International heroin trafficking: denial of factual error and exclusion of pre-prosecution telecommunication intercepts as illicit evidence

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 336 din 2 martie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul I.G., (fiul lui H. și K.), la o pedeapsa de 14 ani inchisoare.

Face aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. si art. 33 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsa de 16 ani inchisoare.

Face aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmind sa execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. revoca beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 10 ani inchisoare, aplicata prin sentința penala nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunțata in Dosar nr. 2267/2001 al Tribunalului București, secția a II-a penala si contopește restul de pedeapsa rămas neexecutat, de 1102 zile, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul urmind sa fie condamnat la pedeapsa finala de 16 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei. Face aplic.art. 117 C. pen. după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpatului de la 15 noiembrie 2007 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a acestuia.

II. În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74-76 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul K.H.R., fiul lui S. și K., la o pedeapsa de 7 ani închisoare.

Face aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza alI-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Face aplic.art. 17 C. pen. după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a acestuia.

III. În baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamna pe inculpatul C.E.M., fiul lui C. și Z., la o pedeapsa de 13 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsa de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate acestui inculpat, urmind sa execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. revoca beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 11 ani inchisoare, aplicata prin sentința penala nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 5 București si contopește restul de pedeapsa de 929 zile, rămas neexecutat, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa din prezenta cauza, in final inculpatul urmind sa execute pedeapsa de 15 ani inchisoare.

Face aplic.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen. deduce prevenția inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen, menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea cantității de 4368 grame heroina depusa la I.G.P.R., conform dovezii din 22 noiembrie 2007, pentru a fi distrusa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si art. 18 lit. d) C. pen. confisca de la inculpatul C.E.M. suma de 1.000 euro, obținută din comiterea infracțiunilor de mai sus, un geamantan in care au fost transportate drogurile, un telefon mobil marca N., un telefon mobil marca N., doua cartele V., una cartela V. abonament, una cartela reâncărcabila V., una cartela reâncărcabila O., una cartela T.

În baza art. 18 lit. b) C. pen. confisca de la inculpatul K.H.R. un autoturism marca O.K. de culoare neagra, sigilat cu sigiliul tip MI nr. 51975, folosit la transportul heroinei.

În baza art. 191 C. proc. pen. obliga fiecare inculpat la cite 1200 lei cheltuieli judiciare către stat în cont; C. fisc. deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Suma de 100 lei, reprezentind onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.E.M. se avansează din fondul M.J.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție - D.I.I.C.O.T. - nr. 37l/D/P/2007 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de maare risc și complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie și sub forma concursului prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; K.H.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; C.E.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie și sub forma concursului prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. a fost sesizat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – D.C.I.T. - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanțe Interzise, prin referatul nr. 176855 din 14 noiembrie 2007, cu privire la faptul că inculpatul I.G., cetățean turc, va contacta, pentru a stabili o întâlnire în București, o persoană neidentificată până în prezent în vederea tranzacționării unei cantități de heroină provenită din Turcia.

Prin același referat s-a propus acestui parchet, autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore, a efectuării de interceptări și înregistrări audio-video în mediu ambiental, precum și a convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip sms sau mms efectuate de la posturile utilizate de inculpatul I.G., avându-se în vedere caracterul urgent rezultat din faptul că în perioada imediat următoare, în jurul prânzului sau al după amiezii datei de 14 noiembrie 2007, urma să se desfășoare o tranzacție cu o importantă cantitate de heroină în zona G., București. Pentru probarea activității infracționale a inc. I.G. s-a dispus prin ordonanța nr. 371/D/P/2007 (autorizația nr. 124/A din 4 noiembrie 2007), autorizarea interceptării și înregistrării,cu titlu provizoriu,pentru o perioada de 48 de ore,a convorbirilor audio-video în mediul ambiental, efectuate de inc. I.G. și ceilalți membri ai rețelei de narcotraficanti din care acesta face parte,autorizația fiind confirmată ulterior de Tribunalul București.

De asemenea, în baza ordonanței nr. D/P/2007 (autorizația nr. 125/A din 14 noiembrie 2007), s-a dispus interceptarea și înregistrarea,cu titlu provizoriu,pentru o perioadă de 48 de ore,a convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip sms efectuate de la posturile telefonice, utilizate de inculpatul I.G.

Din investigațiile preliminare efectuate de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanțe Interzise a rezultat că, în baza celor stabilite de inculpați, inculpatul I.G. urma să îl ajute pe inculpatul C.E.M. să introducă pe teritoriul României o cantitate importantă de heroină, la această tranzacție urmând să participe și un cetățean de naționalitate turcă, respectiv, inculpatul K.H.R., ulterior urmând a se transmite drogurile (heroina) unei alte persoane, ce nu a putut fi identificată.

Astfel, în urma cercetărilor efectuate, au fost obținute date conform cărora, în cursul zilei de 14 noiembrie 2007 un cetățean turc, posibil H.K., I-a contactat pe inculpatul I.G., anunțându-l că va primi o geantă în care se află o cantitate importantă de heroină pe care o va transmite din Turcia în România, respectiv București prin intermediul unui cetățean român, identificat ulterior în persoana inc. C.E.M., oferindu-i-se acestuia numărul de telefon al inc. I.B.

Totodată, au fost obținute date conform cărora inculpatul D.G. a luat legătura în prima parte a zilei de 14 noiembrie 2007 cu inculpatul K.H.R. și I-a anunțat telefonic că seara vor încheia tranzacția cu heroină, folosind, codificat, termenul „avem treabă diseară", deoarece știa că inc. C.E.M. urma să sosească cu trenul din Turcia.

În urma interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpați, momentul în care inc. C.E.M. se apropia de B., acesta I-a sunat pe inc. I.G. pentru a-l anunța că va ajunge cu trenul în G. în jurul orelor 18:30.

Drept urmare, inc. I.G. I-a sunat pe inc. K.H.R. și i-a spus să vină să-l ia pentru a merge la gară, unde urma să se predea bagajul cu droguri.

Inculpatul K.H.R. a venit și I-a preluat de la locuința sa de pe strada C., sector 3, București pe inculpatul I.G. și împreună s-au deplasat cu autoturismul celui dintâi un O.C. de culoare neagră, ajungând în jurul orelor 18,00 în zona G.

Inculpatul C.E.M. se afla deja într-o cafenea din incinta stației O. din apropierea G. și I-a chemat pe inc. I.G. care a venit pe jos, iar inc. K.H.R. a parcat între timp lângă Peco O., mașina cu care sosise cei doi.

Inculpatul C.E.M. a ieșit din cafenea împreună cu inc. I.G. și au introdus în portbagajul mașinii O.C., un geamantan albastru în care se aflau drogurile, după care s-au deplasat în zona P.G., s-au întors și au ajuns în zona Restaurantului M. din același cartier, moment în care inc. C.E.M. a coborât din mașină și a luat niște haine din geamantanul ce se afla în portbagaj, iar inculpații I.G. și K.H.R. și-au continuat reclasarea în direcția O., moment în care a fost efectuată prinderea în flagrant a acestora, pe strada X, chiar la intrare, în imediata apropiere de Pasajul Rutier B.O.

Toate aceste aspecte au fost constatate de către organele de poliție delegate din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, Directia de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanțe Interzise, cu ocazia supravegherii operative (filaj) a inculpaților, împrejurări în care au fost efectuate înregistrări audio-video din mediul ambiental, conform ordonanței menționată mai sus.

Procedându-se la efectuarea unei percheziții asupra autoturismului menționat mai sus, în portbagaj a fost geamantanul tip troller în care era disimulată o pungă de plastic ce cuprindea o substanță pulverulentă de culoare maronie.

De asemenea, echipa de supraveghere operativă I-a depistat, la scurt timp și pe inc. C.E.M. în apropiere de locuința sa, din sectorul 6 pe str. F.R. în incinta magazinului alimentar al firmei A.A.I. SRL.

Prin rezoluția Inspectoratului General al Poliției de Frontiera, Dirjecția de Combatere a Infractionalitatii Transfrontaliere - Serviciul de Combatere a Traficului cu Substanțe Interzise, emisă în Dosarul nr. 371/D/P/2007, la data de 14 noiembrie 2007 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, fizico-chimice, prin care să se răspundă dacă probele înaintate respectiv 4,5 kg de substanța pulverulentă de culoare maro conține substanțe interzise de Legea nr. 143/2000.

Din adresa din 14 noiembrie 2007 a Inspectoratului General al Politiei Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori a rezultat că cele 4373,8 grame substanță pulverulentă găsite asupra inc. I.G. și K.H.R. constituie heroină (diacetilmorfină), substanță ce constituie drog de mare risc.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 333517 din 14 noiembrie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române – D.G.C.C.O.D.A., s-a confirmat că, proba cu masa de 4373,8 grame înaintată în Dosarul nr. 371/D/P/2007,conținea heroină (diacetilmorfină) în amestec cu griseofulvin.

Înainte de a fi imobilizați în zona B.O., inculpatul I.G. a apelat scurt telefonic (beep) o persoană necunoscută și imediat acesta a fost sunat de oersoana respectivă, un bărbat de naționalitate turca, posibil H.K. conform declarațiilor inculpatului, căruia i-a confirmat că „totul este bine", acest apel fiind consecința logică a faptului că inculpații au avut confirmarea existenței drogurilor în bagajul primit.

În cauză au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice purtate de către inculpați, deosebit de relevante pentru soluționarea cauzei, din cuprinsul acestora rezultând participarea acestora la săvârșirea faptei sesizate și vinovăția lor.

