Validity of shareholder subscription via notary-authenticated mandate where assembly resolution requires personal filing

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții B.M. și T.C.L., au chemat în judecată pe pârâta SC V.P.M. SA și au solicitat anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a Consiliului de administrație a societății pârâte, obligarea acesteia la validarea subscrierilor și vărsămintelor efectuate de reclamanți pentru majorarea capitalului social și la cheltuieli de judecată.

Acțiunea, întemeiată pe dispozițiile art. 216 din Legea nr. 31/1990, a fost motivată pe dreptul de preferință, la majorarea capitalului social, pe care-l au acționarii, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le au în condițiile în care subscrierile și vărsămintele efectuate nu au fost validate.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința 879 din 30 iunie 2008, a respins cererea obligând pe fiecare reclamant la câte 892,5 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții nu au respectat procedura de subscriere cuprinsă în hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2007 în sensul că, declarațiile de subscriere nu au fost depuse personal de acționari, ci prin mandatar, iar vărsămintele în numerar au fost făcute în aceeași modalitate, încălcând dispozițiile pct. 4.2, 4.5 și 4.6 ale hotărârii A.G.E.A.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile reclamanților, obligându-i la 1785 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a considerat că prin decizia nr. 11/2007 a Consiliului de administrație a SC V.P.M. SA a fost refuzată validarea subscrierilor reclamanților întrucât aceștia nu au respectat hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2007 luată în condițiile legii și care nu a fost atacată de reclamanți, în sensul că declarația de subscriere trebuia făcută personal de acționar.

Împotriva deciziei astfel pronunțate reclamanții au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 216 și 217 din Legea nr. 31/1990, în sensul că textele nu fac distincție dacă subscrierile și vărsămintele se efectuează de către acționar personal sau prin mandatar iar limitarea sau ridicarea dreptului de preferință se poate realiza numai prin hotărârea adunării generale extraordinare.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune.

Prin hotărâre A.G.E.A. din 18 august 2007, s-a stabilit majorarea capitalului social al societății comerciale, aprobând procedura de subscriere la pct. 4 al acesteia.

Prevederile art. 217 din Legea nr. 31/1990 acordă adunării generale extraordinare posibilitatea limitării sau ridicării dreptului de preferință, motivat însă prin raportul consiliului de administrație, motive care nu se regăsesc în actele supuse analizei.

Mai mult, prevederile art. 4.2 din hotărârea sus-menționată creează confuzii: deși se acordă dreptul acționarilor să depună declarația de subscriere în original la sediul societății, sau să fie transmisă prin poștă sau servicii de curierat rapid, cu confirmare de primire, totuși se menționează că această depunere va fi făcută personal de către acționar. Aceeași confuzie este creată și în pct. 4.6 lit. b) din hotărâre.

Pe de altă parte, înlăturarea efectelor unui drept fundamental de reprezentare apare, chiar în condițiile hotărârii adunării generale, excesivă, la limita abuzului de drept, care în condițiile concrete impunea analizarea raportului juridic născut între acționar, mandatar și societatea comercială, cu atât mai mult cu cât manifestarea de voință a entității juridice era confuză.

Dacă în condițiile de validare a subscrierilor [(pct. 4.6 lit. a) și b) din hotărâre)] acționarii persoane fizice pot transmite declarațiile de subscriere prin poștă sau alte servicii de curierat rapid cu semnătura acționarului legalizată de notar, același efect îl are mandatul special autentificat de notar, instanțele de fond interpretând limitarea dreptului de preferință în afara prevederilor art. 217 din Legea nr. 31/1990.

În privința celei de-a doua condiție, considerată nerespectată se constată că vărsămintele aferente subscrierilor au fost efectuate de acționari, situație rezultată din chitanțele aflate la dosar fond.

Decizia consiliului de administrație, are natura unui act administrativ intern care nu este supus controlului judecătoresc așa încât cererea de anulare a deciziei nr. 1/2007 a consiliului de administrație, este inadmisibilă.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunțată de curtea de Apel Pitești, va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul reclamanților, va schimba sentința 879 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și în consecință, va admite în parte acțiunea obligând societatea comercială pârâtă să valideze subscrierile și vărsămintele efectuate de reclamanți în vederea majorării capitalului social și va respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a consiliului de administrație al pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții B.M. și T.C.L. împotriva deciziei nr. 97/ A-C din 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul reclamanților declarat împotriva sentinței nr. 879 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Vâlcea pe care o schimbă în parte și în consecință:

Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 1 din 11 octombrie 2007 a Consiliului de Administrație al SC V.P.M. SA Râmnicu Vâlcea și admite cererea privind obligarea pârâtei la validarea subscrierilor și a vărsămintelor efectuate de reclamanți în vederea majorării capitalului social.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.