Representation of homeowners' associations in payment schedules and its effect on the interruption of the statute of limitations for utility debts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, s-a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 1073/COM din 14 aprilie 2009, Tribunalul Iași a admis a admis excepția prescrierii acțiunii pentru perioada 2002 – 8 iunie 2004, respingând acțiunea având ca obiect plata contravalorii energiei termice consumate și a penalităților de întârziere aferente pentru această perioadă și a admis acțiunea în parte pentru perioada ulterioară lunii iunie 2004, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.700 lei contravaloare energie termică facturată pentru perioada iunie 2004 – 31 martie 2005 și la 1.044,8 lei penalități de întârziere, calculate începând cu 31 iulie 2004 până la data de 10 ianuarie 2007.

Instanța de fond a reținut că asociația reclamantă s-a constituit în baza Legii nr. 114/1996 prin desprinderea în anul 2004 din Asociația de proprietari P.N., ocazie cu care s-a încheiat protocolul din 15 aprilie 2004 de preluare a debitelor.

Se susține că un al doilea protocol s-a încheiat la 12 iulie 2004 prin care pârâta a recunoscut debitul principal dar că acesta din urmă nu poartă decât semnătura administratorului care potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 nu poate reprezenta asociația în derularea contractelor și în relațiile cu terții, atribuții care revin președintelui asociației.

Cum, în raport cu data primului protocol: 15 aprilie 2004, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1998 era împlinit la data introducerii acțiunii: 19 iunie 2007, acțiunea a fost respinsă în parte, pentru pretențiile mai sus precizate.

În contra sentinței a declarat apel reclamanta, critica acesteia vizând incidența art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cât privește cursul prescripției care a fost întrerupt prin graficul de eșalonare a plății încheiat la 12 aprilie 2006 cu pârâta prin administrator.

Curtea de apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 73 din 7 septembrie 2009 a respins apelul declarat împotriva sentinței pe care a menținut-o sub aspectul soluției și motivării.

Instanța de apel a reținut ca art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 nu operează în cauză, prescripția nefiind întreruptă prin procesul - verbal de conciliere directă încheiat la 12 aprilie 2006 deoarece acesta a fost semnat de administratorul asociației iar potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociația poate fi reprezentată numai de președintele acesteia.

Cum nu este incident nici principiul nemo auditur și nici prevederile art. 969 și art. 1169 C. civ., apelul a fost respins.

În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC C.I. SA solicitând desființarea deciziei atacate cu consecința admiterii în tot a acțiunii.

Fără a indica în drept motivul de casare sau de modificare, recurenta critică decizia pentru neaplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 întrucât invitația de conciliere transmisă recomandat la 24 martie 2006 a fost ridicată de reprezentanții asociației și urmare acesteia s-a încheiat la data de 12 aprilie 2006 cu grafic de eșalonare a plății pe 6 luni, asociația deși prezentă prin administrator și-a asumat angajamentul de plată prin reprezentanții legali, conform art. 969 C. civ.

Intimata Asociația de proprietari C. a depus întâmpinare la dosar invocând nulitatea acestuia în temeiul art. 3021 alin. (2) lit. c) întrucât criticile dezvoltate nu cuprind motive de nelegalitate iar, pe fond, respingerea recursului.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

1. Din examinarea criticilor formulate se constată că dezvoltarea acestora se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la aplicarea art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 așa încât, Înalta Curte nu poate primi susținerea intimatei cu privire la incidența art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., asupra cererii de recurs.

2. În cauza de față, ambele instanțe au reținut că procesul - verbal de reeșalonare a datoriei încheiat la 12 aprilie 2006, nu are caracter întreruptiv de prescripție deoarece asociația intimată a fost reprezentată de administrator contrar prevederilor art. 31 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 230/2007 care conferă această atribuție numai președintelui asociației.

Numai că, din verificarea procesului - verbal în speță se constată din preambul ca asociația a fost reprezentată de administrator O.G. și de președinte D.M. și că pe procesul - verbal este aplicată ștampila asociației, după care există două semnături.

Constatând că și protocolul din 12 iulie 2004, de defalcare a debitelor și a penalităților restante datorate reclamantei, ca de altfel și contractul pe care asociația pârâtă le-a încheiat cu reclamanta la 28 aprilie 2004 prezintă aceiași formulă de reprezentare: președinte D.M., administrator O.G. și aceiași formulă de subscriere, ștampila și două semnături, Înalta Curte apreciază că nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 230/2007 se poate constata numai urmare a verificării de scripte, în condițiile art. 177 și urm. C. proc. civ. cu privire la cele două semnături care apar pe documentele menționate.

Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceiași instanță pentru administrarea verificării de scripte asupra originalelor documentelor semnate de părți, la dosar acestea fiind numai în copie, pentru a stabili dacă cea de-a doua semnătură de pe acestea aparțin președintelui asociației D.M. și funcția de constatare pentru a face aplicarea art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 cu privire la procesul - verbal din 12 aprilie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA împotriva deciziei nr. 73 din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.