Contractual penalty interest on gas supply invoices: scope of late-payment penalties beyond regularisation bills and interpretation of ambiguity against the vendor

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2258 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acțiunea reclamantei SNGN R. SA Mediaș, împotriva pârâtei SC A. SA Târgu -Mureș, pentru plata penalităților de întârziere.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:

Prin contractul de vânzare - cumpărare a gazelor naturale și cele 9 acte adiționale, reclamanta s-a obligat să furnizeze în cantitățile negociate gaze naturale „noi”, din producția internă destinate consumului curent, în completare la cantitățile de import achiziționat lunar de la alți furnizori, cu respectarea procentului de import din componența amestecului comunicat ca fiind realizat lunar, de către D.N.G.N. - Op. de Piață.

La data de 3 februarie 2006 părțile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare prin care pârâta s-a obligat să achiziționeze gaze naturale din import, la prețul negociat, la punctele de predare/preluare Isaccea sau Medieșu Aurit.

Prin acest contract părțile au stabilit modalitatea de predare/preluare, măsurare, preț și condiții de plată.

Pe baza acestei prevederi, reclamanta în baza comunicării de către D.N.G. a structurii consumului lunii octombrie 2006, a înaintat pârâtei cu faxul procesul - verbal de predare - primire și calculul preț de furnizare gaze naturale livrate în luna octombrie 2006 către pârâtă.

Procesul - verbal comunicat la data de 23 noiembrie 2006 nu a fost semnat de către pârâtă, refuz motivat de faptul că nu s-a respectat clauza contractuală privind livrarea întregii cantități de gaze noi și suplimentarea cantității de gaze de import.

La data de 31 octombrie 2006 reclamanta a remis pârâtei factura în valoare de 9.188.270,21 lei, scadentă la data de 20 noiembrie 2006 cu mențiunea că regularizarea eventualelor diferențe privind contravaloarea gazelor de import să se realizeze în luna noiembrie.

Potrivit fișei structurii achizițiilor pe luna octombrie 2006 cantitatea de gaze noi (care trebuiau furnizate în temeiul contractului) era de 20.998,791 m.c. iar cantitatea de gaze furnizate din import (în temeiul contractului) era de 8.686,725 m.c. Dozajul structurii a fost comunicat reclamantei de către D.N.G. la data de 20 noiembrie 2006 cu fax. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din contract procesul - verbal de predare/primire ce se încheie între vânzător și cumpărător se va întocmi pe baza „situației livrărilor de gaze” transmisă după încheierea lunii de livrare de către D.N.G.N. Op. de Piață și a procesului - verbal de predare/primire încheiat între transportator și cumpărător.

În ceea ce privește regularizarea, părțile au prevăzut prin această clauză, că ea se va definitiva în luna următoare de livrare, conform procedurii negociate.

Interpretând refuzul de plată al contravalorii cantității de gaze de import solicitate prin prisma prevederilor contractului și anume art. 5, art. 7 și art. 9 se apreciază că acesta este justificat întrucât:

- este necontestat faptul că structura gazelor livrate în luna octombrie a existat o diferență față de cantitățile de gaze „noi” și de import contractate, de natură a influența prețul produsului finit, gazele de import având o valoare mai mare;

- nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 5 și art. 7 din contract privind modalitatea de predare/primire a gazelor de import, modalitatea de facturare și termenul de emitere a facturii și de comunicare.

Factura din octombrie 2006 nu poate fi apreciată ca o factură de regularizare, în lipsa dovezilor privind respectarea procedurii statuată de părți prin contract, respectiv dovada cantității de gaze naturale de import preluate conform art. 5 din contract raportată la situația livrării comunicată de D.N.G.N. - Op. de Piață.

În lipsa dovezilor de îndeplinire a obligațiilor contractuale de furnizare a gazelor naturale de import în cantitățile negociate sau în conformitate cu procedura stabilită prin voința părților, clauza penală stipulată la art. 9 lit. a) din contract nu poate produce efecte.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.249.604,75 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere până la 5 aprilie 2007 și a cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 50 din 18 aprilie 2008 a admis apelul și a schimbat sentința instanței de fond în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 863.697,83 lei cu titlu de penalități de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2007 – 5 aprilie 2007 și la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii soluției instanței de fond, de respingere a acțiunii reclamantei.

Recurenta consideră că decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce face incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, în mod greșit, instanța de apel a considerat că prevederile art. 9 lit. a) din contract pot fi reținute ca temei al pretențiilor reclamantei. Or, în baza art. 9 lit. a) din contract penalitățile de întârziere sunt datorate doar în cazul în care între cele două părți are loc o „procedură” de regularizare a diferențelor de cantitate de gaze, așa cum este descrisă în alin. (4) al art. 7 din contract iar noțiunile de „factură” și „factură de regularizare” nu pot fi asimilate una cu alta, cum greșit a considerat instanța de apel. Dacă instanța avea o îndoială cu privire la interpretarea art. 9 lit. a) din contract trebuia să aplice prevederile art. 983 C. civ. interpretând clauza obscură în contra vânzătorului.

Intimata – reclamantă SNGN R. SA Mediaș a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul pârâtei prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, nefiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel Curtea de apel a interpretat dispozițiile contractuale în mod corect și legal prin prisma prevederilor art. 977 – art. 985 C. civ. și ale actelor normative aplicabile domeniului în care părțile au stabilit relații contractuale, respectiv livrarea, vânzarea - cumpărarea de gaze naturale. În acest sens corect s-a reținut de către instanță că apărarea pârâtei potrivit căreia se datorau penalități de întârziere doar pentru factura de regularizare este nefondată și că penalitățile se datorează pentru debitul neachitat rezultat din livrarea de gaze, penalități care curg de la data scadenței stabilită conform art. 8 alin. (1) – (4) și art. 9 din contract. Ca atare pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere la plata facturii din 31 octombrie 2006 pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 5 aprilie 2007, perioadă din care au fost excluse termenul de scadență și termenul de grație.

În sprijinul interpretării date art. 9 din contract de către instanța de apel vine și faptul că acest articol reglementează și termenul de grație la plata facturilor, termen pe care părțile l-au aplicat și de care pârâta a beneficiat în cazul tuturor facturilor și nu doar pentru factura de regularizare, cum ar fi fost cazul dacă art. 9 s-ar fi interpretat în sensul propus de pârâtă că s-ar aplica doar facturilor de regularizare. Este încă o dovadă că instanța de apel a interpretat prevederile contractuale conform art. 977 și art. 978 C. civ., respectiv după intenția comună a părților contractante și în sensul ce poate avea un efect.

Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 50/A din 18 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.