Constitutional admissibility of challenge to criminal appeal limits in retrial proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal, leaving in force the Court of Appeal’s decision to reject the request to refer the unconstitutionality of the relevant procedural norm to the Constitutional Court as inadmissible. The dispute arose in a criminal case involving forgery of currency and fraud, where the defendant challenged the admissibility of the appellate court’s refusal to refer the unconstitutionality of the provision limiting appeals to specific grounds (formerly Art. 3859 of the Code of Criminal Procedure, now cited as Art. 389 in the summary) to the Constitutional Court, arguing it violated the right to access justice under the Romanian Constitution and the European Convention on Human Rights. The Supreme Court held that the challenge lacked relevance to the resolution of the specific case, which concerned an appeal against a decision ordering remand for retrial, thereby failing to meet the cumulative conditions for admissibility under Art. 29 of Law No. 47/1992; consequently, the court applied Art. 38515 of the Code of Criminal Procedure to reject the appeal as unfounded and ordered the defendant to pay 200 RON in judicial expenses.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 284 C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 3899 C. proc. pen, art. 20 din Constituția, art. 29 din Legea nr. 43/1992; Constitutional admissibility of challenge to criminal appeal limits in retrial proceedings: The dispute arose in a criminal case involving forgery of currency and fraud, where the defendant challenged the admissibility of the appellate court’s refusal to refer the unconstitutionality of the provision limiting appeals to specific grounds (formerly Art. 3859 of the Code of Criminal Procedure, now cited as Art. 389 in the summary) to the Constitutional Court, arguing it violated the right to access justice under the Romanian Constitution and the European Convention on Human Rights. The Supreme Court held that the challenge lacked relevance to the resolution of the specific case, which concerned an appeal against a decision ordering remand for retrial, thereby failing to meet the cumulative conditions for admissibility under Art. 29 of Law No. 47/1992; consequently, the court applied Art. 38515 of the Code of Criminal Procedure to reject the appeal as unfounded and ordered the defendant to pay 200 RON in judicial expenses.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the defendant's appeal against the procedural order as unfounded.
Procedural provision cited for the obligation to pay judicial costs and the advancement of the official defender's fee by the Ministry of Justice.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 15.773.4/95/2006, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul recurent I.M.
Cauza se află pe rolul curții de apel pentru judecarea recursului declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 236 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad prin care s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad.
Prin sentința penală nr. 236 inculpatul a fost achitat, în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. c) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori și înșelăciune, prev. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.
Excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul recurent se referă la art. 3899 C. proc. pen., în raport de disp. art. 21 alin. (1) și (3), art. 24 și art. 20 din Constituția României – cu referire la art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Cetățenești întrucât acestea împiedică liberul acces la justiție prin limitarea cazurilor de casare.
Curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale nefiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 43/1992 - să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziția nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătură cu soluționarea cauzei.
În raport de obiectul cauzei - recurs împotriva deciziei prin care s-a dispus rejudecarea dosarului de către instanța de fond, curtea a respins cererea de sesizare ca inadmisibilă.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că într-adevăr cererea este inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată privind dispozițiile art. 3859 C. proc. pen. privind cauzele în care se poate face recurs neavând legătură cu soluționarea cauzei care privește recursul declarat de inculpat împotriva deciziei de casare cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță nefiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 15773.4/53/2006 .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiție și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 martie 2010.