Taxpayer loses appeal; 10% withholding tax on scrap suppliers and lease advances upheld as taxable.

S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”I” SRL împotriva sentinței civile nr.84 din 21 mai 2001 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă SC ”I” SRL reprezentată de avocatul B.A.. A lipsit intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați.

Procedura completă.

Reprezentantul recurentei reclamantei SC ”I” SRL a depus, în ședință factura fiscală din 29 septembrie 1999 și factura de leasing din 11 mai 1998 emise de locatorul Daewoo Automobile România SA și respectiv Daewoo Auto Trading SRL București precum și Hotărârea de Guvern nr.54 din 16 ianuarie 2003 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit. A susținut și dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 312.016.601 lei.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât în cauză, este vorba de avansuri la redevențe care sunt supuse impozitării.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC ”I” SRL a formulat acțiune la 4 mai 2001, acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.801/2001 prin care a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Galați, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr.106 din 30 octombrie 2000 emisă de pârâtă, a procesului verbal nr.543 din 22 mai 2000, cu consecința exonerării de plata sumei de 312.016.601 lei reprezentând 257.033.225 lei impozit pe profit, 34.872.459 lei majorări întârziere aferente, 9.487.387 lei impozit pe profit și 10.623.542 lei majorări întârziere aferente.

In motivarea acțiunii reclamanta a susținut că printr-o eronată interpretare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr.73/1999 (art.38,40,43), este considerat plătitor de impozit, deși nu are această obligație ca persoană fizică prin predarea materialelor reciclabile , chiar dacă obține venituri din aceaste activități.

A mai susținut că greșit s-a reținut ca impozit pe profit de achitat suma de 9.487.375 lei organul financiar greșit stabilind că a majorat nejustificat cheltuielile cu c/val redevențe și a valori reziduale a autoturismelor ce fac obiectul contractului de leasing nr.3588/1998 și 17192/1999.

Curtea de Apel Galați – Secția comercială și contencios administrativ prin sentința nr.84 din 21 mai 2001 a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că prin procesul verbal nr.543/2000 în mod legal organele de control au constatat că reclamanta nu a reținut și nu a virat impozitul și majorările aferente pentru veniturile obținute în cota de 10% conform art.38,40 și 43 din Ordonanța Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venitul global, la baza sumei de virat la bugetul de stat fiind adeverințele de primire și de plată.

Apărarea reclamantei, în sensul de a contesta aplicabilitatea aplicării legii, nu este fondată, prevederile în materie de impozite și taxe stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.73/1999 fiind nesusceptibile de interpretare și imperative.

A mai constatat instanța de fond că de asemenea prin încălcarea prevederilor legii contabilității nr.82/1991 și a Hotărârii Guvernului nr.704/1993 reclamanta s-a sustras de la plata impozitului prin înregistrarea la capitolul cheltuieli cu redevențele.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând soluția ca nelegală și netemeinică și anume că la data întocmirii actului de control nu există nici un act normativ care să prevadă obligația de a calcula și vira impozitul în cota de 10% pentru predători de deșeuri refolosibile, persoane fizice, deci în O.G.nr.73/1999, o asemenea obligație fiind prevăzută numai cu 20.06.2000 când este publicată OUG 87/2000 prin care este completat art.43 din OG nr.73/1999.

Se critică sentința și în ceea ce privește constatarea că nu s-au făcut corect înregistrările privind plățile pentru cele două autoturisme preluate în lising.

Analizând recursul sub aspectul celor două critici aduse sentinței nr.84/2001 dar și a motivelor prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondat.

Reclamanta a desfășurat activitate de colectare a materiilor refolosibile, activitate din care a obținut venituri, iar în urma unei verificări efectuate de organele de control financiar – Garda Financiară, Secția Galați, a fost încheiat actul de control în care s-a constatat că trebuie să achite la bugetul de stat suma de 312.016.601 lei pentru perioada mai 1998 – 31 martie 2000, suma reprezentând impozit pe venit și majorările aferente.

Potrivit art.43 din O.G.nr.73/1999 „veniturile care nu se regăsesc în mod expres menționate în prezenta ordonanță se suspun impunerii cu o cotă de 10% aplicată asupra veniturilor brute, impozitul fiind final”, in acest sens fiind și art.38.

De principiu este de neconceput că nu poate exista un venit fără a exista și obligația de impozit pe acest venit, astfel că susținerea reclamantei nu are temei, iar prevederile actului normativ menționat care reglementează impozitul pe venit sunt clare, imperative și neinterpretabile.

Referitor la cea de a doua critică se constată că reclamanta recurentă a înregistrat integral pe cheltuieli valoarea avansului achitat, la contractele de leasing 3588/1998 și 17192/1999, fiind plăți cu titlu de avans redevența care are cuprins și valoarea reziduală. Aceste plăți în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 și HG nr.704/1993 trebuiau evidențiate ca fiind cheltuieli cu redevențele, astfel că organul de control aplicând prevederile OG nr.70/1994 a efectuat corect recalcularea impozitului pe profit datorat de societate pe perioada derulării celor două contracte de leasing.

Constatând, față de considerentele expuse, că sentința nr.84/2001 pronunțată de secția comercială și contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Galați este temeinică și legală, Curtea pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC ”I” SRL împotriva sentinței civile nr.84 din 21 mai 2001 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.