Relevanța acestor convorbiri telefonice a rezultat și din faptul că, pe baza acestora, organele de urmărire penală, supraveghind pas cu pas activitățile desfășurate de către inculpați, au reușit prinderea acestora în flagrant și capturarea unei mari cantități de droguri de mare risc, respectiv 4373,8 gr. heroină.

Din cuprinsul convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip sms și mms interceptate și înregistrate conform mandatului de siguranță națională nr. 003392 din 19 septembrie 2007 a rezultat că inc. I.G. l-a ajutat pe un individ de origine turcă zis H., posibil H.K. să introducă pe teritoriul României din Turcia, cantitatea de 4373,8 grame heroină, prin intermediul inc. C.E.M.

Inculpatul I.G. i-a oferit numitului H. informațiile necesare pentru ca acesta din urmă să trimită geamantanul în care erau disimulate drogurile (heroina) prin intermediul inc. C.E.M. punându-i la dispoziție inclusiv numărul de telefon pentru a putea fi contactat de acesta din urmă la sosirea în București fiind de acord de asemenea și cu plata pentru serviciul de transportare a drogurilor din Turcia în România. În plus inc. I.G. l-a asigurat de tot sprijinul cu privire la revânzarea mai departe pe teritoriul României a drogurilor (heroinei) primite din Turcia, contribuind în mod esențial la introducerea heroinei pe piața românească.

Astfel, din convorbirea purtată la data de 05 noiembrie 2007, ora 15:44:27 a rezultat că, inc. I.G. i-a solicitat individului zis H. să trimită drogurile (heroina) deoarece „oamenii sună fără încetare", referindu-se la persoanele care așteptau heroina în România. Inculpatul I.G. i-a cerut lui H. să organizeze transmiterea drogurilor (heroinei) doar atunci când cărăușul este anunțat de el deoarece garantează siguranța operațiunii („Prietenii aceia care vin să rămână și vor da ( drogurile ) atunci când le voi spune eu să dea, știi? Oricine ar veni, eu cum iau, este sigur.").

H. i-a mai spus inc. I.G. că în urmă cu 5-6 zile i-a trimis unui individ zis A. aproximativ 5,5 kg heroină („cinci bucăți și jumătate").

Inculpatul I.G. îi mai spune lui H. că operațiunile cu heroină desfășurate în România nu întâmpină probleme („treaba noastră e neîngrădită aici"), întrebându-l dacă va efectua transportul heroinei în siguranță, iar H. îi răspunde că va transporta heroina tot pe ascuns.

În convorbirea telefonică pe care o are la data de 06 noiembrie 2007 ora 16:03:29, la solicitarea inc. I.G. de a trimite imediat heroină în România primește răspuns de la H., că aici (în Turcia) nu dă nimeni fără bani și că din cauza asta a plecat un om fără marfa (heroină) către România („a tot plecat un om gol"). Cei doi mai discută despre necesitatea de a se feri de un individ zis A., probabil aflat în închisoare precum și de un individ zis M. deoarece îi suspectează că ar putea fi trădători. H. chiar precizează că „ fiul de târfa va spune la Interpol că așa și pe dincolo că lucrurile continuă, una alta", iar inc. I.G. îi sugerează să le spună mereu că nu se mai ocupă cu traficul de droguri („spune mereu că eu nu fac").

În convorbirea purtată la data de 07 noiembrie 2007, ora 16:24:04 inc. I.G. îi cere lui H. sa mai vină cu 1 kg deoarece va veni să-l întâmpine pe cărăuș cu un prieten interesat de droguri cu mașina acestuia („fii atent la mine! Acum am mai vorbit cu încă cineva. Vine ( cărăușul) împreună cu o bucată? Ca să vină și un prieten (inc. K.H.R.) împreună cu mașina), H. confirmându-i că se poate așa ceva însă pentru toată marfa (heroină) îi trebuie bani pentru că nu dă nimeni fără bani, având posibilitatea sa-i trimită heroină în fiecare zi, dacă vrea .

Cu ocazia acestei convorbiri H. îi reproșează un transport de heroină care nu a reușit în trecut, insă inc. I.G. îl asigură că „își pune viața la mijloc", că „va face el însuși cu mâna lui".

H. îl întreabă dacă a primit bani in prealabil, iar inc. I.G. îl asigură că are posibilitatea de a vinde imediat („Nene, iau și dau, așa am vorbit. Dacă știi cum să iei trebuie sa înveți cum să dai"), moment în care H. îi promite că îi va trimite 5 kg („5 bucăți").

Inculpatul I.G. îi spune că dacă va fi prins nu se poate întâmpla nimic rău altora iar H. îi spune că dacă cineva va fi prins el nu se va implica. Pe de altă parte H. îi spune inc. I.G. că, în caz de reușită, cărăușul trebuie să primească circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată și a precizat faptul că acesta este un om pe care îl cunoaște deja și îl cunoaște la rândul său foarte bine.

Inculpatul I.G. i-a mai solicitat lui H. să-i transmită cărăușului să-1 apeleze la telefon pe alt nume decât cel real.

La data de 12 noiembrie 2007, ora 15:21:05 H. îl sună pe inc. I.G. ca să-i confirme că a doua zi va sosi heroina în România („Mâine va fi în mâna ta".)

La data de 13 noiembrie 2007, ora 17:05:50 H. îl sună din nou pe inc. I.G. pentru al anunța că cel care vine cu marfa heroina) nu a putut să ia „patrupedul" (autobuzul sau limuzina), urmând să călătorească cu „ cel cu opt picioare" (trenul) cu care va sosi (în București) în seara zilei următoare la ora 8:30 (20:30), deoarece „durează foarte mult ăsta cu opt picioare", cu mențiunea că i -a transmis cărăușului numărul său de telefon.

În noaptea de 14 noiembrie 2007, ora 00:29:49 H. îl sună pe inc. I.G. căruia i se plânge cât de greu a obținut heroina pe care i-a trimis-o precizând că cel care o transportă cu trenul este pe drum.

Peste câteva minute, la ora 00:35:32 la întrebarea pe care o pune inc. I.G. lui H. dacă va primi heroina (pașapoartele") de la cărăuș, acesta îl asigură că le va primi cel mai târziu la ora 8:30 (20:30).

Pentru a fi sigur de desfășurarea în bune condiții a preluării drogurilor (heroinei) de la inc. C.E.M. cu ocazia sosirii la G. din București, la data de 14 noiembrie 2007 ora 14:13:07 inc. I.G. a luat legătura cu inc. K.H.R., spunându-i că „diseară au treabă".

La data de 14 noiembrie 2007,ora 16:42:16 inc. C.E.M. I-a sunat pe inc. I.G. anunțându-l că va sosi în G. în jurul orei 6:30 (18:30), discuția fiind purtată pe un ton foarte familiar.

Imediat după această convorbire, inc. I.G. la sunat pe inc. K.H.R. și I-a rugat să vină cu mașina în zona P. pentru a se deplasa la G. convorbire din 14 noiembrie 2007 ora 16:45:42), inc. K.H.R. fiind de acord ca urmare acestei întâlniri, acesta a ajuns cu mașina personală împreună cu inc. I.G. la stația Peco O. din apropierea G., unde în jurul orei 18:10 l-au preluat pe inc. C.E.M. împreună cu geamantanul în care se afla cantitatea de 4.373,8 grame heroină.

Situația de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; procese verbale de investigație; procese verbale de efectuare a perchezițiilor corporale; declarații martori asistenți la procedura percheziției; încheieri ale Tribunalului București, secția a II-a penală, din 15 noiembrie 2007 și 23 noiembrie 2007, împreună cu mandatele de arestare nr. 232/2007, 233/2007 și 234/2007, privind inc. I.G., K.R. și C.E.M.; dovezi de predare la I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă și la I.G.P.F. - Formațiunea de Pază și Control Acces, a bunurilor ridicate de la inculpați ; adresa din 14 noiembrie 2007 și raportul de constatare tehnico- științifică nr. 333517 din 19 noiembrie 2007, al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori; proces verbal de constituire planșă foto inc. C.E.M., împreună cu planșa foto ;declarații inc. I.G.; declarații inc. K.H.R.; declarații inc. C.E.M.; planșe foto efectuate cu ocazia ridicării unui geamantan în care s-au aflat drogurile (heroina); caziere judiciare; procese verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice, ale comunicărilor tip sms, interceptate și înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpați; procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală;autorizație traducător autorizat de limbă turcă nr. 27777 din 14 februarie 2000 ; delegații avocat.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații ale căror declarații au fost consemnate si atașate la dosarul cauzei precum și martorii M.G., S.V. și U.C.E., declarațiile lor fiind de asemenea, consemnate si atașate la dosar.

Tribunalul a încuviințat pentru inculpați probe în circumstanțiere, sens în care s-au depus înscrisuri respectiv, cartea de identitate a vehiculului O.C. de culoare neagră aparținând inculpatului K.H.R., certificat de înregistrare pe numele firmei M.I.E. SRL, încheiere de înregistrare a acestei firme, certificat constatator, contract de cesiune și act adițional, hotărîrea generală a asociaților nr. 1 din 11 februarie 2005, acte de stare civilă aparținând aceluiași inculpat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 12 decembrie 2007, Tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în baza art. 3001 alin. (1) C. proc. pen, și în baza art. 3001 alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, succesiv, pe parcursul cercetării judecătorești.

