Motion to annul decision rejected; prior ruling on appeal remains final and irrevocable
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Second Civil Section) rejected as unfounded the motion for annulment (contestație în anulare) filed by the claimant company against its own Decision No. 538 of 20 February 2009 (which had dismissed the parties’ appeals on the merits), leaving that prior decision in force and making the ruling final and irrevocable. The case arose from commercial litigation in which the claimant sought to annul the appellate ruling, invoking Article 318 of the Romanian Civil Procedure Code (both the first thesis on material error and the second on the court’s omission to examine grounds of appeal). The Court held that the first thesis covers only involuntary factual mistakes concerning formal aspects of the appeal, not errors of judgment, and that the alleged confusion regarding the procedural status of an adeziune request did not qualify; as to the second thesis, it applies solely where the appeal court failed to address a specific cassation ground under Article 304 points 1–9, and here the decision’s reasoning showed the court had examined all the appellant’s critiques, including the 304(9) nullity claim. Consequently, the motion was dismissed under Articles 318–320 C. proc. civ., with the original decision remaining operative.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ, art. 318 – art. 320 C. proc. civ; Motion to annul decision rejected; prior ruling on appeal remains final and irrevocable: 538 of 20 February 2009 (which had dismissed the parties’ appeals on the merits), leaving that prior decision in force and making the ruling final and irrevocable. The case arose from commercial litigation in which the claimant sought to annul the appellate ruling, invoking Article 318 of the Romanian Civil Procedure Code (both the first thesis on material error and the second on the court’s omission to examine grounds of appeal). The Court held that the first thesis covers only involuntary factual mistakes concerning formal aspects of the appeal, not errors of judgment, and that the alleged confusion regarding the procedural status of an adeziune request did not qualify; as to the second thesis, it applies solely where the appeal court failed to address a specific cassation ground under Article 304 points 1–9, and here the decision’s reasoning showed the court had examined all the appellant’s critiques, including the 304(9) nullity claim. Consequently, the motion was dismissed under Articles 318–320 C. proc. civ., with the original decision remaining operative.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the contestation in annulment as unfounded.
Full text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia nr. 538 din 20 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R.I. SRL București și pârâta SC T.V.I.E. SRL București prin lichidator judiciar SC G.C.I. București.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 16 martie 2009 a formulat contestație în anulare contestatoarea SC R.I. SRL București.
Contestația în anulare a fost motivată la data de 23 septembrie 2009 de către SC R.I. SRL București și SC T.V.I.E. SRL București, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., teza I și a II-a.
Înalta Curte, se consideră legal învestită doar de către contestatoarea SC R.I. SRL București.
În motivarea contestației în anulare, se susține că instanța de recurs nu a observat faptul că potrivit încheierii de ședință din 2 noiembrie 2007 cererea de aderare formulată de SC R.I. SRL la apelul SC T.V.I.E. SRL a fost depusă în ședința de judecată, astfel că nu putea fi creata vreo confuzie cu privire la decizia atacată.
Referitor la cel de al doilea motiv al contestației în anulare se susține că instanța de recurs a omis cercetarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul nulității deciziei recurate. Totodată, în opinia contestatoarei instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra întregului recurs formulat de SC T.V.I.E. SRL, hotărârea fiind chiar contradictorie în întreg cuprinsul său.
Prin întâmpinare, intimata Comuna Pantelimon – prin Primar a solicitat respingerea contestației în anulare întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. În esență, intimata susține că motivele invocate în susținerea contestației în anulare promovate sunt argumente ce țin exclusiv de fondul pricinii, ce nu pot fi invocate în prezenta cale de atac.
Analizând contestația în anulare, în limitele mai sus arătate Înalta Curte, constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele de mai jos.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se utilizează atunci când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Primul motiv, prevăzut de art. 318 C. proc. civ., pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale importante. Textul vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată.
În speță, nu sunt incidente dispozițiile vizând greșeala materială care vizează erori formale ale recursului și nu greșeli de judecată ce nu mai pot fi antamate în calea contestației în anulare.
Pe de altă parte, instanța de recurs a analizat toate criticile formulate de recurentă inclusiv în ceea ce privește cererea de aderare la apel a SC R.F.I. SRL arătând în acest sens că instanța de apel în mod judicios a constatat-o nulă în raport de dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 2 raportat la alin. (2) C. proc. civ.
De precizat că teza a II-a a art. 318 C. proc. civ. se referă numai la ipoteza omisiunii instanței de recurs de a se pronunța asupra vreunui motiv de casare sau modificare prevăzut expres de art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, criticile susținute de contestatoare sub aspectul omisiunii instanței de recurs asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat întrucât din considerentele deciziei rezultă fără echivoc că instanța de recurs a examinat toate criticile formulate în recurs din perspectiva motivului de nelegalitate evocat în cauză.
În concluzie, caracterul succint al motivării sau faptul că instanța nu a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico juridic al instanței în adoptarea soluției.
Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ. să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.F.I. SRL București împotriva deciziei nr. 538 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.