Service pension calculation and jurisdictional competence: remand to appellate court for review of own declination ruling

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.E., a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, în conformitate cu dispozițiunile art. 33 din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul și sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de 1 noiembrie 2000.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că sporul de vechime prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/1996, a fost acordat magistraților până la apariția O.G. nr. 83, dată de când nu a fost avut în vedere, atât la indemnizația de încadrare și nici la calcularea pensiei de serviciu.

Prin încheierea din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare secției a VII a Curții de Apel București.

În ședința publică din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, pe al cărei rol a fost înregistrată cauza, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a curții în ceea ce privește soluționarea cauzei, potrivit dispozițiunilor art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința civilă nr. 417/8 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă, a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu dispozițiunile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul și sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de 1 noiembrie 2000, la zi. Ca urmare, s-a apreciat că din punct de vedere al obiectului, cauza este un litigiu de asigurări sociale care, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, revine în competența de soluționare a tribunalului, în cauză nefiind aplicabile dispozițiunile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 pentru a fi competentă curtea de apel cu soluționarea în primă instanță a litigiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.E., arătând în esență că raportat la obiectul acțiunii, recunoașterea unui drept în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, competența materială în primă instanță revine curții de apel conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și nu tribunalului.

În ședința publică din 25 mai 2009, Curtea a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea recursului, invocând dispozițiunile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. S-a avut în vedere că sentința în primă instanță de declinare a competenței a fost pronunțată de Curtea de Apel București astfel că, recursul împotriva acestei sentințe nu poate fi soluționat tot de către Curtea de Apel București ci de către instanța ierarhic superioară, care exercită controlul judiciar și anume, Înalta Curte de Casație și Justiție. Ca urmare, prin decizia nr. 3705 R din 25 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cererii de recurs formulată de D.E. împotriva sentinței civile nr. 417 din 8 decembrie 2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției asigurărilor sociale, contestațiile împotriva deciziilor de pensionare, modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și toate celelalte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul legii.

Așa fiind, în mod corect Curtea de Apel București prin sentința civilă 417 din 8 decembrie 2008 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care potrivit legii nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Raportat la competența legală în primă instanță a tribunalului în soluționarea cauzei pe fond, recursul împotriva sentinței civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revenea în competența curții de apel și nu a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această instanță având a se pronunța asupra legalității sentinței în raport cu prevederile legale în materie de competență, chiar dacă sentința a fost pronunțată în primă instanță de către curtea de apel.

Nu este pentru prima oară când curțile de apel sunt chemate să soluționeze recursurile împotriva propriilor lor hotărâri atunci când obiectul litigiului pune în discuție probleme de competență și aceasta deoarece, competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este o competență restrictivă, vizând numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, raportat la dispozițiunile art. 3 C. proc. civ., în temeiul cărora curtea de apel este instanță de apel și recurs și numai în materie de contencios administrativ, instanță de fond.

Pentru aceste considerente, și întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența materială de a soluționa recursul, de față, urmează a trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea recursului declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea recursului declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.