La termenul din 10 ianuarie 2008, inculpatul K.H.R. a formulat o cerere prin care a solicitat să i se restituie lucrurile care i-au fost reținute de către M.P., conform procesului verbal de primire-predare din dosarul de urmărire penală, precum și restituirea mașinii marca O.C., iar prin încheierea dată la același termen Tribunalul a prorogat soluționarea acestei cereri o dată cu fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarea situație de fapt:

La data de 14 octombrie 2007, inculpatul I.G. a ajutat un cetățean turc zis H. să introducă pe teritoriul României cantitatea de 4373,8 grame heroină pe care a primit-o la aceeași dată de la inculpatul C.E.M., de pe teritoriul Turciei, cantitate pe care a transportat-o împreună cu inculpatul K.H.R., cu mașina sa marca O.C., pentru a fi remisă unei persoane neidentificate, fiind depistați în zona străzii I.M., sector 2, București.

În faza de urmărire penală, inculpatul I.G. nu a recunoscut inițial participarea sa conștientă la săvârșirea faptei, precizând că un individ zis H.K., pe care îl știa din penitenciar, din perioada când au ispășit o pedeapsă privativă de libertate, I-a rugat să preia o geantă de la un cetățean român care va sosi pe data de 14 noiembrie 2007, iar în momentul preluării genții, trebuia ca aceasta să fie predată unui individ zis D.A. aflat în Penitenciarul Rahova, fără însă a ști conținutul bagajului.

De asemenea, inc. I.G. a precizat că nu știa cine va fi cărăușul geamantanului din Turcia spre România, recunoscându-l ca pe un vechi coleg din penitenciar, abia în momentul în care s-au întâlnit în zona stației Peco O.

Aspectele prezentate în acel context de inc. I.G. nu au fost sincere, contrazicând probele administrate în cauză, deoarece din convorbirile interceptate în mod autorizat, a rezultat că, inc. I.G. I-a ajutat pe numitul H. în mod activ să pregătească și apoi să introducă pe teritoriul României cantitatea de 4.373,8 grame heroină și de asemenea a știut că inc. C.E.M. va fi persoana ce transportă drogurile, fiind avertizat în prealabil de numitul H. cu privire la acest aspect.

Pe data de 11 noiembrie 2007, ora 15:35:44, H. îi dă indicații inc. I.G. să ia legătura cu sora inc. C.E.M., respectiv numita C.L.C., deoarece este așteptat de aceasta, la ora 15:37:56, inc. I.G. contactând-o telefonic pe aceasta și stabilind locul de întâlnire „la peco în față la Hotel A.".

După întâlnirea avută cu numita C.L.C., inc. I.G. i-a trimis la ora 15:45:31 un mesaj sms lui H., în care i-a confirmat într-un limbaj codificat că s-a întâlnit cu susnumita, spunând că „e în ordine, am vorbit, m-am întâlnit cu avocatul".

Ulterior, în declarația dată de inc. I.G. în fața procurorului, la data de 28 noiembrie 2007, acesta a recunoscut parțial participarea sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, precizând însă în mod nesincer că nu știa despre ce fel de categorie de droguri era vorba, și de asemenea, că inc. K.H.R. nu era conștient de faptul că va transporta droguri, aspecte care sunt contrazise de convorbirile telefonice interceptate din care rezultă că, inc. K.H.R. era anunțat de inc. I.G. să participe la transportul drogurilor încă în urmă cu o săptămână la data de 07 noiembrie 2007, precizându-i lui H. că dorește „o bucată" adică un kilogram de heroină în limbaj codificat pentru „un prieten care vine împreună cu mașina".

De asemenea, inc. C.E.M. a primit în mașina inculpatului K.H.R. suma de 1.000 euro înainte de a se despărți și a pleca spre casă, așa cum a dat indicații numitul H. inc. I.G. într-o convorbire telefonică anterioară.

În declarațiile date în faza de urmărire penală de inc. C.E.M., care a precizat că, numitul H. I-a rugat în timp ce se afla în Turcia ca în momentul în care ajunge în România să-l roage pe inc. I.G. să-i cumpere un pardesiu de la firma S., deoarece în Turcia costă prea mult, acest aspect nefiind confirmat de probele administrate în cauză.

De asemenea, inc. C.E.M. a precizat că, geamantanul a fost procurat din Turcia, cu ajutorul numitului H., însă pentru sine, nu pentru a fi predat, iar în momentul în care s-a despărțit de inc. I.G. și K.H.R., primul dintre aceștia I-a forțat să lase în portbagajul mașinii geamantanul și să-și ia doar hainele, aspect contrazis de imaginile video înregistrate cu ocazia supravegherii operative a inculpaților din care nu rezultă atitudinea ostilă a inc. I.G.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul I.G. a recunoscut că a săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc dar nu pe cea de complicitate la trafic internațional. Acesta a menționat că a cunoscut în penitenciar unde a ispășit anterior o pedeapsă de 10 ani închisoare tot pentru o infracțiune de trafic de droguri, un cetățean turc, cu care a ținut ulterior legătura telefonic, după eliberare. Cetățeanul turc l-a contactat pe inculpatul din prezenta cauză, după ce a fost expulzat din România si i-a propus să facă afaceri cu droguri pentru a face și el rost de bani. Discuțiile purtate telefonic au fost codificate. Cetățeanul turc pe nume H. i-a spus lui I. că o să-i trimită printr-un cetățean român, care ulterior acesta a aflat că se numește C., un pachet în care inculpatul a bănuit că în conținutul său se află droguri. A fost sunat de C. si a fost chemat la G. indicându-i ora când urma să se prezinte pentru a-i fi înmânată geanta în care se aflau drogurile. în acest sens, l-a sunat de celălalt inculpat K.H. să-l transporte cu mașina lui la gară, întrucât apela deseori la serviciile acestuia și spunându-i că are treabă și anunțându-l să participe la transportul drogurilor încă din data de 7 noiembrie 2007. După întâlnirea cu C. acesta a transportat si a introdus singur geanta cu droguri în mașina aparținând inculpatului K., iar în apropierea P.G., C. după ce și-a luat lucrurile din mașină, a coborât lăsând geanta în interiorul acesteia. Inculpatul a mai precizat că au fost imobilizați în zona B.O. de organele de poliție și că intenționa să transporte geanta unui alt cetățean turc care trebuia să-i dea suma de 5.000 euro. De asemenea, inculpatul I. a mai precizat că celălalt inculpat K. nu a cunoscut care este realitatea acelui transport precizând că sunt prieteni de familie si chiar făceau afaceri imobiliare, unde H. îl însoțea ca si șofer.

În declarația din faza de cercetare judecătorească, inculpatul K.H.R. a declarat că este nevinovat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și a precizat că prietenul său I. i-a solicitat să-l ajute în sensul de a-l transporta cu mașina la gară, întrucât acesta nu avea mașină, spunându-i că are treabă acolo. A mai declarat că era la volan, a rămas în mașină lângă G. iar prietenul său s-a dus să- întâmpine pe C., care a venit spre mașină cu geanta în mână. Tot el a deschis prin simpla apăsare, portbagajul mașinii, unde a introdus geanta.

În aceeași fază judecătorească, inculpatul C.E.M. nu a recunoscut săvârșirea celor două infracțiune menționate în rechizitoriu.A precizat că a fost condamnat în România pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune și, în penitenciar a cunoscut un cetățean turc pe care-l cunoștea sub numele de B., același cetățean turc, pe care inculpatul I. l-a cunoscut tot în penitenciar sub numele de H.

În continuare, inculpatul C. a mai declarat că după ce a fost liberat din penitenciar a mers să muncească în Turcia, hamal intr-un bazar și acolo întâmplător l-a reîntîlnit pe turcul B. In luna noiembrie 2007, sora inculpatului C. i-a solicitat să se întoarcă în țară pentru niște probleme de familie iar turcul B. i-a făcut rost de o geantă mare după care, pe drum, în Bulgaria, în tren, l-a sunat și i-a spus să îl caute pe un prieten de-al lui din România și să-i transmită rugămintea sa de a-i cumpăra un pardesiu deoarece în România sunt mai ieftine cele de firmă. După o discuție telefonică avută cu inculpatul I., inculpatul C. a stabilit locul de întâlnire după care cei doi au urcat în mașina condusă de celălalt inculpat împreună cu geanta în care se aflau drogurile. Inculpatul a mai precizat că a lăsat geanta în mașină din care și-a luat lucrurile sale separat, deoarece i-a 11. 2007, în limbaj codificat, folosind cuvintele „ avem treabă", să participe la transportul drogurilor. Tot inculpatul I. l-a asigurat pe H. că heroina va fi transportată de un prieten care împreună cu mașina sa, prieten identificat în prezenta cauză în persoana inculpatului K.H.R. Nu este credibilă susținerea acestui din urmă inculpat că acesta nu a avut cunoștință despre ce lucruri transportă în mașina sa proprietate personală, cu atât mai mult cu cât, inculpatul C.E.M. a primit in mașina inculpatului K. suma de 1000 euro înainte de a se despărți și a pleca, și-a scos lucrurile sale personale din geanta de voiaj și a lăsat-o apoi în mașină plecând fără ea. Este neîndoielnic faptul că inculpatul a cunoscut împrejurările pentru care a fost remisă suma de 1000 euro și pentru care geanta de voiaj a rămas în continuare, în portbagajul mașinii sale, acceptând tacit și nedenunțând comiterea infracțiunilor reținute în rechizitoriu.

Referitor la inculpatul C.E.M., rezultă din probatoriul administrat că la data de 14 noiembrie 2007, a introdus pe teritoriul României cantitatea de 4373, 8 grame heroină primită de la cetățean turc zis H. de pe teritoriul Turciei pe care a transportat-o pe teritoriul Românei, cu trenul, pînă în mun. București după care a pus-o la dispoziție, pentru a fi transportată mai departe de către inculpații I.G. și K.H.R., aceștia din urmă fiind depistați cu cantitatea de heroină sus menționată, pe strada I.M., sector 2.

