Railway cargo shortage compensation: valuation based on internal transfer notes in absence of invoice under Transport Regulation Art. 85

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 295 din 22 martie 2000, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pe pârâta S.N.T.F.M. Iași, Agenția teritorială Iași, să-i plătească suma de 12.649.485 lei cu titlu de daune, plus suma de 1.086.959 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâtele S.N.P. P. SA, sucursala Ploiești, și Rafinăria A. Pitești.

Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. Iași, împotriva acestei sentințe, a fost respins prin decizia nr. 694 din 16 august 2000, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercială.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că procedura de citare a pârâtei, pentru termenul când s-a judecat cauza în fond, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 85 și urm. C. proc. civ.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, s-a reținut că excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Prahova este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., cererile izvorâte dintr-un contract de transport sunt judecate de instanța locului de plecare sau de sosire.

Întrucât, din copia scrisorii de transport aflată la dosar, rezultă că stația C.F.R. de plecare este Ploiești, competența teritorială aparținea Tribunalului Prahova.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că răspunderea pentru lipsurile cantitative constatate la destinație revine cărăușului, conform art. 82 și 83 din Regulamentul de transport C.F.R., întrucât vagonul a sosit la destinație cu urme de violare, respectiv, fără sigiliul predătorului.

În ce privește cuantumul prejudiciului, s-a reținut că a fost stabilit corect în raport cu prețurile din factură, care cuprind și taxele aferente livrării.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală și netemeinică.

Recurenta susține că, în mod greșit, s-a reținut că citarea s-a făcut cu respectarea art. 85 și urm. C. proc. civ. și că excepția necompetenței teritoriale invocată este neîntemeiată.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, recurenta arată că s-a reținut în mod greșit că a fost stabilit în raport cu prețurile din factură, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că furnizoarea i-a încasat accize, T.V.A. și taxă drum.

Susține că valoarea daunei pretinse nu este dovedită, reclamanta nu poate pretinde mai mult decât a plătit, respectiv, 2.153.350 lei.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că pârâta a fost legal citată pentru termenul din 22 martie 2000, situație în care avea posibilitatea să-și formuleze apărarea.

În această situație, critica recurentei, referitoare la nerespectarea normelor procedurale privind citarea, nu poate fi reținută.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, se constată că este neîntemeiat, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 9 C. proc. civ., cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei, iar, în speță, una dintre pârâte fiind S.N.P. P. SA, sucursala P. Ploiești, s-a considerat, în mod corect, că Tribunalul Prahova a fost competent să soluționeze cauza.

Critica recurentei, privind cuantumul despăgubirii, este întemeiată, întrucât, din verificarea actelor dosarului, rezultă că prejudiciul nu a fost stabilit în raport cu prețul din factură, cum greșit a reținut instanța de apel, întrucât aceasta nu există.

Din conținutul reclamației administrative formulate de reclamantă, rezultă că valoarea cantității de 1490 kg benzină constatată lipsă la destinație este de 2.153.950 lei, iar la reclamație nu s-a anexat factura furnizoarei, ci nota de greutate și nota de creditare-debitare cu care a circulat marfa între cele două sucursale ale reclamantei, în care nu figurează accizele și T.V.A, fiind acceptată la plată de reclamantă.

Conform prevederilor art. 85.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură, după prețul curent al mărfii și, în lipsa acestora, după prețul mărfurilor de aceiași natură și calitate. Despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă stabilită prin tarif.

În speță, în lipsa facturii, despăgubirea urmează să se stabilească după prețul care rezultă din nota de creditare-debitare aflată la dosar, din care rezultă că valoarea cantității de 1490 kg benzină este de 2.153.350 lei.

În consecință, urmează să se admită recursul, să se modifice decizia atacată, să se admită apelul cărăușului și să se schimbe sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. la plata sumei de 2.153.350 lei, cu titlu de daune, plus suma de 230.335 lei cheltuieli de judecată.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 1.057.960 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, prin S.M.F. SA, Agenția teritorială Iași, împotriva deciziei nr. 694 din 16 august 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, împotriva sentinței nr. 295 din 22 martie 2000 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala P. Suceava, și obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.153.350 lei, reprezentând daune și la 230.335 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 1.057.960 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2003.