Procedural fault and liability for litigation costs where administrative claim was mooted by pre-dispositive action

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 15 februarie 2008, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și să-l oblige la analizarea deîndată a respectivei cereri ca și la plata de daune morale în cuantum de 1 leu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1361 din 31 martie 2009 a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind analizarea cererii și ca nefondată cererea reclamantului privind acordarea de daune morale, obligând totodată pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 104,3 lei.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit adresei din 30 martie 2009, emisă de Direcția Contencios din cadrul M.J.L.C., cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, astfel încât excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, excepție invocată de pârât în întâmpinare, este întemeiată.

S-a mai reținut că, în speță, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile în care pârâtul a manifestat preocupare în soluționarea cererii reclamantului și a avizat-o pozitiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că, în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a susținut că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 275 – art. 276 C. proc. civ., potrivit cărora culpa procesuală a părții care a pierdut procesul atrage obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât M.J.L.C. nu a pierdut procesul, cauza de față rămânând fără obiect.

S-a invocat în acest sens și împrejurarea că reclamantul nu a formulat cererea sa de cheltuieli nici prin acțiunea introductivă de instanță și nici prin altă cerere scrisă ulterioară, ci numai oral, prin intermediul avocatului, la termenul când instanța a rămas în pronunțare.

Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Este adevărat că așa cum rezultă din adresa din 30 martie 2009 emisă de pârât, cererea reclamantului a fost examinată și avizat, așa cum acesta a solicitat, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamantul a formulat prezenta acțiune și în condițiile în care, anterior acesteia, a întreprins mai multe demersuri, pe cale administrativă.

Pe cale de consecință se constată că, în mod corect instanța de fond a reținut culpa procesuală a recurentului pârât și l-a obligat pe acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 275 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

În concluzie, sentința atacată fiind legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1361 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.