Situația mai prezentată întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșite în concurs real, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul C.E.M. a dat dovadă de nesinceritate pe întregul parcurs al procesului penal și-a construit o versiune necredibilă, declarația sa fiind puerilă. Astfel, este puțin probabil că în momentul în care a vorbit la telefon, când a ajuns la G., cu inculpatul I. și acesta i-a răspuns lapidar si morocănos prin „da" sau „nu" indicându-i locul unde urmau să se întîlnească, precum și brodarea unei povești fanteziste legate de cumpărarea și transportul unui pardesiu din România în Turcia, coroborată cu împrejurarea că i s-a solicitat să lase în mașină geanta de voiaj din care să scoată propriile lucruri si să le transporte separat, acesta nu și-ar fi dat seama că participă la săvârșirea unor fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât persoana care i-a făcut rost de geanta de voiaj era un coleg de-al său de detenție.

De fapt, cazierul său este edificator, acest inculpat persistând în comiterea de fapte de natură penală, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de dezertare, tîlhărie, fals privind identitatea, fals material în înscrisuri oficiale și înșelăciune, ultima hotărîre în acest sens,fiind pronunțată prin sentința penală nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București, prin care a fost condamnat la 11 ani închisoare din care a fost liberat condiționat la 19 septembrie 2006, având un rest rămas de executat de 929 de zile, motiv pentru care faptele cu privire la care cercetat în prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul I.G. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte de ucidere din culpă, tâlhărie, nerespectarea regimului armelor si munițiilor, ultraj și trafic de stupefiante, ultima hotărîre în acest sens fiind pronunțată în Dosar nr. 2267/2001 al T.B. secția a-II-a penală, unde a fost condamnat la pedeapsă de 10 ani închisoare din care a fost liberat condiționat la data de 1 septembrie 2006 având un rest rămas de executat de 1102 zile, motiv pentru care faptele de mai sus au fost comise în condițiile recidivei prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul K.H.R. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cei trei inculpați urmează a fi condamnați la pedepse cu închisoarea în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, la individualizarea acestora, Tribunalul urmând a avea în vedere dispoz. art. 72 C. pen.

Astfel, în ceea ce-i privește pe inculpații I.G. și C.E.M., va fi avut în vedere gradul de pericol ridicat al infracțiunilor comise, modalitatea de operare, respectiv, împrejurarea că la comiterea faptelor au participat la multe persoane, că acestea au fost comise pe teritoriul a două țări, respectiv, Turcia și România, că cei doi inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, persistând în comiterea de infracțiuni, fiind recidiviști în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul I. fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea, printre altele, a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, pedeapsa executată nefiind de natură a contribui la reeducarea sa, precum și faptul că au dat dovadă de nesinceritate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul K.H.R., Tribunalul urmează a avea în vedere, pe lângă dispozițiile art. 72 C. pen. și dispoz. art. 74 - 76 lit. a) C. pen., în sensul că se va reduce pedeapsa ce urmează a fi aplicată acestui inculpat sub limita minimă prevăzută de legea penală specială, întrucât acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale și în România are în întreținere o familie, fiind căsătorit cu o româncă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București (la data de 28 martie 2008) și inculpații K.H.R. (la data de 27 martie 2008), C.E.M. (la data de 28 martie 2008) si I.G. (la data de 24 martie 2008).

Prin motivele scrise de apel, formulate la data de 12 mai 2008, parchetul a criticat sentința apelată sub două aspecte:

1. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților I.G. și C.E.M., cu consecința orientării în mod netemeinic a pedepselor aplicate acestora către minimul special prevăzut de lege, fără reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la săvârșirea faptei de către trei persoane împreună;

2. greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului K.H.R. prin reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în condițiile în care fapta a fost săvârșită în circumstanțele prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Aceleași critici au fost reiterate de către procuror și cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, în plus acesta invocând și un alt motiv de apel, referitor la nelegalitatea măsurii de siguranță a confiscării speciale dispusă de instanța de fond cu privire la autoturismul marca O.C. aparținând inculpatului K.H.R. și respectiv la telefoanele mobile și cartelele sim ridicate de la inculpatul C.E.M., argumentat de împrejurarea că autoturismul în discuție nu a fost în mod special modificat sau adaptat pentru a servi la transportul drogurilor, iar telefoanele mobile și cartelele sim au fost utilizate potrivit destinației lor obișnuite și nu pentru a servi exclusiv la săvârșirea infracțiunii.

În considerarea acestor motive de apel s-a solicitat de către Parchet desființarea parțială a sentinței penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, și rejudecarea cauzei în fond de către instanța de prim control judiciar, în sensul condamnării inculpaților I.G., C.E.M. și K.H.R. la pedepse cu închisoare în regim de detenție, orientate către maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cu reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și restituirii către inculpatul K.H.R. a autoturismului marca O.C., iar către inculpatul C.E.M. a telefoanelor mobile și cartelelor sim ridicate cu ocazia percheziției corporale, bunuri ce au fost confiscte în mod nelegal.

Apelantul inculpat I.G., prin intermediul apărătorului său ales, dar și persoanl, a învederat Curții că apelul său vizează sub un prim aspect, reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub cuantumul stabilit de instanța de fond, pe care îl consideră ca fiind excesiv, în raport de faptul că a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor săvârșite, a colaborat cu organele de anchetă în vederea depistării și a altor infractori ce se ocupă cu traficul de droguri, după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei anterioare a avut un loc de muncă și este o persoană tânără ce s-a lăsat antrenată în comiterea acestor fapte în scopul de a face rost de bani pentru a-și ajuta părinții care au o stare de sănătate precară, dovedită cu înscrisurile medicale depuse la dosar.

Un al doilea motiv de apel invocat de inculpatul I.G. se referă la greșita aplicare de către instanța de fond a măsurii de siguranță a confiscării prev. de art. 117 C. pen., în condițiile în care, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în cazul în care el ar fi expulzat în Turcia, datorită etniei sale kurde, există riscul de a fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, solicitând sub acest aspect înlăturarea respectivei măsuri de siguranță.

Cel de-al treilea motiv de apel formulat de inculpatul I.G. vizează nerestituirea de către instanța de fond a mai multor bunuri ce i-au fost ridicate cu ocazia perchezițeiei corporale printre care un telefon mobil marca N., o cheie de autoturism și cheile de la casă.

Apelantul inculpat C.E.M. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei sale condamnări pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, în condițiile în care probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa, în sensul că ar fi avut cunoștință de faptul că a transportat droguri în geanta de voiaj. în susținerea nevinovăției sale a invocat faptul că activitatea sa a constat doar în faptul că a făcut un serviciu, aducând o geantă din Turcia în România, fără să știe că în căptușala acesteia erau ascunse droguri, iar banii găsiți asupra sa proveneau din activitățile prestate în Turcia, prin înregistrările video efectuate în cauză nefăcându-se dovada că ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpatul I. în schimbul unor activități ilicite.

Ca atare, considerând că în cauză nu există probe certe de vinovăție împotriva sa, invocând totodată și incidența principiului in dubio pro reo apelantul inculpat C.E.M. a solicitat instanței de prim control judiciar să constate că el nu a avut nici un moment reprezentarea că în geanta pe care a adus-o din Turcia erau ascunse droguri, astfel încât s-a aflat în eroare cu privire la conținutul acestui bagaj, împrejurare ce constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, conform art. 51 alin. (1) C. pen., în acest context solicitând pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

De asemenea și apelantul inculpat K.H.R., atât prin intermediul motivelor scrise de apel, cât și cu prilejul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, a criticat sentința apelată sub aspectul greșitei soluții de condamnare dispusă în privința sa, solicitând instanței de apel pronunțarea unei hotărâri de achitare, în principal pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârșită de către el, iar în subsidiar pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că lipsește un element consttutiv esențial, respectiv vinovăția ca latură subiectivă a infracțiunii, sau la art. 10 lit. e) C. proc. pen., în sensul că s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, care exclude caracterul penal al faptei, lăsându-se la aprecierea instanței alegerea temeiului achitării.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apărătorul ales al inculpatului a arătat în esență că situația de fapt, așa cum este reținută în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond este denaturată și contrară realității, nefiind susținută de nici un element probator administrat în cauză, declarațiile inculpatului de susținerea a nevinovăției și a neimplicării sale în săvârșirea infracțiunilor ce-i sunt imputate, coroborate în totalitate cu declarațiile celorlalți coinculpati, fiind în mod tendențios și nejustificat apreciate de prima instanță ca fiind nesincere, cu toate că a avut o atitudine constantă de nerecunoaștere, iar aceste declarații nu au fost contrazise de nici un alt mijloc de probă. Totodată, s-a mai invocat și împrejurarea că din modalitatea concretă în care s-au derulat evenimentele și din conținutul real al convorbirilor telefonice, rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat cu totală bună-credință, nu a cunoscut scopul în care a fost solicitat să-i transporte pe ceilalți doi inculpați și nu a avut nici o legătură cu activitatea infracțională a acestora, în cauză fiind incidente disp. art. 28 C. pen. care stipulează că „circumstanțele privind fapta se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut", precum și disp.art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei,

Al doilea motiv de apel formulat de inculpatul K.H.R. vizează netemeinicia soluției de respingere a cererii sale de restituire a autoturismului marca O.C., în mod greșit confiscat de către instanța de fond în baza art. 118 lit. b) C. pen., în susținerea acestei critici invocând faptul că, în raport de modalitatea în care s-au derulat întâmplările, dar și de interpretarea obiectivă și corectă a textelor incidente în această materie, autoturismul proprietatea sa nu poate constitui obiectul unei asemenea măsuri de siguranță, avându-se în vedere sub același aspect și Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri.

