Annulment motion rejected: court finds no material error in reversal upholding disciplinary sanction ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected as unfounded the plaintiff's motion to annul (contestație în anulare), thereby upholding its prior final decision (Decizia nr. 2358/2009), which had reversed the lower court's judgment and dismissed the underlying action challenging a disciplinary sanction decision issued by the public authority. The dispute arose from the plaintiff's administrative action against the agency's disciplinary decision, which he had contested solely on procedural grounds; the court of first instance had nonetheless admitted the claim on substantive merits, leading the agency to appeal successfully on the ground that the trial court violated the principle of party disposition (principiul disponibilității) by exceeding the scope of the claims. The plaintiff then sought annulment of the appellate ruling, alleging a "material error" under Articles 317–321 of the former Romanian Code of Civil Procedure, arguing that the judge's active role should have required a full merits review and that the decision was inadequate and arbitrary. The High Court held that the special annulment remedy under Article 318(1) applies only to procedural mistakes, such as omission or confusion of material facts, and not to legal re-assessment; since the plaintiff had raised only procedural legality grounds (e.g., improper disciplinary committee composition and missed deadlines), the appellate court had correctly confined its review to those issues, and the judge's active role under Article 129(5) cannot alter the claim's legal basis, which the plaintiff alone controls under Article 112(4). Consequently, the annulment motion was rejected as unfounded, and the decision was declared final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 alin. (1) din Constituție, art. 321 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (5) C. proc. civ; Annulment motion rejected: court finds no material error in reversal upholding disciplinary sanction ruling: 2358/2009), which had reversed the lower court's judgment and dismissed the underlying action challenging a disciplinary sanction decision issued by the public authority. The dispute arose from the plaintiff's administrative action against the agency's disciplinary decision, which he had contested solely on procedural grounds; the court of first instance had nonetheless admitted the claim on substantive merits, leading the agency to appeal successfully on the ground that the trial court violated the principle of party disposition (principiul disponibilității) by exceeding the scope of the claims. The plaintiff then sought annulment of the appellate ruling, alleging a "material error" under Articles 317–321 of the former Romanian Code of Civil Procedure, arguing that the judge's active role should have required a full merits review and that the decision was inadequate and arbitrary. The High Court held that the special annulment remedy under Article 318(1) applies only to procedural mistakes, such as omission or confusion of material facts, and not to legal re-assessment; since the plaintiff had raised only procedural legality grounds (e.g., improper disciplinary committee composition and missed deadlines), the appellate court had correctly confined its review to those issues, and the judge's active role under Article 129(5) cannot alter the claim's legal basis, which the plaintiff alone controls under Article 112(4). Consequently, the annulment motion was rejected as unfounded, and the decision was declared final and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the annulment appeal as unfounded.
Full text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Istoricul cauzei
1. Hotărârea judecătorească atacată
Prin Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta A.P.I.A. împotriva sentinței nr. 364 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost modificată sentința atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamantul D.R.S.G., prin care solicita anularea Deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de pârâtă și radierea sancțiunii disciplinare din cazierul administrativ.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că, prin acțiunea formulată, reclamantul a contestat actul administrativ atacat, exclusiv sub aspectul formal al acestuia, criticile fiind analizate de către instanța de fond și apreciate ca neîntemeiate.
Așa fiind, arată instanța de recurs, prima instanță a încălcat principiul disponibilității, analizând pe fond actul administrativ contestat și admițând, astfel, acțiunea, pentru motive pe care reclamantul nu le-a invocat și care nu au fost puse în discuția părților.
2. Contestația în anulare
Împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală, a formulat contestație în anulare D.R.S.G., susținând că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatorul afirmă că dezlegarea dată de instanța de recurs ignoră faptul că prin acțiunea introductivă solicitase analizarea cauzei sub toate aspectele. În plus „principiul rolului activ al instanței de fond” a impus judecătorului examinarea completă a pricinii, cu respectarea art. 21 alin. (1) din Constituție și art. 6 din C.E.D.O.
Într-un motiv distinct, contestatorul arată de decizia instanței de recurs suferă de toate viciile regăsite în doctrină: este inexactă, nu se referă la aspectele de fond și este insuficient motivată așa încât pare arbitrară.
În drept, contestatorul a indicat, cu titlu general, dispozițiile art. 317 – art. 321 C. proc. civ.
3. Întâmpinarea formulată de A.P.I.A.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 noiembrie 2009, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
Intimata a combătut susținerile contestatorului, invocând faptul că, atât prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 19658 din 9 iunie 2008, cât și prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel Craiova, actul administrativ atacat – Decizia nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de Directorul general al A.P.I.A., a fost combătută doar pentru motive procedurale. Ca atare, în mod corect instanța de recurs a admis recursul autorității publice, modificând sentința în sensul respingerii acțiunii.
4. Procedura derulată în cauză
La dosarul de față s-a atașat Dosarul nr. 1342/54/2008 în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Decizia nr. 2358 din 5 mai 2009, atacată cu contestație în anulare.
Părțile nu au solicitat administrarea altor înscrisuri.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
1. Analiza motivelor invocate
În concepția C. proc. civ., contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile numai pentru motive limitativ indicate la art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Deși contestatorul a invocat și dispozițiile art. 317 C. proc. civ., în realitate, din motivarea contestației sale, prezentate la pct. I.2, rezultă că acest text de lege nu este incident, neformulându-se critici referitoare la procedura de citare ori competență.
Singurul motiv legal, invocat de contestator și care poate fi examinat pe fondul său de către Înalta Curte vizează „greșeala materială”.
Într-adevăr, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială:
„Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…”.
Definind greșeala materială, doctrina a stabilit că aceasta se referă la erori cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Examinând dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta A.P.I.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., a vizat depășirea limitelor principiului disponibilității și a principiului rolului activ al judecătorului, în sensul că prima instanță a examinat pricina pe fond, deși actul administrativ era atacat doar pentru motive de procedură.
Această problemă de drept care a constituit esența recursului declarat a fost dezlegată de instanță în sensul arătat la pct. I.1. din prezenta decizie.
A face din nou aprecieri asupra acelorași aspecte înseamnă, de fapt, a rejudeca recursul, ceea ce nu este permis.
De altfel, nu există niciun temei pentru a considera că instanța de recurs, prin soluția adoptată, ar fi săvârșit o eroare, câtă vreme, după cum bine afirmă intimata în întâmpinare (pct. I.3) atât în etapa administrativă cât și în cea judiciară, contestatorul a formulat motive de nelegalitate strict procedurale: nelegala constituire a comisiei de disciplină și depășirea termenelor prevăzute de H.G. nr. 1344/2007.
Rolul activ al judecătorului, consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. nu poate fi extins în sensul dorit de contestator, fiindcă judecătorul nu poate modifica temeiul ori cauza cererii de chemare în judecată, în privința cărora, potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ., numai reclamantul dispune.
În fine, toate celelalte critici formulate de contestator, referitoare la pretinsele „vicii” ale hotărârii instanței de recurs nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele contestației în anulare, reglementate de dispozițiile art. 317 – art. 318 C. proc. civ.
Contestatorul a avut acces la justiție, potrivit art. 21 din Constituție și a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din C.E.D.O., fiind singurul responsabil pentru modul în care a ales să-și apere drepturile în fața primei instanțe, ca și pentru faptul că, în recurs, nu a formulat nicio apărare deși a fost legal citat.
2. Temeiul legal al soluției pronunțate
Pentru toate motivele expuse la pct. II.1., în temeiul art. 319 și 320 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare de față ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de D.R.S.G. împotriva Deciziei nr. 2358 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.