Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 660/2010 AI generated

Admissibility of constitutionality objection to procedural amendment provision lacking nexus to substantive dispute

Case Number Decizia nr. 660/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the appellant, thereby upholding the lower court's decision and confirming that the Constitutional Court was not required to be seized. The dispute arose from a commercial litigation where the appellant, challenging an appellate decision, filed a constitutionality objection regarding the provision on granting new hearing dates, arguing it violated constitutional rights to defense and access to justice. The court held that the objection was inadmissible under Article 29 of Law No. 47/1992 because the provision in question did not have a direct nexus to the resolution of the case, as the appellant's right to defense was already secured by legal representation. The decision relied on the principle that the relevant procedural norm is discretionary rather than mandatory, serving as a measure against bad-faith procedural delays rather than restricting constitutional rights, as previously established by Constitutional Court jurisprudence.

Legislator headnote

AI generated

art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 156 C. proc. civ, art. 24 din Constituția, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 156 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of constitutionality objection to procedural amendment provision lacking nexus to substantive dispute: Este de necontestat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești vizând neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Keywords

AI generated
procedural objections constitutionality established right rights of access commercial dispute plea of constitutional grievance
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V a comercială, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2009 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale având în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că este inadmisibilă invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. la acest moment, întrucât dispozițiile nu au legătură cu cauza.

În fundamentarea acestei soluții, s-a reținut că SC M.M. SRL București, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 815 din 26 mai 2009 dată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, în dosarul nr. 723/2009 (10.518/3/2006) în contradictoriu cu S.E., precizând că temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile art. 317 și următoarele C. proc. civ.

La termenul din data de 24 noiembrie 2009 contestatoarea, prin avocat substituent, a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 21 și art. 24 din Constituția României.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, avându-se în vedere că dispozițiile a căror neconstituționalitate se cere nu au legătură cu prezenta cauză, mai ales că cererea formulată în baza acestora a fost deja respinsă de instanță.

Împotriva încheierii pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, a promovat recurs contestatoarea SC M.M. SRL București, cu motivarea că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatoare are legătură cu cauza, dreptul la apărare fiind garantat prin constituție, iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat cu privire la aspectul expus anterior.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul contestatoarei SC M.M. SRL București pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești vizând neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanță, cu precizarea că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În speță, instanța corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, prin aceea că a apreciat ca inadmisibilă excepția, fiind contrară art. 29 alin. (1) și (3) din aceeași lege și a respins-o prin încheiere motivată.

La momentul invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., contestatoarea SC M.M. SRL avea asigurat dreptul la apărare, fiind legal reprezentată de avocat cu împuternicire de substituire.

Mai mult, norma din art. 156 alin. (1) C. proc. civ. nu este formulată în termeni imperativi ai unei obligații a instanței de a acorda amânarea cauzei, când se pretinde că partea nu beneficiază de apărare.

Împrejurarea acordării unui nou termen de judecată constituie un aspect de natură facultativă și numai când o asemenea cerere este temeinic motivată.

Relevantă în acest sens este chiar jurisprudența Curții Constituționale care a statuat că textul art. 156 C. proc. civ. nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare care tind la tergiversarea procesului și al împiedicării înfăptuirii justiției (Curtea Constituțională Decizia nr. 490/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 6 iulie 2006).

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC M.M. SRL București, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele stabilite de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatoarea SC M.M. SRL București împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat, pronunțată în dosarul nr. 5763/2/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.