Din perspectiva acestei critici, apelantul inculpat a solicitat înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării speciale dispusă prin sentința apelată cu privire la autoturismul proprietatea sa, marca O.C., și restituirea acestuia.

Nu în ultimul rând, apelantul inculpat K.H.R. a criticat sentința apelată și din perspectiva aplicării față de persoana sa a măsurii de siguranță a expulzării prev. de art. 117 C. pen., pe care o consideră contrară legii, pe de o parte pentru că această măsură luată de instanță din oficiu, nu a fost pusă în discuția părților, ea nefiind nici invocată ori susținută de procuror, nici combătută de apărătorul său, în acest mod fiind afectat dreptul său la apărare, iar pe de altă parte pentru că în cauza de față, starea de pericol cerută de lege ca și condiție pentru aplicarea măsurii expulzării este inexistentă, în raport de persoana sa, caracterizată prin aceea că nu a mai avut conflicte cu legea penală, locuiește și dezvoltă activități legale pe teritoriul țării, iar soția sa este cetățean român cu locuință proprie în București. Ca atare, considerând că măsura expulzării se constituie în speță drept o sancțiune nejustificată din punct de vedere juridic și în același timp ca un impediment al continuării relațiilor de familie, apelantul inculpat a solicitat instanței de apel înlăturarea acestei măsuri.

În cursul judecării apelurilor, în ședința publică din data de 02 octombrie 2008, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților, care și-au menținut aceeași poziție procesuală adoptată și în cursul cercetării judecătorești desfășurată de instanța de fond, inculpatul I.G. recunoscând parțial propria activitate infracțională, iar inculpații C.E.M. și K.H.R. negând orice implicare a lor în activitățile ilicite cu substanțe interzise, deduse judecății.

De asemenea, pe parcursul judecării apelurilor, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a încuviințat la solicitarea inculpaților administrarea de probe în apărare.

În cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere încuviințată inculpatului I.G., au fost depuse la dosarul cauzei copii ale unor documente medicale în limba turcă, precum și traducerile lor în limba ronână, prin care se atestă afecțiunile de care suferă părinții acestuia, I.H. și I.K. De asemenea inculpatul I. a depus la dosar și copia sentinței penale nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 29600/3/2006 prin care admițându-se contestația la executare formulată, s-a dispus înlăturarea executării măsurii de siguranță a expulzării luată față de el prin sentința penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemnea, proba cu înscrisuri în circumstanțiere a fost încuviințată și inculpaților K.H.R. și C.E.M., în cadrul acestei probe, cel dintâi depunând la dosarul cauzei copia certificatului său de căsătorie cu numita K.G., copia pașaportului său, copii ale documentelor ce atestă dreptul de proprietate al soției sale asupra unor imobile dobândite prin moștenire, inclusiv asupra locuinței unde își au domiciliul și copii ale unor înscrisuri prin care se face dovada încasării de către soția sa, K.G., a sumei de 40 000 euro în urma unei tranzacții imobiliare, iar cel din urmă atașând la dosar două caracterizări (una întocmită de numita M.A. - vecină cu inculpatul, iar cealaltă întocmită de reprezentanții legali ai Asociației de proprietari din strada A., sector 6, unde locuiește și inculpatul), precum și copiile unor documente cu caracter medical privitoare la starea de sănătate a mamei sale, C.Z.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2009, în condițiile art. 327 C. proc. pen., instanța a procedat la audierea martorului în circumstanțiere A.M., propus de inculpatul I.G., iar în ședința publică din 13 noiembrie 2008 a fost ascultată martora în circumstanței re, K.G., propusă de inculpatul K.H.R.

La solicitarea inculpatului I.G., Curtea a încuviințat efectuarea unor demersuri pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. pentru a se obține relații cu privire la stadiul cercetărilor întreprinse în legătură cu denunțurile formulate de acest inculpat în scopul aplicării dispozițiilor de favoare ale art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau ale art. 19 din Legea nr. 682/2002. în acest sens, prin adresele din 12 noiembrie 2008 și respectiv din 25 noiembrie 2008 s-a comunicat că denunțurile inculpatului I.G., date în Dosarul nr. 388/D/P/2007 (disjuns din Dosarul nr. 371/D/P/2007), denunțuri formulate la datele de 28 noiembrie 2007 și respectiv 07 februarie 2008 cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se află în lucru la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., în respectivul dosar efectuându-se acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor denunțate, fără însă ca până în prezent să se dispună începerea urmăririi penale față de vreo persoană.

Din oficiu, în exercitarea rolului său activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen., Curtea a luat măsuri pentru atașarea la dosarul cauzei a încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 781/Al/2007, prin care au fost confirmate măsurile dispuse prin ordonanțele nr. 124/A din 14 noiembrie 2007 și nr. 125/A din 14 noiembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., cu privire la autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării unor convorbiri telefonice și comunicări sms, precum și a unor convorbiri audio-video în mediul ambiental.

În scopul garantării exercitării neîngrădite a dreptului la apărare al inculpaților, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009, în ședință publică, Curtea, în prezența procurorului, a inculpaților, a apărătorilor acestora și a interpretului autorizat de limbă turcă, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotarea instanței, a procedat la vizionarea suportului - CD marca I., pe care sunt fixate unele înregistrări autorizate audio-video efectuate în mediul ambiental la data de 14 noiembrie 2007, despre această activitate procedurală întocmindu-se un proces verbal atașat la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că toate apelurile declarate în cauză sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Curtea constată că la judecarea in fond a cauzei au fost respectate prevederile art. 62 C. proc. pen., cauza fiind lămurită sub toate aspectele pe bază de probe în interesul aflării adevărului judiciar, iar în urma unei evaluări judicioase și obiective a materialului probator administrat in cauză, in conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Astfel, procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, Curtea, întocmai ca și instanța de fond, reține în fapt următoarele aspecte:

În prima jumătate a lunii noiembrie 2007, inculpatul I.G., cetățean turc de etnie kurdă, aflat pe teritoriul României, l-a sprijinit în mod activ și conștient pe un individ de origine turcă zis H., posibil H.K., pe care acesta îl cunoștea încă de pe vremea când amândoi fuseseră încarcerați într-un penitenciar din România, să pregătescă livrarea din Turcia către România a unei importante cantități de droguri și apoi să introducă chiar pe teritoriul României, la data de 14 noiembrie 2007, prin intermediul inculpatului C.E.M., cantitatea de 4373,8 grame heroină, destinată distribuirii pe piața românească.

În acest sens, astfel cum rezultă din cuprinsul convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip sms și mms interceptate și înregistrate conform mandatului de siguranță națională din 19 septembrie 2007 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul I.G. i-a dat asigurări în mod repetat furnizorului din Turcia că este garantată desfacerea drogurilor (heroinei) pe piața românească, insistând chiar pe lângă acesta să-i trimită 5 Kg de heroină pentru care avea deja mai multe cereri, iar la solicitarea individului zis H., a fost de acord, ca în cazul reușitei operațiunii să achite cărăușului o sumă de bani drept răsplată pentru serviciul de a transporta drogurile din Turcia în România și, totodată i-a promis furnizorului turc, că va prelua marfa - „pașapoartele" -de la persoana care urma să o aducă din Turcia, în momentul în care va fi contactat telefonic de către acesta.

În concret, cu prilejul convorbirii telefonice din data de 05 noiembrie 2007 ora 15:44:27, fiind contactat de către numitul H., inculpatul I.G. i-a solicitat acestuia să trimită drogurile (heroina) pentru că „oamenii sună fără încetare" și i-a garantat siguranța operațiunii, spunându-i „oricine ar veni, eu cum iau, este sigur", precizând totodată în limbaj codificat că operațiunile cu heroină în Romaina nu întâmpină probleme - „treaba noastră este neîngrădită aici" (a se vedea procesul verbal de redare aflat la filele 178-179 d.u.p.).

În convorbirea telefonică purtată în data de 06 noiembrie 2007, fiind sunat de către numitul H., inculpatul I.G. reînoiește solicitarea de a-i trimite droguri, transmițându-i să „ia imediat!", însă acesta îi răspunde că „nimeni nu dă nimic fără bani" (proces verbal aflat la filele 180-182 d.u.p.).

La data de 07 noiembrie 2007, inculpatul I.G. fiind din nou contactat telefonic de individul zis H., îi spune acestuia că „afacerile s-au deschis în asemenea hal..Am mai vorbit acum cu încă unul", cerându-i să-i mai trimită „încă o bucată" (n.n. 1 Kg de heroină), „ca să vină și un prieten împreună cu mașina", context în care H. îi promite „o să îți trimit 5 mașini", spunându-i totodată „dacă vrei îți trimit în fiecare zi, doar să faci rost de bani". în cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul I. insistă ca H. să facă tot posibilul să livreze marfa, spunându-i „Atunci mâine vei face să ajungă sigur mașina la noi", precum și că „a venit iarna, e frig, merg foarte bine, puloverele alea. Vremea s-a răcit, se dau foarte bine". Cu același prilej numitul H., îi reproșază o tranzacție cu heroină care nu a reușit în trecut, însă inculpatul I.G. îl asigură că „își pune viața la mijloc" și că „va face aia el însuși cu mâna lui", La întrebarea numitului H. dacă a luat bani în prealabil, inculpatul I. îl asigură că are posibilitatea de a vinde imediat - „Nene, iau și dau, așa cum am vorbit, Dacă ști cum să iei, trebuie să înveți cum să dai", moment în care H. îi promite că îi va trimite „5 bucăți" (5 kilograme). Totodată numitul H. i-a transmis inculpatului I.G. solicitarea, că în caz de reușită a operațiunii, să-i dea cărăușul circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată - „Dă-i prietenului care aduce 1500 - 2000, aranjază, dă-i lui!", inculpatul promițând rezolvarea favorabilă a acestei chestiuni - „bine o să-i dau", aducându-i-se în același timp la cunoștință de către H. că este vorba despre o persoană pe care o cunoaște bine și care la rândul său îl cunoaște (procesul verbal de la filele 183-185 d.u.p.).

