în Uniunea europeană a unui „spațiu de libertate, securitate și justiție” - Decizia cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare 2002/584/JA pct. 5 din preambul.

A refuza punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe numita P.A. pe motiv că este prescrisă executarea pedepsei conform legii române, ar însemna de fapt lipsirea de eficiență a normelor juridice tocmai ale statului ale cărui legi le-a încălcat persoana solicitată, comițând o infracțiune deosebit de gravă.

În altă ordine de idei, distinct de prejudiciul de imagine (deosebit de important) stânjenitor pentru statul român, cauzat de activitatea infracțională desfășurată pe teritoriul altor state de cetățeni români asemenea numitei P.A., instanța apreciază că prin predarea acesteia în vederea executării pedepsei se realizează cuvenita satisfacție datorată subiectului pasiv principal (victima jafului) și subiectului pasiv secundar - statul ale cărei legi au fost înfrânte.

Totodată, pentru aceleași argumente, mai sus arătate, cât și pentru faptul că persoana solicitată nu se află în situația expres prevăzută de art. 88 alin. (2) lit. c)1 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu poate lua în considerație solicitarea acesteia de a executa pedeapsa într-un penitenciar din România (art. 88 alin. (3) din aceeași lege).

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 instanța va dispune punerea în executare a mandatului de arestare european emis la 11 martie 2008 de Tribunalul Praga 2 - Cehia împotriva cetățeanului român P.A. și predarea acesteia către autoritățile judiciare cehe în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu respectarea regulii specialității.

Totodată, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 va menține arestarea persoanei solicitate în vederea predării acesteia, - iar în baza art. 96 alin. (5) din aceeași lege va constata că aceasta a fost reținută și arestată la data de 23 septembrie 2009.

Împotriva sentinței persoana solicitată a declarat prezentul recurs.

Motivele de recurs au fost formulate cu ocazia dezbaterilor și sunt menționate în partea introductivă a deciziei, nefiind depuse la dosar motive scrise de recurs.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Conform mandatului european de arestare, hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii este definitivă și irevocabilă la data de 16 iunie 2001. De asemenea, se menționează că „acuzata a fost pusă în libertate la 23 iulie 1999, orele 13 mai. După o căutare lipsită de succes, s-a constatat că infractoarea nu a rămas pe teritoriul Cehiei” (pag.1-2 a mandatului european de arestare).

În mandatul european de arestare se fac precizări și cu privire la legea cehă în materia prescripției executării pedepsei, rezultând că „termenul de prescripție nu include perioada de timp în care pedeapsa nu a putut fi executată deoarece condamnatul era în străinătate.", că „termenul de prescripție va fi întrerupt dacă instanța ia măsuri de punere în executare a pedepsei la care se referă termenul" și că „după întreruperea termenului (inițial) de prescripție va începe să curgă un nou termen de prescripție". în final se precizează că „instanța emite un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea la 15 mai 2002, fapt care ar întrerupe termenul de prescripție" (pag.5).

În raport cu aceste precizări privind legea cehă aplicabilă, legal instanța română a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Înalta Curte apreciază ca fiind corecte argumentele primei instanțe care, observând caracterul facultativ al refuzului întemeiat pe art. 88 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (argumente menționate la pag. 3 a sentinței atacate și care pornesc de la premisa necesității cooperării judiciare între statele U.E.).

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.A. împotriva sentinței penale nr. 264 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 380 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.