Inadmissibility of civil vindication for expropriated property due to primacy of special restitution law over general civil procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the recusal appeal, modifying the appellate decision to reject the appellant's appeal, thereby reinstating the lower court's dismissal of the claim and awarding the appellant 1,785 lei in litigation costs. The dispute concerned a civil suit for vindication of ownership over an immovable property expropriated by the state in 1950, where the claimant initiated proceedings under general civil law after the entry into force of the special legislative framework for restitutions. The decisive legal basis was the binding nature of the Joint Sections' decision under Article 329(3) of the Code of Civil Procedure, which established the primacy of special law over general law in such cases and clarified that there was no non-conformity with the European Convention on Human Rights, as access to justice was guaranteed through the specific administrative-judicial channels provided by the special legislation rather than general civil proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 480 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 329 alin. (3) C. proc. civ, art. 314 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Inadmissibility of civil vindication for expropriated property due to primacy of special restitution law over general civil procedure: În conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția civilă, sub nr. 5276/118/2007, la data de 4 iunie 2007, reclamanta F.(B.)I. a chemat în judecată pe pârâta SC M.C. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în municipiul Constanța, compus din teren în suprafață de 76,64 mp și construcție cu trei etaje, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Prin sentința nr. 2005 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile acțiunile în revendicare formulate pe calea dreptului comun, privind imobilele preluate abuziv de către stat, în speță imobilul fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia nr. 304/C din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a fost desființată sentința tribunalului și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că reclamantei i-a fost încălcat liberul acces la justiție și i-a fost afectată însăși substanța dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.C. SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că a fost pronunțată cu nerespectarea deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și că reclamantei nu i-a fost încălcat liberul acces la justiție.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că în cazul concursului dintre legea specială și legea generală primează legea specială, iar în situația în care există neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
Instanța de apel a ignorat această decizie obligatorie, deși s-a pronunțat ulterior și anume la data de 18 decembrie 2008.
Acțiunea reclamantei formulată pe calea dreptului comun, la data de 4 iunie 2007, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu este admisibilă, deoarece legea specială este aplicabilă, cu precădere.
Nu există neconcordanță între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, iar accesul liber la justiție este asigurat prin posibilitatea atacării dispoziției sau deciziei prin care a fost finalizată faza administrativă, în instanță, prin contestație și apoi, prin exercitarea celorlalte căi de atac specifice fazei judiciare.
În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 314 C. proc. civ. și a fi modificată decizia curții de apel în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
La cererea recurentei, conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată intimata la plata sumei de 1785 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul pârâtei SC M.C. SA împotriva deciziei nr. 304/C din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și de familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.(B.)I. împotriva sentinței nr. 2005 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă.
Obligă pe intimată la 1785 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.