Labor dispute where appeal challenging the refusal to refer irrelevant procedural codes to the Constitutional Court was dismissed for lack of connection to the merits.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8269/30/2007 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.S. (patron) și S.F. (administrator), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceștia să fie obligați la radierea din cartea de muncă a reclamantei a funcției de manipulant mărfuri și trecerea meseriei/calificării de bucătar, pe perioada cât aceasta lucrat, la plata diferenței de salariu ce i se cuvine, precum și la plata de despăgubiri morale în sumă de 60 000 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calificarea de bucătar, fiind angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la SC T.F. SRL Timișoara, în meseria de bucătar pizzer, însă a primit un salariu cuvenit funcției de muncitor necalificat, iar, din data de 1 iunie 2007, nu a mai fost primită la lucru, refuzându-i-se concediul de odihnă.

Prin sentința civilă nr. 2792/PI din 13 decembrie 2007, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta M.E., consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reținându-se, în considerentele acestei sentințe, că raporturile de muncă s-au format între reclamantă și menționata societate comercială, prin urmare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât această societate comercială în calitate de parte cocontractantă, iar nu persoanele fizice D.S., în calitate de patron al acestei societăți comerciale și S.F., în calitate de administrator al acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, în motivare făcându-se precizarea că acțiunea este îndreptată împotriva pârâtei SC T.F. SRL Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 839 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2792/PI din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș, reținându-se, în considerentele deciziei pronunțate că precizarea acțiunii în fața instanței de recurs nu poate fi primită ca motiv de recurs, deoarece, în recurs nu se poate schimba calitatea părților și nici nu se pot face alte cereri noi.

Împotiva acestei decizii a formulat contestație în anulare M.E., invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 317 C. proc. civ. și ale art. 318-320 C. proc. civ. și susținându-se, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare și de modificare a hotărârii, iar dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.

La termenul din 2 decembrie 2008, fixat pentru soluționarea contestației în anulare, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea formulată de contestatoarea M.E. pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149, art. 155 C. proc. civ. și ale dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2005 și ale O.U.G. nr. 154/2007, în raport de dispozițiile art. 115, art. 124, art. 126, art. 1, art. 16, art. 21, art. 52, art. 53, art. 73 și art. 148 din Constituție și a amânat pronunțarea hotărârii privind soluționarea contestației în anulare la data de 9 decembrie 2008.

Pronunțându-se asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în practicaua încheierii pronunțate la 2 decembrie 2008, că, dispozițiile legale pe care contestatoarea le indică a fi neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze.

Prin decizia civilă nr. 3495 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva deciziei civile nr. 839 din 9 aprilie 2008 a aceleiași instanțe și a fost obligată contestatoarea să-i plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta M.E., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 47/1992 și susținând că „în ideea de proces corect (...) se impune înregistrarea ședințelor de judecată" și că „invocarea pretextului logistic are drept consecințe lipsa de transparență, nemonitorizarea comportamentului instanței etc."

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dint-o lege sau dint-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Față de aceste dispoziții legale, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara, verificând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a reținut, prin încheierea atacată cu prezentul recurs, că dispozițiile legale pe care contestatoarea le indică a fi neconstituționale, respectiv, dispozițiile art. 149, art. 155 C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 50/2005 și O.U.G. nr. 154/2007 nu au legătură cu soluționarea cauzei și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate.

În ceea ce privește dispoziția de amânare a pronunțării hotărârii privind soluționarea contestației în anulare, cuprinsă în dispozitivul încheierii atacate cu prezentul recurs, se constată că și aceasta este dată cu respectarea legii, dispozițiile art. 260 alin. (1) C. proc. civ., stipulând că, dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile.

Astfel fiind, constatând neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea M.E. împotriva încheierii din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.