Service contract price clauses upheld after appeals on fraud-based annulment dismissed

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constatată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 12399 din 17 noiembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N.R.E.I. SRL în contradictor cu pârâtele SC F.T. SRL și V.S. având ca obiect constatarea încălcării de către pârâtă a clauzelor contractelor de prestări servicii din 27 februarie 2007 și respectiv 5 martie 2007, ca inadmisibilă; a admis cererile reconvenționale formulate de pârâte și în consecință, a anulat art. 4 din contractele menționate și anexele la acestea.

Instanța de fond prin încheierea din 10 martie 2008 a admis excepția inadmisibilității acțiunii în raport de temeiul de drept al acesteia, art. 111 C. proc. civ., cu motivarea ca reclamanta, având în vedere obiectul cererii, poate solicita realizarea dreptului.

Cât privește cererea reconvențională având ca obiect nulitatea art. 4 din contractele de intermediere pe care reclamanta le-a încheiat cu pârâtele în care reglementa prețul contractului, respectiv comisionul pentru perfectarea contractului de închiriere, instanța de fond în raport de prevederile art. 1203 C. civ. și pe baza probelor administrate a reținut existența dolului în obținerea consimțământului la semnarea celor două contracte și, pe cale de consecință, și pentru anexele la acestea.

Curtea de Apel București, secția a-V-a comercială, prin decizia nr. 196 din 13 aprilie 2009 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința și a respins cererile reconvenționale ca neîntemeiate.

Instanța de apel reapreciind probele administrate a reținut, că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative ale incidenței dolului, pârâții nefăcând dovada utilizării de către reclamantă, cu intenție, a unor mijloace viclene menite să-i inducă în eroare la încheierea contractului de prestări servicii, situația de fapt reținută de instanța de fond fiind irelevantă din perspectiva art. 960 C. com.

Cu privire la critica nemotivării încheierii din 10 martie 2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în raport de art. 111 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că motivarea acesteia respectă prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

În contra acestei decizii au declarat recurs pârâții SC F.T. SRL și V.S.

I. Recurenta pârâtă SC F.T. SRL critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă:

- nerespectarea dreptului la apărare și încălcarea principiului rolului activ al judecătorului;

- ignorarea caracterului devolutiv al apelului;

- interpretarea și aplicarea greșită a art. 960 C. civ. în sensul că dolul nu se presupune ci trebuie dovedit, deoarece instanța de apel deși critică motivarea instanței de fond nu analizează probele administrate.

Recurenta-pârâtă procedează la analiza minuțioasă a probelor administrate: înscrisuri, răspunsuri la interogatorii criticând reanalizarea probelor administrate de către instanța de apel.

II. Recurenta pârâtă V.S. critică decizia atacată tot pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sub aceleași aspecte: încălcarea art. 960 C. civ., a dreptului la apărare, a principiului rolului activ al judecătorului, ignorarea caracterului devolutiv al apelului, făcând și aceasta, ca și precedenta, o critică a temeiniciei hotărârii atacate din perspectiva probelor administrate pe care le analizează în detaliu.

Intimata SC N.R.E.I. SRL a depus întâmpinare la dosar invocând insuficienta timbrare a recursurilor în raport de modificarea Legii nr. 146/1997 prin O.U.G. nr. 212/2008, constatarea că acestea nu conțin motive de nelegalitate, solicitând apoi, respingerea recursurilor ca nefondate, exprimând și aceasta propria variantă asupra situației de fapt.

Recursurile declarate nu sunt fondate.

1. Față de faptul ca ambele recurente invoca același motiv de recurs: art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aceleași aspecte, dezvoltând critici identice, Înalta Curte va proceda la o analiză comună a acestora.

2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de observat că recurentele deși invocă încălcarea dreptului la apărare, lipsa rolului activ al judecătorului și nerespectarea caracterului devolutiv al apelului, aceste critici sunt numai afirmate, neavând corespondent în dezvoltarea recursului care să facă posibilă o verificare a acestora, situație în care ele nu pot fi primite.

3. În ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor art. 960 C. civ., este de observat că recurentele nu obiectează asupra aspectelor de interpretare propriu-zisă a acestui text de lege, cât privește condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru a se reține incidența dolului asupra consimțământului, de natură teoretică, expuse pe larg în decizia atacată, ci critică aprecierea probelor și stabilirea situației de fapt în constatarea elementului de inducere în eroare la momentul încheierii contractului în speță.

Or, sub acest aspect al aprecierii probelor în stabilirea situației de fapt este de observat că potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, controlul instanței de recurs este circumscris numai la nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivele limitativ prevăzut de acest text de lege, temeinicia hotărârii nefăcând obiectul verificării în recurs.

În cauza de față, instanța de apel, de control devolutiv, de această dată, făcând aplicarea art. 295 C. proc. civ., corect a procedat la verificarea situației de fapt de către prima instanță și la reaprecierea probelor în cauza de față, așa încât criticile recurenților cu privire la ignorarea caracterului devolutiv al apelului sunt neîntemeiate, ca de altfel și celelalte critici subsecvente.

Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care se încadrează dezvoltarea în parte a criticilor formulate, va respinge recursurile declarate ca nefondate, neprimind susținerea intimatei cu privire la nulitatea acestora.

În baza art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate recurentele la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele SC F.T. SRL și V.S. împotriva deciziei comerciale nr. 196 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială.

Obligă recurentele-pârâte la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.