Cu ocazia convorbirii telefonice din data de 12 noiembrie 2007 ora 15:21:05, numitul H. i-a confirmat inculpatului I.G. că a doua zi va sosi heroina în România, spunându-i „Mâine va fi în mâna ta". (conform procesului verbal de redare de la fila 188 d.u.p.), iar la data de 13 noiembrie 2007, H. l-a sunat din nou pe inculpatul I. și l-a anunțat că cel care vine cu marfa nu a putut să ia „patrupedul" (adică autocarul), urmând să călătorească cu „cel cu opt picioare" (adică cu trenul), cu care va sosi la București în seara zilei următoare, la ora 8.30 (20.30), deoarece „durează foarte mult ăsta cu opt picioare", făcând totodată precizarea că va primi „5 bucăți și ceva" și că i-a transmis „prietenului" (cărăușului) numărul său de telefon (proces verbal fila 190 d.u.p.).

La data de 14 noiembrie 2007 ora 00:29:49, H. i s-a plâns inculpatului I. că a obținut greu heroina pe care i-a trimis-o pentru că „e scump", precizând că „prietenul (adică cel care aduce heroina) e pe drum", iar peste câteva minute, la ora 00:35:32, când numitul H. își exprimă îngrijorarea spunând că e vorba de „bani grei. Toată răspunderea îmi revine mie", inculpatul I. îl liniștește, precizând că „sunt oamenii noștri. Are casă...e un prieten de încredere", totodată primind confirmarea că va prelua „pașapoartele" (heroina) de la cărăuș cel mai târziu la ora 8.30 (20.30) (procese verbale aflate la filele 192-194 d.u.p.)

Din probatoriul administrat în cauză mai rezultă că inculpatul I.G., având deja certitudinea realizării transportului de heroină din Turcia cu trenul, aspect ce-i fusese confirmat de către partenerul său H., prin intermediul convorbirilor telefonicr din ziua anterioară, în după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2007 la ora 14:13:07, pentru a fi sigur de desfășurarea în bune condiții a preluării drogurilor de la cărăușul (inculpatul C.E.M.) care le aducea din Trucia, precum și a transportului acestora către destinație, a luat legătura telefonic cu un alt conațional al său, inculpatul K.H.R., comunicându-i într-un limbaj subversiv că „avem treabă diseară", prin acest limbaj codificat referindu-se desigur la realizarea tranzacției cu heroină ce urma să aibă loc în seara respectivă. Potrivit procesului verbal de redare a acestei convorbiri telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației provizorii de interceptare nr. 124/A din 14 noiembrie 2007 dată de procurorul care a efectuat urmărirea penală, confirmată ulterior de Tribunalul București prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 781/Al/2007, discuția purtată cu acest prilej de către cei doi inculpați a fost extrem de succintă, în sensul că după ce aceștia au schimbat niște amabilități, fără nici o explicație a mesajului transmis, inculpatul I. i-a spus interlocutorului său „diseară avem treabă", iar acesta din urmă la rândul său, fără a cere nici un fel de lămuriri, a dat de înțeles că pricepe foarte bine despre ce „treabă" era vorba, de vreme ce a confirmat preluarea mesajului printr-un simplu „Bine.", după care inculpatul I., pentru a se asigura de buna desfășurare a acestei importante operațiuni, a simțit nevoia să-i atragă atenția celui ce urma să-l ajute în acest sens, spunându-i „Bine, să nu uiți!" și „Fă-ți programul pe la 7,8.", inculpatul K. confirmând disponibilitatea sa prin răspunsul „Bine" (a se vedea procesul verbal de redare de la fila 199 d.u.p.).

În continuare, în cursul aceleiași zile de 14 noiembrie 2007, la ora 16:42:16 inculpatul I.G. a fost contactat telefonic de către inculpatul C.E.M., care se apropia cu trenul de București, venind din Turcia, acesta din urmă adresându-i-se pe un ton foarte familiar „Salut frate-meu!" și comunicându-i că va sosi în G., unde era stabilit locul de întâlnire, în jurul orei 18.30 (proces verbal de redare a convorbirii telefonice aflat la fila 97 d.u.p).

Imediat după acesată convorbire telefonică, la ora 16:45:42., inculpatul I.G. l-a sunat pe inculpatul K.H.R. și l-a rugat să vină să-l ia cu mașina din zona P., pentru a se deplasa împreună la G. (convorbire redată în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 201 d.u.p.).

Drept urmare cei doi inculpați s-au întâlnit și împreună s-au deplasat cu autoturismul O.C. de culoare neagră, aparținând inculpatului K.H.R., în zona G. unde au ajuns în jurul orei 18.00.

Aici, în urma informațiilor obținute prin interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul I.G., cu privire la întâlnirea ce urma a avea loc în cursul serii de 14 noiembrie 2007, fusese instalat un dispozitiv de supraveghere operativă, în scopul filării activităților întreprinse de persoanele implicate în predarea/primirea și transportul heroinei adusă din Turcia.

În jurul orei 18.10, inculpatul I.G., fiind chemat de către inculpatul C.E.M. care se afla deja în cafeneaua din incinta benzinăriei O. din apropierea G., s-a deplasat pe jos către acest punct de întâlnire, iar între timp inculpatul K.H.R. a parcat autoturismul O.C. de culoare neagră cu care veniseră, lângă respectiva stație Peco.

La scurt timp, inculpații I.G. și C.E.M. au fost observați ieșind împreună din cafeneaua banzinăriei O., după care au introdus în portbagajul autoturismului inculpatului K.H.R. un gemantan tip troller de culoare albastră în care se aflau drogurile transportate din Turcia, iar apoi au urcat și ei în mașina respectivă. în continuare inculpatul K.H.R. a pus autoturismul în mișcare și s-au deplsat până în zona P.G., după care s-au întors, îndreptându-se din nou către G. și s-au oprit undeva în zona restaurantului M., unde inculpatul C.E.M. a coborât din mașină și a luat din geamantanul pe care îl adusese cu sine din Turcia, mai multe lucruri pe care le-a pus în niște pungi din plastic, inscripționate C., iar apoi s-a îndepărtat în grabă plecând spre casă.

Pentru serviciile sale, constând în transportul din Turcia până în România a geamnatanului tip troller în care erau ascunse drogurile, inculpatul C.E.M., înainte de a coborî din mașina condusă de inculpatul K.H.R. în apropierea restaurantului M., a primit de la inculpatul I.G., suma de 1000 euro, acesta din urmă respectând în parte indicațiile pe care i le dăduse numitul H. cu prilejul convorbirii telefonice din data de 07 noiembrie 2007.

După plecarea inculpatului C., autoutrismul în care se aflau inculpații I.G. și K.H.R. și cu care era transportat geamantanul de culoare albastră ce fusese lăsat în portbagaj, și-a continuat deplasarea către direcția B.O., iar în timpul deplasării inculpatul I. a apelat scurt telefonic (beep) pe numitul H., care I-a sunat imediat după aceea, respectiv la ora 18:49:29. Cu prilejul aceste convorbiri telefonice inculpatul I. i-a confirmat lui H. că „A venit musafirul acela (n.n. cărăușul care a transportat drogurile din Turcia în România), ne-am întâlnit", iar în contextul manifestării unei vădite îngrijorări de către H. în legătură cu reușita operațiunii, i-a dat acestuia asigurări că „Totul e în ordine" (conform procesului verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate aflat la fila 198 d.u.p).

Când autoturismul condus de inculpatul K.H.R. a ajuns pe strada I.M. din sectorul 2 al Capitalei, în imediata apropiere a Pasajului Rutier B.O., șoferul a oprit mașina, iar în acest moment organele de cercetare anume delegate în acest sens au intervenit, imobilizându-i pe cei doi ocupanți ai mașinii, identificați în persoana inculpaților I.G. și K.H.R.

Procedându-se la efectuarea unei percheziții asupra autoturismului O.C., în prezența martorilor asistenți M.G. și U.C.E., în portbagaj a fost găsit geamantuanul de culoare albastră tip troller pe care-l adusese din Turcia inculpatul C.E., în interiorul căruia sub căptușală era disimulată o pungă din plastic în care s-a găsit împachetată o substanță pulverizantă de culoare maronie.

Prin raportul de constatare tehncico-științifică nr. 333517 din 19 noiembrie 2007 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – D.G.C.C.O. - Direcția Antidrog s-a constatat că această substanță pulverizantă de culoare maronie descoperită în împrejurările sus-menționate, cântărește 4373,8 grame și conține heroină în amestec cu griseofulvin, heroina făcând parte din categoria drogurilor de mare risc conform tabelului anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000.

