Competence Conflict: Administrative vs. Labor Jurisdiction for Challenging Civil Service Competition Results
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal – Administrative Law Section, thereby rejecting the Labor Section's claim. The dispute arose from a plaintiff challenging the validity of a 1999 competitive examination for a forester position and seeking an order for mandatory employment against a state administration entity that succeeded a dissolved economic office; the Labor Court initially declined jurisdiction citing the individual labor contract aspect, while the Administrative Court declined citing the challenge to an administrative act. The Supreme Court determined that the primary object of the action—the contestation of the organization and results of the public competition—constituted an administrative matter under Article 1 of Law No. 29/1990, as the plaintiff was not an active employee at the time of the claim, thus precluding the application of the Labor Code provisions (Law No. 168/1999) and confirming the exclusive jurisdiction of the administrative courts.
Legislator headnote
AI generatedart.1 din Legea nr.29/1990; Competence Conflict: Administrative vs. Labor Jurisdiction for Challenging Civil Service Competition Results: Prin sentința civilă nr.114/2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținându-se că în cauză există un conflict de drepturi în legătură cu încheierea contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.67 alin.1 lit.a din Legea nr.168/1999.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția conflicte de muncă și litigii de muncă și Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, în soluționarea cauzei privind pe C.L. și RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București.
In abesența părților a căror citare nu a fost dispusă, conform art.20 (5) din Codul de procedură civilă.
C U R T E A
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 1.XI.2001 și ulterior precizată la data de 3 septembrie 2002, reclamantul C.L. a contestat legalitatea desfășurării concursului din data de 28.VII.1999 organizat de Complexul Scroviștea, rezultatul concursului precum și obligarea pârâtei Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat în calitate de succesoare a Oficiului Economic – Centrul „Carpați”, să-l anagajeze pe postul de inginer silvic, deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru ocuparea acestei funcții.
Prin sentința civilă nr.114/2002 a Curții de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținându-se că în cauză există un conflict de drepturi în legătură cu încheierea contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art.67 alin.1 lit.a din Legea nr.168/1999.
Prin sentința civilă nr.449/2002 a Tribunalului București, Secția a III-a civilă Conflicte de muncă și litigi de muncă, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, Secția contencios administrativ apreciindu-se că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990.
In temeiul dispozițiilor art.22 alin.3 Cod procedură civilă având în vedere obiectul principal al acțiunii (contestarea modului de organizare a concursului din data 28.VII.1999 și rezultatul acestuia) se reține că aparține Curții de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei.
Obiectul principal al acțiunii precizate circumscrie dispozițiilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ . Cererea privind obligarea pârâtei să-l angajeze pe reclamant pe postul de inginer silvic își are de asemenea temeiul juridic în dispozițiile art.1 teza II din Legea contenciosului administrativ, întrucât se contestă refuzul pârâtei, apreciat de petent ca fiind nejustificat, de angajare pe un post de inginer silvic.
Nu sunt întrunite în acest caz cerințele art.67 și următoarele din Legea nr.168/1999 deoarece reclamantul nu se mai afla în raporturi de muncă de proximativ 11 luni cu Sucursala Agrosilvică Scroviștea care s-a aflat în subordinea OEC Carpați, oficiu desființat prin H.G.nr.115/7.II.1990 și al cărui succesoare este pârâta de la data de 21.XI.1990 conform H.G.nr.1217/1990.
Pentru considerentele expuse cauza va fi înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, Secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.L. și RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București în favoarea Curții de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.