Five-day detention for European Arrest Warrant execution upheld based on mutual trust and prior consent

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, după ascultarea persoanei solicitate I.S., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, procedând în acest mod la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia și stabilind noul termen de judecată la 17 martie 2010.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Constată că prin sesizarea înregistrată la această instanță, sub nr. 323/57/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile față de persoana solicitată I.S., în vederea executării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene la data de 30 iunie 2009, aceasta fiind cercetată în Italia pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 81, 110 și 629 C. pen. italian, constând în aceea că, în complicitate cu numita H.E.T. au constrâns, prin amenințare, un preot italian să le dea mai multe sume de bani (în total 200.000 euro), în caz contrar amenințând că vor divulga un film video, în care preotul ar apărea întreținând relații sexuale cu I.S.

Se constată că a fost înaintată Curții semnalarea transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol, cu nr. 1806883/10/PM din 10 martie 2010, prin care se solicită declanșarea procedurilor prevăzute de art. 883 și 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și a arestării persoanei solicitate I.S. în vederea transmiterii de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a luat cunoștință despre motivul prezentării sale în fața instanței și nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate.

Se constată că a fost înaintată Curții doar semnalarea transmisă prin Interpol, urmând ca mandatul european de arestare să fie prezentat la solicitarea Parchetului.

Pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la urmărirea penală, Curtea apreciază întemeiată solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, sens în care, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, va dispune arestarea acesteia pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 13 martie 2010 până la 17 martie 2010.

Având în vedere lipsa de la dosar a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene, instanța constată că se impune acordarea unui nou termen de judecată, motiv pentru care,

Împotriva încheierii, persoana solicitată I.S. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- persoana solicitată a fost prezentă personal la judecarea punerii în executare a mandatului european de arestare (pag. 1 a încheierii), beneficiind de asistența juridică a unui apărător (pag. 1 a încheierii);

- cu ocazia ascultării de către judecătorul Curții de Apel Alba Iulia, persoana solicitată nu a contestat aspectele privind identitatea sa, ca fiind persoana menționată în mandatul european de arestare și a declarat expres că este de acord cu luarea măsurii arestării în cursul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare (f. 13, dosar recurs).

Recursul persoanei solicitate I.S. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin Legea nr. 302/2004, statutul român a implementat în legislația internă Decizia cadru nr. 584/JAI/2002. În preambulul acestei decizii cadru se menționează, printre altele, următoarele:

- mandatul de arestare european constituie prima concretizare, în domeniul dreptului penal, a principiului recunoașterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept „piatra de temelie” a cooperării (paragraful 6);

- mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre (paragraful 10).

Revenind la legislația aplicabilă în prezenta cauză, se reține că potrivit art. 77 din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Această dispoziție dă consistență noțiunii de spațiu juridic comun european (pentru statele membre ale U.E.). În cauză, România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Italia pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv.

Faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române.

În condițiile în care persoana solicitată I.S. a fost de acord cu luarea măsurii arestării pe durată de 5 zile în cursul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, revenirea acesteia asupra manifestării sale de voință – prin solicitarea de punere în libertate, corelată cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în lipsa invocării și dovedirii unor motive ulterioare luării respectivei măsuri, motive care să sugereze imperativul unei astfel de modificări a hotărârii judecătorești atacate – apare ca neîntemeiată.

În final, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect, și a motivat corespunzător, că sunt îndeplinite cerințele legale pentru luarea măsurii arestării (pag. 2 a încheierii).

Față de cele menționate, Înalta Curte – în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. – va respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.S. împotriva încheierii din 12 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 323/57/2010.

Obligă recurentul persoană solicitată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie 2010.