La scurt timp după prinderea inculpaților I.G. și K.H.R., organele de cercetare din cadrul echipei de supraveghere operativă l-au depistat și pe inculpatul C.E.M., în apropierea locuinței sale din sectorul 6, respectiv în incinta magazinului alimentar A.A.I. SRL de pe strada F., asupra acestuia cu prilejul efectuării percheziției corporale fiind găsită, printre alte bunuri și valori, suma de 1000 euro alcătuită din 16 bancnote în cupiură de 50 euro și 10 bancnote în cupiură de 20 euro, despre bunurile și valorile descoperite în posesia acestui inculpat și, după caz ridicate de la acesta făcându-se mențiune în procesele verbale atașate la filele 26 - 30 d.u.p.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului I.G., Curtea constată că deși acesta inițial nu a recunoscut nici o implicare conștientă din partea sa în realizarea acestui transport de heroină din Turcia în vederea distribuirii pe piața românească, susținând în declarațiile din faza de debut a urmăririi penale că un individ pe nume H.K. pe care îl știa din penitenciar, din perioada când fiecare a ispășit o pedeapsă privativă de libertate, l-a rugat să preia o geantă de la un cetățean român care va sosi pe data de 14 noiembrie 2007, iar după preluarea genții, trebuia ca aceasta să fie predată unui individ zis D.A., aflat în Penitenciarul Rahova, care avea nevoie de respectiva geantă pentru a-și păstra lucrurile, fără însă a ști ceva despre conținutul bagajului (declarații atașate la filele 98-108 d.u.p), ulterior, atât cu prilejul declarației luată de procuror la data de 28 noiembrie 2007 (filele 110-111 d.u.p.), după ce i s-a adus la cunoștință conținutul convorbirilor interceptate autorizat, cât și cu ocazia audierii sale de către instanța de fond, în cursul cercetării judecăterești (filele 19-20 dosar fond) și respectiv de către inatanța de apel (filele 131-132 dosar apel), acesta a recunoscut în parte activitatea infracțională de care este acuzat, precizând că la insistențele repetate ale conaționalului și prietenului său H.K., dar și pentru că avea mare nevoie de bani pentru a-și ajuta părinții aflați în Turcia și care se confruntau cu grave probleme materiale și de sănătate, a acceptat să-i facă acestuia un serviciu, în sensul de a prelua o geantă pe care acesta urma să o trimită din Turcia prin intermediul unui cetățean român, iar apoi de a o preda mai departe unui cetățean arab pe nume M.Y., de la care urma să primească drept comision pentru acest serviciu suma de 5000 euro, susținând totodată că deși cunoștea că în geanta respectivă se aflau droguri, nu știa despre ce anume fel de droguri era vorba.

Aceste declarații de recunoaștere ale inculpatului se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip sms, interceptate și înregistrate în mod autorizat, purtate de acesta cu diverse persoane în perioada 05 noiembrie 2007 – 14 noiembrie 2007, cu procesle verbale de investigație în care sunt redate mențiunile existente în agendele telefonice și în registrele de apeluri efectuate, apeluri primite și apeluri pierdute ale telefoanelor mobile ridicate de la cei trei inculpați (filele 55-88 d.u.p.), cu procesul verbal de prindere în flagrant (filele 17-19 d.u.p.), cu imaginile video înregistrate în mediul ambiental, fixate pe suportul CD marca I., înaintat odată cu dosarul cauzei și care au fost vizionate de instanță în ședință publică, precum și cu declarațiile martorilor asistenți M.G. și U.C.E. care au fost de față la efectuarea percheziției asupra autoturismului O.C., în portbagajul căruia a fos găsit geamantanul în care erau ascunse drogurile sub căptușală (filele 20-25 d.u.p.), toate aceste elemente probatorii constituind probe certe de vinovăție care fundamnetează convingerea instanței că inculpatul I.G. a participat în mod conștient la realizarea acestei tranzacții ilicite având ca obiect cantitatea de 4373,8 grame heroină și că susținerea acestuia în sensul că nu a știut ce categorie de droguri erau disimulate în geamantanul adus din Turcia de inculpatul C., nu este decât o apărare de circumstanță, mai ales că așa cum el însuși recunoaște, pentru acest serviciu urma să primească un comision deloc neglijabil (5000 de euro).

În cursul judecății, inculpatul I.G. a susținut atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, sub acest aspect Curtea constatând, contrar susținerilor inculpatului că ansamblul probelor strânse în cauză, astfel cum au fost înfățișate în cele ce preced, și în special convorbirile telefonice purtate de inculpat cu cetățeanul de origine turcă zis H., posibil H.K., condamnat și el anterior în România pentru trafic ilicit de droguri la o pedeapsă de 14 ani închisoare, demonstrează în mod incontestabil că în prima jumătate a lunii noiembrie 2007, inculpatul I.G., aflat pe teritoriul României, l-a sprijinit în mod activ și conștient pe numitul H., să pregătescă livrarea din Turcia către România a unei importante cantități de droguri și apoi să introducă chiar pe teritoriul României, la data de 14 noiembrie 2007, prin intermediul inculpatului C.E.M., cantitatea de 4373,8 grame heroină destinată distribuirii pe piața românească, în sensul că i-a asigurat în mod repetat pe H. că este garantată vânzarea drogurilor (heroinei) în țară și a insistat chiar pe lângă el să-i trimită 5 kg de heroină pentru care avea deja mai multe comenzi, iar la solicitarea lui H., a fost de acord ca în cazul reușitei operațiunii să achite cărăușului o sumă de bani drept răsplată pentru serviciul de a transporta drogurile din Turcia în România și, totodată i-a promis furnizorului turc, că va prelua marfa - „pașapoartele" - de la persoana care urma să o aducă din Turcia, în momentul în care va fi contactat telefonic de către acesta.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.E.M., Curtea observă că acesta în mod constant a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și prevalându-se de diverse argumente a încercat să acrediteze ideea că întoarcerea sa din Turcia în România la data de 14 noiembrie 2007 a fost intempestivă, determinată de dispariția fiicei sale de la domiciliu, și nicidecum nu a avut ca scop transportul și introducerea în România a vreunei cantități de droguri, iar pe de altă parte că nu a avut cunoștință de faptul că în geanta de voiaj pe care a cumpărat-o din Turcia pentru a-și transporta bunuri personale, ar fi putut fi ascunse droguri, susținând că s-a aflat într-o eroare evidentă cu privire la acest aspect. Aceste apărări ale inculpatului fundamentează de altfel și singurul motiv de apel al acestuia, prin prisma căruia a criticat sentința apelată sub aspectul greșitei soluții de condamnare dispusă împotriva sa și a solicitat constatarea existenței erorii ca și cauză ce înlătură caracterul penal al faptei conform art. 51 alin. (1) C. pen. și pe cale de consecință pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Supunând unei analize riguroase și obiective fiecare argument invocat de inculpatul C. în spriinul nevinovăției sale, Curtea observă că versiunea prezentată de acesta este total necredibilă, caracterul neverosimil al apărărilor sale fiind evidențiat pe de o parte prin faptul că unele susțineri sunt extrem de puerile sau pur și simplu hilare, iar pe de altă parte prin aceea că alte susțineri, după caz, fie nu sunt întărite de nici o altă probă, fie sunt infirmate de ansamblul probelor neîndoielnice de vinovăție existente în cauză.

Sintetizând apărările formulate de inculpatul C.E.M., Curtea reține că acesta a afirmat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond și respectiv a celei de apel, că în timp ce se afla în Turcia, lucrând ca hamal într-un bazar din Istmbul, a fost chemat de sora sa C.L.C. să se întoarcă urgent acasă, întrucât fiica sa plecase de la domiciliu de vreo două zile, fără a ști unde se putea afla, astfel că pe data de 13 noiembrie 2007 s-a hotărât să revină în țară cu trenul, iar înainte de a pleca din Turcia, având nevoie de o geantă de voiaj mai încăpătoare pentru a transporta acasă atât lucrurile sale persoanle, cât și alte articole de îmbrăcăminte pe care le cumpărase fie pentru familia sa, fie pentru a le revinde, a mers la la un bazar în scopul de a cumpăra o astfel de geantă și, întrucât pe drum s-a întâlnit întâmplător cu un cetățean de origine turcă zis H. sau B., pe care-l cunoscuse anterior în România, respectiv în Penitenciarul Rahova, pe vremea când amândoi erau încarcerați în acel loc de deținere, i-a povestit acestuia despre intenția sa de a cumpăra un geamntan mai mare, fiind îndrumat de către respectivul individ să cumpere geanta dintr-un loc anume știut de el în bazar, unde prețul era mai convenabil.

De asemenea inculpatul a mai precizat că în timp ce călătorea cu trenul spre România, aflându-se pe teritoriul Bulgariei, a fost sunat de către cetățeanul turc H. zis și B., care l-a rugat ca atunci când va ajunge în țară, să-l contacteze telefonic pe un prieten al său pe nume G., aflat în România și să-i transmită acestuia rugămintea de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., întrucât cele din Turcia sunt prea groase și mult prea scumpe, dându-i totodată și numărul de telefon al respectivei persoane. Iar în acest context după ce a intrat pe teritoriul României, l-a sunat pe acest prieten al lui H., cu intenția de a se întâlni cu el și de a-i transmite rugămintea lui H. cu privire la cumpărarea pardesiului, spunându-i că va ajunge la București, la G., în jurul orei 18.30.

Totodată, a mai susținut inculpatul că după sosirea cu trenul în G., s-a deplasat la cafeneaua din incinta benzinăriei O. din apropierea gării, în scopul de a o aștepta acolo pe sora sa care urma să vină să îl ia cu mașina, răstimp în care a fost sunat de numitul G., care i-a spus că va sosi în câteva minute în acel loc, ceea ce s-a și întâmplat, iar cu prilejul acestei întâlniri și-a dat seama că îl cunoaște pe G., tot din Penitenciarul Rahova și i-a transmis acestuia rugămintea lui H. de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., iar după aceea, la îndemnul lui G. care s-a oferit să-l conducă acasă cu mașina cu care venise la gară, a acceptat să plece împreună cu acesta, punând geanta de voiaj ce-i aparținea, în portbagajul mașinii conduse de inculpatul K.H.R., pe care atunci I-a cunoscut pentru prima dată și după ce au parcurs o bucată de drum, pentru că traficul era foarte aglomerat, numitul G. i-a spus să coboare din mașină și să ia un taxi spre casă, moment în care a vrut să își ia bagajul din portbagaj, însă inculpatul I.G. l-a rugat să îi lase lui geamantanul, întrucât are nevoie de acesta spre a-l duce unui prieten aflat în penitenciar pentru a-și păstra garderoba, astfel că, ajutat de G., a scos din interiorul geamantanului toate lucrurile ce-i aparțineau și Ie-a pus în niște pungi de plastic cu inscripția C., după care a plecat acasă cu taxiul.

