Suspension of administrative liability decision: insufficiency of imminent harm and prior commitment to pay under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1347 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea reclamantului N.C. în contradictoriu cu Serviciul de Telecomunicații Speciale UM 0328 București privind suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr. 53384 din 21 iulie 2008 emisă de pârât, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare ce face obiectul Dosarului nr. 7718/2/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul N.C. a solicitat suspendarea deciziei de imputare emisă de pârâtă, prin care a fost stabilită răspunderea materială pentru paguba produsă și constatată la 15 mai 2008, reprezentând cheltuieli de întreținere în timpul școlarizării în sumă de 26.894,06 lei.

Instanța a reținut că reclamantul s-a adresat instanței pentru anularea deciziei de imputare și a făcut dovada introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada cazului bine justificat, întrucât la prima vedere actul atacat nu este motivat și nu se poate aprecia legalitatea actului.

De asemenea, instanța a constatat că s-a făcut dovada pagubei iminente, întrucât pârâta a emis somația de plată a sumei imputate și a trecut practic la executarea silită a sumei reținute ca fiind datorată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Serviciul de Telecomunicații Speciale criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- în mod greșit instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat având în vedere faptul că decizia de imputare nu ar fi fost motivată în drept, întrucât aprecierea legalității actului administrativ se poate realiza doar în cadrul unei acțiunii pe fond și nu cu ocazia unei cereri de suspendare.

Se susține că și în condițiile în care actul administrativ în cauză nu cuprinde toate actele normative care au stat la baza emiterii lui nu se poate reține nelegalitatea acestuia.

- Decizia de imputare nr. 53384 din 21 iulie 2008 a fost emisă ca urmare a „angajamentului” dat de reclamantul-intimat prin care acesta s-a obligat ca în cazul în care nu respectă obligația de a activa ca ofițer al Serviciului de Telecomunicații Speciale timp de 10 ani, să restituie suma reprezentând cheltuielile de întreținere efectuate pe perioada școlarizării sale, astfel că nu se impunea suspendarea efectelor acesteia, suma fiind pe deplin datorată.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 3041 C. proc. civ. apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit căruia: „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

De asemenea, noțiunea de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Or, în cauză, nu a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor menționate mai sus.

Chiar dacă instanța de fond a reținut că Decizia nr. 53384/2008 nu este motivată în fapt iar această situație se încadrează în „cazul bine justificat”, condiția referitoare la paguba iminentă astfel cum este definită de legiuitor nu poate fi reținută având în vedere justificarea că s-a început executarea silită împotriva reclamantului.

Eventualele prejudicii aduse intimatului-reclamant ca urmare a executării deciziei de impunere nu pot fi apreciate ca fiind relevante în ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții fără a se argumenta de ce această executare este un prejudiciu greu de reparat, așa cum acesta este caracterizat și în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei.

Mai mult, intimatul-reclamant a semnat un angajament de plată a sumei reținute prin decizia de imputare, iar prin cererea de chemare în judecată a menționat că este de acord cu plata acesteia, însă într-un cuantum mai mic, astfel că nu este justificară admiterea cererii de suspendare.

În concluzie, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM 0328 București împotriva sentinței nr. 1347 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare a deciziei de imputare formulată de reclamantul N.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.