Enforceability of contractual penalty for early fulfillment of investment obligations in objection to execution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 102, pronunțată la data de 26 iunie 2009, Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea SA W., în contradictoriu cu A.D.S., a anulat toate formele de executare silită efectuate de către A.D.S. cu privire la creanța în cuantum de 795.571,55 dolari S.U.A., reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor, menținând formele de executare silită efectuate de către A.D.S. cu privire la creanța de 883 lei, reprezentând penalități aferente plății cu întârziere a contravalorii ratei a IV-a și dobânzile aferente.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, efectuând o investiție de 1.254.220,50 lei, mai mare decât cea prevăzută în contract de 1.054.195 dolari S.U.A., contestatoarea și-a îndeplinit anticipat obligația asumată, așa încât nu mai avea cum să respecte termenele scadente ulterioare impuse de contract, a cărui clauză penală se aplică doar în cazul în care cumpărătorul nu realizează volumul de investiții angajat, în cuantumul și termenele prevăzute în anexă, fără a conține prevederi pentru situația îndeplinirii anticipate a acestei obligații, deci clauza penală, prevăzută de art. 9.5, nu poate fi aplicată în cazul îndeplinirii anticipate a obligației, chiar dacă această obligație s-a îndeplinit parțial, doar sub aspectul cuantumului nu și al termenelor contractuale, și a constatat că executarea silită pornită de intimată pentru creanța solicitată cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor asumate nu îndeplinește, în totalitate, condițiile prevăzute de art. 379 C. proc. civ., sub aspectul caracterului cert și lichid, iar, potrivit alin. (1) al acestui articol, nicio urmărire silită nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, cerințe pe care nu le îndeplinește creanța în cuantum de 795.571,55 dolari S.U.A. În ce privește cealaltă creanță, cuprinsă în titlu executoriu, în cuantum de 883 Ron, instanța a reținut că nu a fost contestată și nici nu s-au produs dovezi în sensul că nu se datorează.

Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs intimata A.D.S., fără a indica temeiul de drept al cererii sale, solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate, cu consecința respingerii contestației la executare și cu privire la creanța de 795.571,55 dolari S.U.A., reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința atacată este netemeinică și nelegală, dată cu greșita interpretare a art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în soluționarea excepției inadmisibilității contestației la executare prin încheierea din data de 22 februarie 2008, cu încălcarea art. 969 C. civ., față de prevederile art. 9.5 și art. 9.6 din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 10 octombrie 2002, modificat prin actul adițional din 19 iulie 2004 și cu nesocotirea art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, în conformitate cu care contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu A.D.S. constituie titluri executorii, dispunându-se, greșit, anularea formelor de executare privind suma de 795.571,55 dolari S.U.A., întrucât cumpărătoarea nu a realizat investițiile asumate prin menționatele acte juridice și nu a făcut dovada realizării acestora din surse proprii, potrivit clauzelor contractuale și cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin ignorarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1277 din 5 mai 2009, considerentele și dispozițiile instanței de fond neavând nici suport legal și nici suport contractual, aspecte ce pot fi încadrate, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, respingând excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, întemeiată pe dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, prin încheierea pronunțată la data de 22 februarie 2008, cu motivarea că sancțiunea nerespectării acestor prevederi legale constă în neprimirea cererii de către judecător, scopul prevăzut de lege fiind comunicarea actelor către partea potrivnică, se constată că instanța a dat o corectă interpretare acestor dispoziții legale, întrucât rațiunea instituirii obligației de comunicare a documentelor prevăzute de precitatul text legal constă în asigurarea celerității soluționării cauzei, iar procedura administrativă pe care o prevede nu reprezintă o procedură prealabilă în sensul art. 109 C. proc. civ.

Este de observat că prima instanță a constatat, cu justețe, că intimata a pornit executarea silită pentru creanța solicitată cu titlu de penalitate pentru nerealizarea investițiilor asumate, fără ca aceasta să îndeplinească, în totalitate, condițiile prevăzute de art. 379 C. proc. civ., sub aspectul caracterului său cert și lichid, în raport cu modul de executare a obligației de a face investițiile în speță, prevederi ce constituie fundamentul juridic al sentinței recurate, așa încât nu se poate reține nici încălcarea prevederilor contractuale evocate, nici a principiului statornicit prin art. 969 alin. (1) C. proc. civ., iar autoritatea de lucru judecat, invocată în raport cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1277 din 5 mai 2009, nu-și găsește incidența în speță, nefiind îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., întrucât obiectul prezentei contestații la executare este diferit de cel ce a constituit obiectul contestației la executare soluționată irevocabil prin menționata decizie, așa încât nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 102 din 26 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.