Judicial review of prosecutorial decision not to indict lawyer for fraud and perjury in inheritance dispute

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. l02/ F din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentei S.V.C. împotriva rezoluției nr. 498/P/2009 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Petiționara S.C., a formulat la data de 11 decembrie 2008, plângere penală împotriva numitului D.M.C., avocat în cadrul Baroului Argeș, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și mărturie mincinoasă.

Plângerea a făcut obiectul Dosarului nr. 498/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluția din 24 iunie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, reținându-se vă în sarcina avocatului D.M.C. nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile specifice funcției de avocat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat.

Rezoluția a fost atacată de petiționara S.C. la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar la data de 7 august 2009, printr-o altă rezoluție dată de acest procuror, s-a respins ca neîntemeiată plângerea (Dosar nr. 609/II/2/2009).

Împotriva rezoluției procurorului, petiționara S.C. a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., plângere la prezenta instanță, susținând, și de această dată, că avocatul D.M.C. și-a exercitat abuziv funcția de avocat, a indus-o în eroare și i-a cauzat astfel prejudicii materiale.

Verificând rezoluția atacata, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în sensul dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se constată că plângerea formulată este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, rezultă că soluția de neîncepere a urmăririi penale este concordantă cu actele dosarului și cu dispozițiile legale pertinente în cauză.

Într-adevăr, intimatul D.M.C., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeș, a fost apărătorul numitei S.M. - mama vitregă a petiționarei S.C. iar, între mamă și fiică, au avut loc mai multe procese, prin care-și disputau bunuri succesorale ale autorului S.V. Sub acest aspect au fost pronunțate sentința civilă nr. 3959/1999 (Judecătoria Pitești) și Deciziile civile nr. 1794/1999 și nr. l706/R/2000 ale Tribunalului Argeș și, respectiv Curții de Apel Pitești, prin care s-a sistat indiviziunea asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului S.V. Deoarece bunurile succesorale au fost atribuite în natură petiționarei S.C., aceasta a fost obligată la sultă către creditoarea S.M. care, pentru a-și recupera creanța, a pornit executarea silită (Dosar nr. 36/2001).

În toate cauzele, S.M. a fost apărată de intimatul D.M.C., în calitate de avocat la Baroul Argeș, nerezultând încălcarea vreunei dispoziții legale în dauna petiționarei S.C. și nici a Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat.

Prin urmare, în mod corect organul de urmărire penală nu a început urmărirea penală împotriva avocatului D.M.C. și, pentru că soluția dată de parchet este legală și temeinică, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul dispozițiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței, în termen legal, petenta S.V.C. a declarat prezentul recurs.

Deși la termenul anterior recurenta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare (fil. 33), aceasta nu și-a angajat avocat susținând personal motivele de recurs cu ocazia dezbaterilor, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a deciziei.

Motivele de recurs ale petentei s-au referit la faptul că, la judecarea plângerii de către instanța de fond, nu a fost citată, că nu a fost prezentă la termenul când au avut loc dezbaterile, precum și la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor administrate.

În final, petenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, desființarea rezoluțiilor procurorilor și trimiterea dosarului în vederea începerii urmăririi penale.

Recursul petentei S.V.C. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

1) criticile petentei cu privire la procedura de citare și participarea acesteia la judecarea plângerii de către prima instanță sunt neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. pentru termenul când a avut loc judecarea plângerii a fost realizată procedura de citare a persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (fil. 38 și 39 d.p.i.).

Neprezentarea persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ambele legal citate, nu împiedică soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., prezența acestora nefiind obligatorie potrivit legii (art. 2781 alin. (4) C. proc. pen.).

Din partea introductivă a sentinței atacate rezultă că petenta a lipsit, iar pentru intimat s-a prezentat apărător ales (fil. 33 d.p.i.).

2) neîntemeiată este și critica referitoare la neexaminarea de către instanța de fond a probelor administrate.

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 498/P/2008.

În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat actele premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. b) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate (pag. 2 sentință), prima instanță a examinat actele premergătoare efectuate de procuror și, motivat, a respins ca nefondată plângerea petentei împotriva soluției de netrimitere în judecată a intimatului avocat.

În final, Înalta Curte constată că recurenta-petentă, deși a solicitat adoptarea soluției prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. (trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul avocat), nu a menționat motivele care justifică legal această soluție, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

În raport cu cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C. împotriva sentinței penale nr. 102/ F din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.