Timeliness of appeal for annulment against non-enforceable final judgment under Civil Procedure Code Art. 319
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as time-barred, thereby leaving the prior decision of the Supreme Court’s Administrative and Fiscal Section in force. The dispute concerned a challenge to a final decision that had upheld jurisdictional measures for asset seizure imposed by the Chamber of Accounts on local councilors, who argued that their participation in administrative voting did not create personal liability or prejudice. The decisive legal basis was Article 319 of the Civil Procedure Code, which sets a strict 15-day deadline for filing an appeal for annulment against irreducible judgments that are not subject to forced execution; the court determined that this period had expired because the underlying enforcement measures were initiated in 2002, well before the appeal was filed in June 2003.
Legislator headnote
AI generatedart.67 din Legea nr.94/1992, art.319 C.proc.civ; Timeliness of appeal for annulment against non-enforceable final judgment under Civil Procedure Code Art. 319: Prin acea decizie, Secția jurisdicțională respinsese recursul jurisdicțional împotriva încheierii din 21.03.2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Argeș, prin care, potrivit art.67 din Legea nr.94/1992, s-a dispus înființarea măsurilor asiguratorii pe bunurile contestatorilor recurenți în limita sumelor din actul de sesizare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatorii A.M., B.C., B.I., I.B., B.N., D.N., I.S., M.I., R.N., S.I. S.C., Ș.C. și V.A., la data de 26 iunie 2003 au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr.2081 pronunțată la 29 mai 2003 de Secția contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în dosarul nr. 2293/2003.
În motivarea contestației în anulare, se susține că soluția de respingere ca nefondat a recursului, pronunțată prin Decizia nr.2081/ 2003 este rezultatul unei greșeli materiale constând în aceea că introducerea în cauză a consilierilor locali, respectiv a contestatorilor din dosar, nu s-a făcut legal, ei în calitate de consilieri exercitându-și dreptul de vot, drept care în mod greșit este considerat ca fiind generator de prejudiciu.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art.317-321 C.proc.civ.
Analizând contestația, Curtea constată că aceasta este tardiv formulată, excepție pusă în discuția părților prezente, conform considerentelor ce se vor expune.
Prin Decizia nr.2081 din 29 mai 2003, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenți, contestatori în prezentul dosar, împotriva deciziei nr.243 din 24.05.2002 a Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Prin acea decizie, Secția jurisdicțională respinsese recursul jurisdicțional împotriva încheierii din 21.03.2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Argeș, prin care, potrivit art.67 din Legea nr.94/1992, s-a dispus înființarea măsurilor asiguratorii pe bunurile contestatorilor recurenți în limita sumelor din actul de sesizare.
Potrivit dispozițiilor art.319 C.proc.civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de când hotărârea a rămas irevocabilă.
Decizia de respingere a recursului ca nefondat nu este susceptibilă de executare silită, iar împrejurarea că măsurile asiguratorii au fost aduse la îndeplinire încă din anul 2002 prin Încheierea din 21.03.2002, sunt elemente depline care demonstrează că termenul de 15 zile prevăzut de lege în cadrul căruia se poate declara această cale de retractare, este depășit.
Înalta Curte de Casație, pentru aceste considerente va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de A.M., B.C., B.I., I.B., B.N., D.N., I.S., M.I., R.N., S.I. S.C., Ș.C. și V.A împotriva deciziei nr. 2081 din 29 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios administrativ, ca tardivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.