Timeliness of cassation appeal against dismissal of expropriation damages for limitation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as untimely, leaving the lower court's decision affirming the dismissal of the plaintiff's claim for damages in force and effective. The dispute concerned a civil action for compensation regarding two parcels of land expropriated from the plaintiff's father under Decree No. 54/1951, which the lower courts rejected on the grounds that the statute of limitations had expired. The decisive legal basis for the final outcome was Article 301 of the Civil Procedure Code, which sets a 15-day deadline for filing an appeal following the communication of the judgment; because the appeal was filed on April 4, 2002, after the judgment was communicated on March 12, 2002, it exceeded the statutory limit and was rejected as tardy.
Legislator headnote
AI generatedart.301 C.proc.civ; Timeliness of cassation appeal against dismissal of expropriation damages for limitation: Potrivit prevederilor art.301 C.proc.civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”. Cum comunicarea deciziei către reclamant s-a făcut la 12 martie 2002, depunerea recursului la 4 aprilie 2002 (data poștei) este tardivă iar recursul va fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V.A.împotriva deciziei nr.57 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimatul pârât Municipiul București prin primar general
Procedura completă.
Nefiind formulate alte cereri, cauza a fost reținută spre deliberare.
C U R T E A ,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele :
Prin sentința civilă nr.1269/28.02.2000 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamantul V.A.în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar general, constatându-se prescris dreptul material la acțiune.
Instanța a reținut că prin acțiunea precizată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru două terenuri, de 500 mp și respectiv 300 mp, care i-au fost expropriate tatălui său, V.J., prin Decretul nr.54/1951.
Cum reclamantul a acționat pe cale administrativă pentru retrocedarea terenurilor conform prevederilor Legii nr.18/1991, cererea fiindu-i respinsă la data de 5 iulie 1994, instanța a apreciat că din acel moment curge termenul de prescripție de 3 ani care s-a împlinit înainte de introducerea acțiunii – 29.02.2000.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.57/14.02.2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, care a reținut caracterul ei legal și temeinic.
Reclamantull a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând în esență că acțiunea sa este imprescriptibilă.
Verificând recursul premergător cercetării fondului cauzei, Curtea reține că acesta este tardiv.
Potrivit prevederilor art.301 C.proc.civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”. Cum comunicarea deciziei către reclamant s-a făcut la 12 martie 2002, depunerea recursului la 4 aprilie 2002 (data poștei) este tardivă iar recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul V.A. împotriva deciziei nr.57 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.