Right to Information vs. Privatization File Confidentiality and Access to Contractual Terms
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of a limited liability company, upholding the lower court's rejection of its action to compel the Ministry of Tourism to grant access to the privatization file and contract for a major stock package of a target company. The dispute centered on whether the claimant, as an associate of a management company for the target hotel, had the right to inspect confidential privatization data and the private sales contract under the right to information. The court held that the executive order governing privatization imposes strict confidentiality rules on such files, requiring interested parties to purchase the dossier and sign a non-disclosure agreement rather than granting automatic access, and that the claimant could not compel the disclosure of private contractual terms under civil law; consequently, the Ministry's compliance with public notice requirements and prior written responses satisfied its legal obligations, leaving the lower court's dismissal in force.
Legislator headnote
AI generatedart.31 din Constituție; Right to Information vs. Privatization File Confidentiality and Access to Contractual Terms: formulat și raportat la prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se expun.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „H.V.” SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr.115 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC” H.V.” SRL Târgoviște reprezentată de administratorul R.P. asistat de avocatul F.V. și intimatul-pârât Ministerul Turismului prin consilierul juridic C.T.J.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Turismului a solicitat respingerea recursului, cu referire la motivele cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 17.06.2002 și înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta SRL „H.V.” Târgoviște și P.R., administrator și asociat unic al societății, au chemat în judecată Ministerul Turismului – Direcția generală de strategie, privatizare, dezvoltare și investiții, solicitând a fi obligat pârâtul să le permită accesul pentru informare, asistați de avocat, asupra dosarului și contractului de privatizare prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al SC „V” SA Târgoviște făcută în anul 2001, sub sancțiunea aplicării de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Au motivat acțiunea reclamanții că sunt acționari la SC „V” SA, iar Petrescu Romulus este îndreptățit să cunoască condițiile în care s-a realizat privatizarea hotelului, el având locația gestiunii clădirii acestui hotel, fiind administrator și asociat unic al SC „H.V.” SRL.
Au precizat că s-au adresat în prealabil pârâtului cu cerere dar nu au primit răspuns.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.115 din 5 septembrie 2002 a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că cererea reclamanților este în contradicție cu prevederile H.G. nr.450/1999 care impune regula confidențialității datelor și informațiilor dosarului de privatizare.
Împotriva sentinței nr.115/2002 a formulat recurs SC „H.V.” SRL, criticând soluția prin incidența art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. A susținut că se încalcă art.31 din Constituție care acordă dreptul la informație în probele de interes personal, acesta fiind un drept fundamental, iar H.G. nr.450/1999 stabilește confidențialitatea pentru cei interesați în procesul de privatizare, că sunt de acord să semneze angajamentul de confidențialitate, dar după ce li se permite studierea dosarului de privatizare.
Analizând recursul formulat și raportat la prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se expun.
Potrivit art.31 din Constituție, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit, după cum art.31 pct.2 consacră obligația pentru autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Pârâtul, în respectarea acestor obligații, a emis publicațiile de vânzare, efectuând deci informarea cetățenilor și a celor interesați, prin publicitate în presa locală și centrală – ziarul „Ziua” din 15.01.2002 și ziarul „Dâmbovița din 15.01.2002. Pentru a se lua cunoștință însă de dosarul de prezentare al societății, care cuprinde date confidențiale, cel interesat trebuie să cumpere acest dosar și să semneze un document prin care se angajează să păstreze confidențialitatea datelor.
Reclamantul-recurent cunoștea aceste date din publicitatea efectuată, prin care s-au adus la cunoștința potențialilor cumpărători, datele de interes privind privatizarea Societății „Valahia” SA (filele 35 și 36 din dosarul de fond).
Tot în respectarea prevederilor legale de desfășurare a procesului de privatizare, se constată că pârâtul a respectat și cerințele art.3.92 și 3.94 din H.G. nr.450/1999 prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale.
De altfel, Ministerul Turismului a dat răspunsul corespunzător recurentului și la 11.06.2002 și 20.05.2002 cu nr.2196 și respectiv 1298, astfel că nu se poate susține refuzul de a da informații cu respectarea dispozițiilor legale, către reclamantul-recurent.
De asemenea, în raport de prevederile art.937 Cod civil, nu poate fi obligat intimatul-pârât să comunice recurentului date și clauze din contractul încheiat cu adjudecatorul procedurii de vânzare a acțiunilor.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca pe cale de consecință, să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea comercială „H.V.” SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr.115 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.