Bailiff and lawyer conduct in insolvency enforcement found lawful; abuse-of-office appeal rejected with costs.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M.I.,împotriva rezoluției nr. 936/P/2009 din 14 decembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații T.N., E.M. și C.G.N. A obligat petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 936/P/2009 din 14 decembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) rap. La art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești E.M., T.N. și față de avocat C.G.N., cu privire la infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că prin sentințele civile nr. 6872/2008, nr. 796/2009, nr. 955/2009, nr. 6323/2008 și nr. 7681/2008, pronunțate de Tribunalul Gorj, au fost admise acțiunile formulate de către petent, iar SC P.C. SA a fost obligată să-i achite drepturile bănești cuvenite.

Petentul a fost asistat și reprezentat la instanță de avocatul C.G.N., conform contractului de asistență juridică nr. 517 din 17 mai 2008, încheiat cu reprezentantul acestuia, obiectul contractului fiind redactarea, reprezentarea și executarea silită.

Urmare cererii formulată de petiționar prin avocat, executorul judecătoresc T.N. a întocmit Dosarul de executare nr. 256/E/2009, a dispus efectuarea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară și a emis la 13 ianuarie 2009, adresa de înființare a popririi către terțul poprit BCR Sucursala Unirea, însă în perioada executării silite, debitoarea SC P.C. SA a intrat în insolvență, ceea ce a împiedicat continuarea executării silite.

S-a mai reținut că, executorul judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a prezentat la biroul său și a fost sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere la masa credală în Dosarul de insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S. SRL.

În raport de aceste considerente, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești E.M., T.N. și față de avocat C.G.N., cu privire la infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Petiționarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar prin rezoluția nr. 2123/II/2/2009 din data de 28 decembrie 2009, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de B.I., apreciindu-se că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.

Petentul B.I. a formulat plângere la instanță, conform dispoz.art. 2781 C. proc. pen., reiterând motivele invocate în plângerea inițială și solicitând admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru continuarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală a intimaților.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că în mod just procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații T.N., E.M.M. și C.G.N., întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., reclamată de petent.

În acest sens, în cazul unui avocat nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece acesta nu are calitatea de „funcționar public", în sensul legii penale.

În ceea ce-i privește pe cei doi executori judecătorești, în mod just, s-a reținut că T.N. la solicitarea apărătorului petiționarului în calitate de creditor, a solicitat întocmirea Dosarului execuțional nr. 256/E/2009, însă în perioada respectivă, debitoarea intrând în insolvență, continuarea executării nu a mai fost posibilă.

Pe de altă parte, executorul judecătoresc E.M.M. a precizat că executorul judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a prezentat la biroul său, fiind sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere la masa credală în Dosarul de insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S. SRL.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul B.I.

La termenul de astăzi 28 aprilie 2010, a solicitat în principal desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că la data săvârșirii acestor fapte de către intimați, se afla în Cipru, fiind paralizat, astfel încât nu s-a putut deplasa în țară.

Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, intimații executorii judecătorești E.M., T.N. și avocat C.G.N. și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală a intimaților.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează aceștia în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte, a apreciat că nu existã indicii ale sãvârșirii acestei infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasã a atribuțiilor de serviciu de cãtre funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimații executori judecătorești și-au exercitat atribuțiile de servicu cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, în mod corect s-a reținut că executorul judecătoresc T.N. a întocmit Dosarul de executare nr. 256/E/2009, a dispus efectuarea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară și a emis la 13 ianuarie 2009 adresa de înființare a popririi către terțul poprit BCR Sucursala Unirea, însă în perioada executării silite, debitoarea SC P.C. SA a intrat în insolvență, ceea ce a împiedicat continuarea executării silite.

S-a mai reținut că, executorul judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a prezentat la biroul său și a fost sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere la masa credală în Dosarul de insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S. SRL.

Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul petiționar la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 24 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.