Inadmissibility of cassation appeal against definitive interim order maintaining preventive detention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal as inadmissible and ordered the payment of 200 lei in judicial fees, thereby upholding the Court of Appeal's interim decision to maintain the preventive detention order. The dispute concerned a defendant's challenge against an appellate court decision that had upheld his preventive detention and rejected his request to have the measure declared terminated by law, which had been justified by the lower court based on the statutory prison term of over four years, the concrete danger to public order due to prior criminal record, and the evidence of guilt resulting in a conviction for property-related offenses. Relying on Article 3851 of the Code of Criminal Procedure, the Court determined that interim decisions maintaining preventive detention issued during the appellate trial phase are definitive and not subject to cassation appeal, consequently rendering the recourse inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, Art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal against definitive interim order maintaining preventive detention: Așa fiind, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 martie 2010, Cutea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având de soluționat recursul inculpatului V.P. împotriva Deciziei penale nr. 45/2010 a Tribunalului București, secția I penală, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului V.P. și a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de constatare a încetării de drept a acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este motivat de antecedența penală a inculpatului, specializat în săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
S-a reținut că inculpatul a atras în activitatea infracțională și pe fratele său minor.
Instanța de recurs mai motivează că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind și hotărârea fondului prin care a fost condamnat, condamnare menținută și în apel.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul V.P.
Recursul este inadmisibil.
Art. 3851 C. proc. pen. indică hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs.
Examinând dispozițiile sus-citate Înalta Curte observă că încheierile de menținere a stării de arest preventiv pronunțate în cursul judecării recursului nu pot fi atacate, aceste încheieri fiind definitive.
Așa fiind, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.P. împotriva încheierii din 11 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 17458/301/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.