European Arrest Warrant Surrender Upheld: Appellant’s Misidentification Appeal Dismissed as Unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ F din 29 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus predarea persoanei solicitate STAN C.R., fiul lui C. și M., către autoritățile judiciare italiene în vederea executării mandatului european nr. 15669/09/RGNR, emis de Tribunalul Penal din Bologna Italia la 28 ianuarie 2010.

Conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea sus-numitului în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului.

Conform art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004 s-a emis de îndată mandat de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată S.C.R. a fost reținută 24 de ore de la 22 februarie 2010, iar cu prilejul audierii nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, că, la data de 23 februarie 2010 a fost înaintat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) și art. 90 din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, mandatul european de arestare nr. 15669/09/RGNR din 28 ianuarie 2010, emis de autoritățile judiciare ale Tribunalului Penal din Bologna – Italia pe numele persoanei solicitate S.C.R., în vederea predării sus-numitului pentru a fi cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de favorizare și exploatare continuă a activității de proxenetism în dauna mai multor persoane, incriminate de C. pen. italian în art. 81, art. 110 alin. (3) – (8) și (4), și art. 7 din Legea nr. 78/1958, pedepsite cu închisoarea de la 4 la 12 ani și amendă de la 516 la 20.658 de euro.

S-a mai reținut de instanța de fond că nu există nici unul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sus-menționatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată S.C.R. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., arătând că există două persoane cu același nume, dar cu date diferite de stare civilă, că toate persoanele implicate în infracțiune sunt din Târgoviște și că seamănă chiar și fizic cu persoana care este în realitate autorul infracțiunii, însă acela are un frate, în timp ce el are o soră.

A mai susținut că nu trebuia admisă cererea autorităților italiene.

La solicitarea instanței și-a precizat datele de stare civilă, arătând că este fiul lui C. și M.

A mai arătat că a fost în Italia cu ocazia arestării sale ca urmare a acuzației de viol, dar după ce autoritățile italiene s-au lămurit că nu este el persoana căutată a fost lăsat în libertate și s-a întors acasă.

Recursul este nefondat.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.

Contrar susținerilor apărării persoanei solicitate, instanța de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.

Curtea constată că în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, instanța română, investită cu cererea privind executarea mandatului european de arestare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al U.E. și nu poate constata decât că arestarea persoanei solicitate este dispusă de către autoritățile competente din statul membru al U.E.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul U.E., el reprezentând instrumentul de aducere în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Așa după cum rezultă din mandatul de arestare, conținutul faptelor imputate persoanei solicitate se referă la aceea că în concurs moral și material cu alte persoane, supuse în același timp cercetărilor, prin nenumărate acțiuni având același scop criminal, a favorizat și exploatat activitatea de proxenetism în dauna numitelor Ș.E.C., B.A.Ș., M.E.V., P.R.P., D.E.C., S.M.E. și M.A., furnizându-le protecție și pretinzând în schimb suma de 50 de euro zilnic, reprezentând plata locului ocupat pe stradă.

Din examinarea conținutului faptelor descrise în mandat, în raport de motivele de refuz ale executării mandatului de arestare european, enumerate de art. 88 din Legea nr. 302/2004, se constată că în cauză nu este incident nici unul din aceste motive, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.

Nu în ultimul rând, analizându-se susținerea persoanei solicitate vizând neconcordanța datelor de stare civilă și existența unei alte persoane care ar fi în realitate autorul infracțiunii, Curtea verificând în ședință publică, prin chestionarea persoanei solicitate asupra datelor sale de stare civilă, a constatat că acestea sunt aceleași cu cele indicate de către autoritățile italiene în mandatul european de arestare.

Ca atare, sus-numitul S.C.R., fiul lui C. și M., este persoana pentru care s-a emis mandatul, și fiind cel pe care îl solicită autoritățile italiene.

Așa fiind, constatându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege și după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.C.R. împotriva sentinței penale nr. 39/ F din 29 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.