Reparative compensation eligibility for successors omitted from expropriation decree annex
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s civil appeal, quashed the appellate court’s decision, and upheld the first-instance judgment in favor of the claimant, thereby restoring the order for the defendant municipality to pay court costs. The dispute concerned the validity of an administrative decision rejecting the claimant’s request for reparative compensation under Law No. 10/2001 for a one-third share in land expropriated in 1979, where the municipality had denied rights solely because the claimant was not listed in the expropriation decree’s annex. The Court determined that the claimant, as a successor to an original co-owner, had validly proven their status as an entitled person based on inheritance certificates, rendering the exclusion from the annex irrelevant to the right to compensation. Consequently, applying Article 274(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that the municipality, having failed in its pretenons, was liable for judicial costs, rejecting the appellate court’s finding of no procedural fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 4 din Legea nr. 10/2001; Reparative compensation eligibility for successors omitted from expropriation decree annex: The dispute concerned the validity of an administrative decision rejecting the claimant’s request for reparative compensation under Law No. 10/2001 for a one-third share in land expropriated in 1979, where the municipality had denied rights solely because the claimant was not listed in the expropriation decree’s annex. The Court determined that the claimant, as a successor to an original co-owner, had validly proven their status as an entitled person based on inheritance certificates, rendering the exclusion from the annex irrelevant to the right to compensation. Consequently, applying Article 274(1) of the Civil Procedure Code, the Court held that the municipality, having failed in its pretenons, was liable for judicial costs, rejecting the appellate court’s finding of no procedural fault.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to determine that the defendant, having failed in its pretenons, was obligated to pay judicial costs, thereby restoring the first-instance order on costs.
Full text
Deliberând asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
M.N. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin primar solicitând anularea dispoziției nr. 20343 din 18 februarie 2008 emisă de pârât prin care i s-a respins notificarea nr. 302/2001 pentru acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 177,3 mp ( ⅓ din suprafața totală de 532 mp) situat în Brăila, expropriat prin Decretul nr. 306/1979 sub pretextul că nu a putut proba deținerea legală a imobilului în litigiu.
Reclamantul a cerut obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție care să-i stabilească statutul de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii în echivalent pentru menționatul teren invocând certificatul de moștenitor nr. 1311 din 19 februarie 1975 emis de Notariatul de stat al județului Brăila care îi atestă calitatea de succesor al autorului M.D. cât și faptul că a moștenit de la acesta cota indiviză de ⅓ din imobilul situat în Brăila, compus din teren în suprafață totală de 532 mp.
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 584 din 05 septembrie 2008 a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 20343 din 18 februarie 2008 emisă de Municipiul Brăila prin primar.
A stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru cota de ⅓ alături de notificatorii B.S., S.V.R., S.E.R., S.E., P.C. și B.P. privind imobilul situat în Brăila, județul Brăila.
În considerentele sentinței instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3941 din 22 septembrie 1926 de Tribunalul județului Brăila M.S.M. personal cât și pentru fiii săi minori T.M. și D.M. a dobândit imobilul situat în județul Brăila, lângă cimitir, în suprafață de 532 mp cu case și tot ce e pe el, purtând nr. 48.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1054 din 03 septembrie 1974 emis de Notariatul de Stat județean Brăila, în masa succesorală a Mariei Păun decedată la 10 ianuarie 1974 a fost inclusă cota de ⅓ din imobilul situat în Brăila, cartierul județul Brăila constând în teren de construcții viran în suprafață de 532 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3941/1926, restul de ⅔ reprezentând cota indiviză a moștenitorilor defunctei S.T. și M.D..
La rândul ei, S.T. a decedat la 29 septembrie 1969, iar conform certificatului de moștenitor nr. 593 din 18 martie 1970 cota de ⅓ din imobilul în litigiu a fost moștenită de S.V., S.E., C.S., D.E. și S.C., în certificat făcându-se mențiunea că restul de ⅔ din imobil este proprietatea M.S.M. și D.M.
În fine, conform certificatului de moștenitor nr. 1311 din 19 februarie 1975 emis de Notariatul de stat județean Brăila, M.D. a decedat la 16 martie 1972 în masa succesorală fiind inclusă cota de ⅓ din imobilul în discuție și care a revenit reclamantului M.N.
Din această perspectivă, împrejurarea că în anexa la Decretul de expropriere nr. 306/1979, prin care imobilul în litigiu a fost preluat de stat nu figurează și reclamantul din prezentul dosar nu poate duce la concluzia că acesta nu a probat dreptul său de proprietate cât timp nu s-au produs dovezi că moștenitorii omiși a fi nominalizați în respectiva anexă și-ar fi înstrăinat cotele lor părți din dreptul dobândit.
În aceste condiții instanța a reținut că reclamantul a probat calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, iar existența dispoziției nr. 5905 din 16 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Brăila în care M.N. nu figurează nu este de natură a-l înlătura de la beneficiul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 251/A din 20 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de Primăria municipiului Brăila prin primar și a schimbat în parte sentința nr. 584 din 05 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, secția civilă, în sensul că a dispus respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel și-a însușit în totalitate argumentele judecătorului fondului însă a reținut că în speță raportat la anexa decretului de expropriere nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În contra menționatei decizii a declarat recurs reclamantul M.N. nemotivat în drept, susținând în esență că față de probele existente la dosar, pârâta nu putea fi absolvită de plata cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate pot fi încadrate în dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cu referire la cazul în speță, prin dispoziția nr. 20343 din 18 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Brăila, notificarea reclamantului întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cu motivarea că notificatorul nu mai era proprietarul imobilului la data exproprierii întrucât nu figura în anexa la decret (fila 5 dosar nr. 751/113/2008).
Or, ambele instanțe, de fond și apel, au reținut în raport de probele administrate în cauză, că reclamantul M.N. în calitate de succesor al coproprietarului M.D. pentru o cotă de ⅓ din imobilul în litigiu, care conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 calitatea de persoană îndreptățită și pe cale de consecință a fost desființată dispoziția nr. 20343 din 18 februarie 2008 prin care i-a fost respinsă notificarea.
Astfel fiind, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul Municipiul Brăila prin primar a căzut în pretenții și prin urmare datora reclamantului cheltuielile de judecată cum corect a stabilit instanța de fond.
Față de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a respinge apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 251 A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Casează decizia atacată și respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, prin primar, împotriva sentinței nr. 584 din 5 septembrie 2008 a Tribunalului Brăila, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2009.