Challenge to state land certification to insolvent company based on heirs' prior property reconstitution and topographic discrepancies

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22 februarie 2002, reclamantele M.E. și M.A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și SC ”C.” SA Timișoara prin lichidator SC”P.C.M.C.” SRL București, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.2618/27 februarie 2001.

In motivarea cererii, reclamantele au învederat că sunt moștenitoarele defunctului M.G., împroprietărit în anul 1932 cu 25 ha teren în Timișoara, lotul Mihai Viteazu. Potrivit titlului de proprietate nr.25405/10/1996, reclamantelor li s-a reconstituit dreptul asupra a 10 ha, diferența de 15 ha fiindu-le atribuită în urma adoptării Legii nr.1/2000, prin hotărârea nr.179/16 august 2001.

In aceste împrejurări, au arătat reclamantele, atestarea în favoarea pârâtei SC ”C.” SA a suprafeței de 18604 mp din lotul Mihai Viteazu, este nelegală, cu atât mai mult cu cât terenul este dezafectat de construcții și urmează a fi înstrăinat, societatea fiind de altfel, în lichidare judiciară.

Prin sentința civilă nr.219 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea precizată ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantele nu au făcut dovada reconstituirii, în condițiile Legii nr.1/2000 a dreptului lor de proprietate înscris în CF 132236 Timișoara nr.top 8579/1/1/1/1/2, în suprafață de 1 ha și 8604 mp. Dimpotrivă, parcela în litigiu nu a fost preluată de Comisia locală de fond funciar Timișoara în vederea atribuirii.

Astfel fiind, a reținut instanța că reclamantele nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate care să fie vătămat prin emiterea actului administrativ contestat.

S-a mai constatat și faptul că terenul în discuție a fost proprietatea Statului Român, deci putea forma obiectul H.G. nr. 843/1991 la data când pârâta SC ”C.” SA și-a întocmit documentația necesară eliberării certificatului de atestare.

Impotriva sentinței au declarat recurs reclamantele Mihăilescu Etelca și Mihăilescu Amelia, crticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantele au învederat că instanța a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, întrucât actele depuse demonstrează reconstituirea definitivă a dreptului de proprietate asupra întregului lot de 25 ha teren, din care face parte și parcela în litigiu.

Faptul că nu a avut loc operațiunea tehnică de punere în posesia terenului și nu a fost eliberat titlu de proprietate decât pentru 10 ha teren nu înlătură dreptul reclamantelor de a solicita anularea certificatului de atestare, instanța fiind datoare să cenzureze legalitatea emiterii actului administrativ.

Instanța nu a verificat dacă înscrisul în litigiu a fost eliberat cu respectarea prevederilor H.G. nr.834/1991, respectiv dacă terenul este utilizat pentru desfășurarea activității societății. Or, pârâta SC ”C.” SA fiind în lichidare judiciară, nu desfășoară nici un fel de activitate comercială pe teren, clădirile existente fiind ruinate și dezmembrate.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art.3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, Curtea constată că instanța a reținut în mod greșit că nu ar fi îndeplinită una din cerințele art.1 din Legea nr.29/1990 respectiv existența dreptului reclamantelor, care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ în litigiu.

Reclamantele posedă titlu de proprietate pentru 10 ha teren situate în Ciarda Roșie – Timișoara, iar prin hotărârea nr. 19/16 august 2001 a Comisiei Județene Timiș de Fond Funciar li s-a reconstituit dreptul de proprietate imobiliară pe raza municipiului Timișoara, inițial pentru 5,55 ha, suprafață majorată ulterior la 16,15 ha.

Așadar, interesul legitim și chiar dreptul reclamantelor de a solicita cenzurarea emiterii certificatului de atestare rezultă fără echivoc din actele aflate la dosar.

In aceste condiții, se constată că instanța trebuia să examineze în ce măsură certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de 1860 m.p. a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Or, instanța s-a rezumat să menționeze că terenul în litigiu se afla în proprietatea Statului Român la data depunerii de către pârâta SC ”C.” SA a documentației cerute de H.G. nr.834/1991. Din actele dosarului rezultă însă că statul a fost proprietar doar în perioada 1923-1932, terenul aparținând lotului Mihai Viteazu, fiind apoi atribuit militarilor decorați cu ordinul Mihai Viteazu.

Insă, referitor la corespondența parcelei în suprafața de 18604 m.p., atestată societății, cu lotul Mihai Viteazu cu care a fost împroprietărit autorul reclamantelor, nu s-au administrat probe concludente, pârâta susținând că suprafețele în litigiu nu au nimic în comun, fiind separate de o altă parcelă cu nr. topo 8580.

Sub acest aspect apare necesitatea efectuării unei expertize topografice care să verifice situația pe teren ca și mențiunile din cartea funciară, cu atât mai mult cu cât înscrisul contestat este emis pentru suprafața situată în Calea Buziașului nr.25, iar intabularea s-a făcut pe Calea Buziașului nr.32.

De asemenea, instanța de trimitere va dispune administrarea expertizei și a altor probe și sub aspectul dacă terenul în litigiu mai era necesar desfășurării obiectului de activitate al societății, având în vedere împrejurarea că aceasta la data atestării, se afla în procedură de lichidare judiciară.

In raport de cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de M.E. și M.A. împotriva sentinței civile nr.219 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.