Refugee compensation claim upheld; pension appeal rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed, as unfounded, the appeal by the county pension house and upheld the lower court’s judgment in favor of the claimant, which stands final and irrevocable. The lower court had annulled the pension house’s decision rejecting the claimant’s application and ordered it to recognize his refugee status for the period 1 March 1941 – 6 March 1945 and to grant him the monetary benefits under O.G. no. 105/1999, as approved by Law no. 189/2000, from 1 July 2008. The dispute concerned a claim for refugee/ethnic persecution compensation under Law no. 189/2000 after the claimant and his family fled their domicile due to ethnic persecution following the Vienna Diktat. The court held that the claimant had sufficiently proven the persecution and displacement through authentic witness declarations and civil-status documents under art. 4 of H.G. no. 127/2002, and that the requirements of art. 1 lit. c) of O.G. no. 105/1999 were met, rejecting the pension house’s argument that no written evidence under art. 1191 Civil Code was required, and finding the lower court’s reliance on art. 1 of Law no. 189/2000, art. 14 of the ECHR and ECHR case law correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1191 C. civ, art. 3041 din C. proc. civ; Refugee compensation claim upheld; pension appeal rejected as unfounded: Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13 mai 2009, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5423 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde calitatea de refugiat și drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, pârâta i-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, deși a dovedit că, împreună cu familia, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Crasna, în localitatea Câmpia Turzii, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, după cedarea Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii atacate și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2008.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și practica C.E.D.O.
Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut că, intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuțiilor și nici a refugiului, întrucât nu a depus nici un act autentic sau sub semnătură privată, astfel cum impun prevederile art. 1191 C. civ., în cauză fiind vorba despre o îndemnizație de refugiat de 500 RON, care depășește suma de 250 lei prevăzută de codul menționat.
Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu prevederile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este legală și temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta-pârâtă susține că intimatul-reclamant nu s-ar afla în situația reglementată de textele legale indicate.
Prin declarațiile autentice ale martorilor P.S. și T.G. și declarația judiciară a martorului T.G., martori care sunt ei înșiși beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, precum și din actele de stare civilă ale reclamantului rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din satul Petenia, com. Horoațu Crasnei, județul Sălaj în localitatea Câmpia Turzii, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice, după Diktatul de la Viena, în perioada martie 1941 - 6 martie 1945.
În consecință, față de dovezile existente la dosar, sentința fiind legală și temeinică recursul declarat în cauză se va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 218 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.