Competence of Central Compensation Commission versus courts to determine indemnity values under Law No. 247/2005

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Primarul municipiului Timișoara a emis dispoziția nr. 2650 din 5 decembrie 2005, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor situate în Timișoara, înscrise în C.F. nr. 17195 Timișoara, nr. top 23308/2/2, 23308/4/2 și 23308/3, formulată de notificatorul E.I., întrucât parcelele revendicate fac parte din tarlaua cu nr. cadastral A 541/3, care a aparținut fostului CAP Mehala și au fost atribuite în proprietate persoanelor îndreptățite conform prevederilor Legii nr. 18/1991, a fost stabilită valoarea echivalentă a imobilelor la suma de 565.542,3984 RON și a fost propusă acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, către petent și trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Contestația formulată de petent împotriva dispoziției emisă de primar a fost respinsă, prin sentința nr. 2056 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă.

Apelul declarat de contestator a fost admis, prin decizia nr. 32 din 13 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulată parțial dispoziția emisă de primar, a fost stabilită valoarea echivalentă a terenului ce nu poate fi restituit în natură la suma de 311.188,85 Euro, conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a fost menținută în rest sentința apelată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorul E.I., pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara.

Contestatorul și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că în mod nelegal a fost admisă excepția de tardivitate a precizării apelului, instanța pronunțându-se doar asupra motivelor de apel depuse la primul termen de judecată; că se impunea citarea în cauză, la fond și în apel, a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de introducere în cauză a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; era necesară citarea și a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Consiliului Local Timișoara și că era îndreptățit la atribuirea, în compensare, a unei alte suprafețe de teren disponibilă.

Recursul contestatorului este nefondat.

Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 287 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din același cod, cererea de apel va cuprinde, sub sancțiunea decăderii motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, cerință ce poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Or, contestatorului i-a fost comunicată sentința tribunalului la data de 13 noiembrie 2007, a declarat apel nemotivat la data de 26 noiembrie 2007, a depus motivele de apel la termenul din 17 ianuarie 2008, respectiv la prima zi de înfățișare, iar precizările aduse apelului au fost depuse la dosar la termenul din 7 februarie 2008, după expirarea termenului legal, situație în care, în mod legal a procedat instanța considerând că au fost tardiv formulate.

Întrucât instanța de fond a fost sesizată cu o contestație împotriva dispoziției emisă de primar, niciuna dintre persoanele juridice la care se referă recurentul contestator, în sensul că s-ar fi impus introducerea lor în cauză nu au calitate procesuală pasivă.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că în patrimoniul unității deținătoare s-ar afla terenuri ce ar putea fi oferite în compensare, și critica privitoare la acest aspect este neîntemeiată.

În consecință, recursul declarat de contestator, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara au susținut că după data de 25 iulie 2005, prin dispozițiile emise de primar nu se mai poate stabili cuantumul despăgubirilor, ci este posibilă doar propunerea de acordare a acestora, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final urmând a fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că după apariția Legii nr. 247/2005, instanțele de judecată nu mai pot stabili cuantumul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, iar cu ocazia dezbaterii recursurilor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Recursurile declarate de pârâți sunt fondate.

Dispoziția contestată în prezenta cauză a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara, la data de 5 decembrie 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial la data de 22 iulie 2005, iar potrivit dispozițiilor noii legi, de imediată aplicare, conform Titlului VII din această lege, stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ale cărei decizii pot fi atacate în contencios administrativ.

În atare situație, este întemeiată critica formulată de recurenții pârâți, vizând acest aspect.

Totodată, se constată că este întemeiată și critica formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitate procesuală pasivă decât în condițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ca reprezentant al statului, în situația în care unitate deținătoare nu a fost identificată, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.

În consecință, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admise recursurile declarate de pârâți și a fi modificată decizia curții de apel în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de contestator împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara și de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 32 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică decizia recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de contestatorul E.I. împotriva sentinței nr. 2056 din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul E.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.