Contestație în anulare against appellate dismissals of service year recalculation and political indemnity claims under Decree-Law 118/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the challenge for annulment, upholding the prior appellate and supreme court decisions that had rejected the plaintiff's claims. The dispute concerned an administrative-social action seeking the recalculation of service years and payment of monthly allowances under Decree-Law No. 118/1990 for periods of professional impediment due to political reasons, which were previously dismissed on procedural grounds regarding the failure to exhaust administrative remedies and because the substantive rights had already been recognized. The court held that the annulment ground was inadmissible and unfounded, citing Article 318 of the Code of Civil Procedure, which limits the remedy to material errors or omitted grounds, and Article 319, noting the appeal against the 2000 decision was filed after the statutory deadline expired and was based on substantive law not subject to review in that instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 318 C. proc. civ, art. 319 alin. (2) C. proc. civ; Contestație în anulare against appellate dismissals of service year recalculation and political indemnity claims under Decree-Law 118/1990: Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 294 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată reclamantul L.Ș., în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Timiș, pentru recalcularea vechimii în muncă, în baza Decretului-lege nr. 118/1990, reținându-se că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefundat, prin decizia nr. 1894 din 25 mai 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 273 din 14 august 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul L.Ș., pentru obligarea pârâtei Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Timiș, să-i acorde drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, cu motivarea că aceste drepturi au fost recunoscute reclamantului pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice, să-și exercite profesia și pentru care i-a fost adăugată vechimea în muncă, conform art. 9 din actul normativ sus-menționat.
Recursul declarat de reclamant și împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1752 din 15 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ.
Cu cererea înregistrată la 3 octombrie 2002, L.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 și nr. 1752 din 15 mai 2002, pronunțate de Curtea Supremă de Justiție.
Contestatorul a susținut că prin cele două hotărâri judecătorești au fost din eroare respinse recursurile sale, pentru că nu au fost avute în vedere înscrisurile prezentate în susținerea cererilor sale de acordare a indemnizației lunare prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice, să-și exercite profesia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondată, prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cerințele prevăzute de acest text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, pentru că argumentele invocate de contestator au constituit motivele pentru care a solicitat casarea sentinței civile nr. 273 din 14 august 2001 și au fost cercetate cu ocazia soluționării recursului, prin decizia nr. 1752 din 15 mai 2002, astfel încât nu este posibilă examinarea lor pe calea contestației în anulare, chiar dacă partea consideră greșite aprecierea unor dovezi și interpretarea dată legii, de instanța de recurs.
Contestatorul a solicitat, de asemenea, neîntemeiat, desființarea deciziei nr. 1894 din 25 mai 2000, pe calea contestației în anulare, întrucât cererea sa a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. și s-a motivat pe dispoziții de drept substanțial cuprinse în Decretul-lege nr. 118/1990, deși acestea nu au făcut obiectul judecății pe fond, datorită neîndeplinirii unei condiții procedurale de sesizare a instanței de contencios administrativ.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 și nr. 1752 din 15 mai 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de L.Ș., împotriva sentinței deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 și nr. 1752 din 15 mai 2002, ale Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.