Judicial immunity from criminal liability for judicial acts and admissibility of criminal prosecution for abuse of office in civil dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court’s rejection of the complaint and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial costs to the state. The dispute arose when a complainant challenged the prosecutor’s resolution not to initiate criminal proceedings against four judges for alleged abuse of office, influence peddling, discrimination, and other offenses stemming from their judicial decisions in three civil cases. The court held that judicial acts performed in good faith and in accordance with the law cannot be qualified as criminal offenses merely because they were negatively assessed by one party, and that dissatisfaction with judicial rulings must be addressed through legal appeals rather than criminal prosecution. Relying on Articles 228 and 10 of the Code of Criminal Procedure, the court confirmed that the absence of elements constituting a crime and the presence of legal impediments to initiating criminal proceedings justified the decision not to prosecute.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 228 C. proc. pen, art. 10 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Judicial immunity from criminal liability for judicial acts and admissibility of criminal prosecution for abuse of office in civil dispute: Așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni, și a unei condiții negative, inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. U.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru a se dispune începerea urmăririi penale împotriva intimaților S.L.M., C.M., M.R.E. și V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influență, instigare la discriminare, purtare abuzivă, arestare nelegală și cercetare abuzivă și represiune nedreaptă, infracțiuni comise de aceștia în calitate de judecători cu ocazia soluționării Dosarelor nr. 5636/55/2008, nr. 6524/55/2008, nr. 9726/55/2008 ale Judecătoriei Arad.
2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 392/P/2009 din 18 iunie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații menționați în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen., cu motivarea că din verificările efectuate nu au rezultat din partea judecătorilor atitudini abuzive în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nici îngrădirea folosinței drepturilor petentului, ori crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, limbă, opinie.
3. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția nr. 903/II/2/2009, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
4. În baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere în fața judecătorului, iar instanța, prin sentința penală nr. 218/PI din 21 septembrie 2009, a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nemulțumirile petentului legate de temeinicia și legalitatea unor hotărâri pronunțate de intimați, în calitate de judecători, pot fi analizate doar în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai arătat în motivarea sentinței că în mod justificat s-a reținut de procuror că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție nu pot fi subiecți ai infracțiunilor de neglijență în serviciu și abuz în serviciu în legătură cu soluția pronunțată, în măsura în care soluția dată este fundamentată pe baza interpretării probelor administrate în cauzele respective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat începerea urmăririi penale față de cei 4 magistrați pentru infracțiunile menționate în plângerea introductivă.
Recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni, și a unei condiții negative, inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauza de față procurorul a dispus efectuarea actelor premergătoare și a concluzionat, motivat, în sensul inexistenței, în materialitatea lor, a infracțiunilor reclamate în plângerea formulată, concluzie la care, justificat, a ajuns și instanța de judecată.
Activitatea de jurisdicție desfășurată de judecători în temeiul legii și cu bună credință, prezumată până la proba contrară, nu poate fi calificată ca fiind infracțiune, chiar dacă a fost negativ apreciată de una din părți.
Nemulțumirea petentului față de soluțiile pronunțate în dosarele menționate nu poate avea semnificația comiterii unui abuz, a unei activități de favorizare și nici a altei infracțiuni ori fapte din sfera penalului.
Ca atare, în mod întemeiat s-a dispus și, ulterior, menținut de prima instanță, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimații judecători, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.F. împotriva sentinței penale nr. 218/PI din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.