O altă apărare formulată în mod constant de către inculpat cu prilejul audierilor sale se referă la faptul că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul I.G., iar suma de 1000 euro găsită asupra sa în momentul perchziției corporale provenea din veniturile obținute ca urmare a municilor pe care Ie-a prestat în Turcia, dovadă în acest sens fiind și faptul că aceasta era constituită din bancnote de valori mici, de 20 și 50 de euro.

Verificând aceste apărări ale inculpatului din perspectiva unui observator obiectiv și prin raportare la materialul probator administrat în cauză, Curtea sesizează următoarele aspecte:

În ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la motivele revenirii sale în țară pe data de 14 noiembrie 2007, Curtea observă că în cauză nu a fost administrată nici o probă care să confirme realitatea celor pretinse de inculpat, în sensul că ar fi fost chemat acasă de către sora sa pentru a rezolva problema fiicei sale, aflată în îngrijirea bunicilor, care dispăruse de la domiciliu de vreo două zile.

Cu privire la apărarea vizând motivul și împrejurările în care a achiziționat geamantanul pe care l-a adus cu sine din Turcia, Curtea apreciază că aceasta este pur fantezistă, întrucât este greu de crezut că pentru transportul unor lucruri care în cele din urmă au încăput în câteva pungi de plastic, era necesar un geamantan atât de mare (în care ar putea încăpea „chiar și un om" după cum însuși inculpatul precizează), iar pe de altă parte este de-a dreptul stranie coincidența dintre intenția inculpatului de a achiziționa un astfel de geamantan și întâlnirea cu cetățeanul turc H., la recomandarea căruia a achiziționat gemantanul dintr-un loc anume indicat de acesta, în plus fiind imposibil de acceptat că un furnizor de droguri s-ar fi putut risca să livreze o cantitate de peste 4 kg heroină, având o valoare însemsntă, în niște condiții nesigure, respectiv prin intermediul unei persoane care habar n-avea ce transportă, neavând ca atare nici o responsabilitate în legătură cu siguanța sosirii bagajului la destinație. De altfel, din convorbirile telefonice purtate de inculpatul I.G. cu numitul H. în perioada 05 noiembrie – 14 noiembrie 2007, rezultă clar că acesta urma să realizeze transportul heroinei în România prin intermediul unei persoane de încredere, în privința căreia folosește apelativul de „prietenul" și pe care amândoi o cunosc foarte bine, el nefăcându-și griji cu privire la siguranța transportului (spre exemplu în cadrul convorbirii din data de 07 noiembrie 2007 ora 16:24:04, la întrebarea lui I.G. „Drumul nostru e sigur, nu-i așa?", numitul H. răspunde „nu-ți bate capul cu subiectele astea! Lasă-mi-le mie!".

Referitor la pretinsa împrejurare că atunci când a ajuns în România s-a întâlnit cu inculpatul I.G. pentru a-i transmite acestuia rugămitea lui H. de a-i cumpăra un pardesiu de la firma S., Curtea constată că și această susținere este nereală, întrucât pe de o parte nu se înțelege de ce, dacă ar fi avut nevoie de un asemenea bun, numitul H. nu a transmis personal această rugăminte direct inculpatului I., în condițiile în care cei doi vorbeau la telefon chiar și de mai multe ori pe zi, serviciile unui intermediar în acest sesns apărând practic inutile, iar pe de altă parte inculpatul I.G. în declarațiile sale nu confirmă nici măcar o dată că acesta ar fi fost motivul pentru care în seara zilei de 14 noiembrie 2007 s-a întâlnit în apropierea G. cu inculpatul C.E.M.

Privitor la circumstanțele în care inculpatul C.E.M. a lăsat geamantanul pe care l-a adus din Turcia în portbagajul autoturismului O.C. aparținând inculpatului K.H.R., Curtea constată că lipsa de veridicitate a afirmațiilor făcute în această privință de inculpatul C. este evidențiată pe de o parte de caraterul pueril al susținerii conform căreia i-a lăsat geamantanul lui I. ca urmare a insistențelor acestuia, fiindu-i necesar pentru a-l duce unui prieten aflat în penitenciar, pentru ca acesta să-și păstreze în el garderoba, iar pe de altă parte de faptul că inculpatul I.G. nu a confirmat nici un moment existenta unei atare discuții.

În sfârșit, în ceea ce privește susținrea inculpatului că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul I.G. și că suma de 1000 euro care a fost găsită asupra sa cu prilejul percheziției corporale, îi aparținea, fiind obținută ca urmare a muncii prestate în Turcia, Curtea observă că în cauză există suficiente elemente probatorii care demonstrează contrariul celor pretinse de acesta.

Astfel, în primul rând se constată că în declarația dată la 28 noiembrie 2007 (fila 110 verso d.u.p.), după prezentarea conținutului convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul I.G. a precizat că înainte de a se despărți de inculpatul C. în zona restaurantului M., în timp ce se aflau încă în mașina condusă de inculpatul K., i-a dat acestuia suma de 1000 de euro, iar după ce a coborât din mașină i-a mai dat și 100 lei pentru taxi. Este adevărat că ulterior, în cursul judecății inculpatul I. a revenit asupra acestei afirmații, precizând că nu i-a dat suma de 1000 de euro inculpatului C. și că cele declarate la data de 28 noiembrie 2007 se datorează faptului că auzise la poliție că această sumă de bani fusese găsită asupra lui, însă Curtea apreciază că față de caracterul ridicol al argumentului cu ajutorul căruia acest inculpat justifică retractarea celor afirmate prin declarația din 28 noiembrie 2007, susținerile făcute cu privire la acest aspect în faza judecății sunt nesincere.

În al doilea rând, declarația inculpatului I.G. făcută la data de 28 noiembrie 2007 se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu conținutul convorbirii telefonice din data de 07 noiembrie 2007 ora 16:24:04, purtată de acesta cu numitul H., prin intermediul căreia cel din urmă i-a solicitat, că în caz de reușită a operațiunii, să-i dea cărăușului circa 1500 - 2000 de euro drept răsplată - „Dă-i prietenului care aduce 1500 - 2000, aranjază, dă-i lui!", inculpatul I. fiind de acord să rezolve favorabil această chestiune - „bine o să-i dau".

În al treilea rând, Curtea are convingerea că inculpatul C.E.M., tot în contul serviciului de a asigura transportul și introducerea heroinei în România, a primit și o altă sumă de bani în mod indirect, respectiv prin intermediul surorii sale C.L.C., care la data de 11 noiembrie 2007, prin mijlocirea numitului H. s-a întânit cu inculpatul I.G. și a primit de la acesta suma de 200 euro. Astfel, prin convorbirea telefonică din data de 11 noiembrie 2007 ora 15:35:44, numitul H. îi reproșază inculpatului I.G. că nu a ajuns la timp la întâlnire cu „femeia aia" (n.n.este vorba de sora inculpatului C.) și o lasă să aștepte la benzinărie (proces verbal de redare aflat la fila 186 d.u.p.), după care imediat, la ora 15:37:56, inculpatul I. o sună pe C.L.C. de la care află că se află la stația Peco din fața hotelului A., unde a venit cu un L. de culoare roșie, promițându-i acesteia că sosște acolo în două minute (proces verbal de redare aflat la fila 187 d.u.p.). După finalizarea acestiei scurte întâlniri în cursul căreia inculpatul I.G. i-a remis surorii inculpatului C. suma de 200 euro, la ora 15.45.31, inculpatul I.G. a expediat un mesaj tip sms numitului H. cu următorul conținut „E în ordine, am vorbit, m-am întâlnit cu avocatul, (proces verbal de redare aflat la fila 202 d.u.p.).

Cu privire la semnificația acestei întâlniri dintre inculpatul I. și sora inculpatului C.E.M., acesta din urmă a precizat, în mod necredibil, că vrând să trimită celor de acasă suma de 200 euro prin serviciul W.U., pentru a fi folosiți de ziua fiicei sale, s-a întâlnit „întâmplător" cu cetățeanul turc H. pe care-l cunoștea din penitenciar și sub numele de B., care l-a sfătuit să nu mai folosească acest serviciu de transfer bancar, pentru a nu mai plăti comision și s-a oferit să-l ajute să trimită banii într-o altă modalitate, respectiv prin intermediul unui prieten al său care se afla deja în România, pe care H. l-a și sunat, cerându-i să-i dea surorii sale respectiva sumă de bani. De altfel, Curtea apreciază că lipsa de sinceritate a explicațiilor acestui inculpat cu privire la proveniența sumei de 1000 de euro găsită asupra sa în momentul percheziției corporale și a sumei de 200 de euro primită de sora sa, C.L.C., de la inculpatul I.G., se deduce și din aceea că este greu de crezut ca într-o perioadă scurtă de timp, respectiv de la 01 noiembrie 2007 până la 13 noiembrie 2007, cât inculpatul s-a aflat în Turcia, acesta să fi realizat venituri atât de substanțiale, care să-i permită nu numai efectuarea unor cheltuieli de loc derizorii (plata cazării la hotel în acest interval de timp, trimiterea sumei de 200 de euro membrilor familiei, achiziționarea de articole de îmbrăcăminte spre a fi oferite cadou sau a fi puse în vânzare, achitarea costului călătoriei de întoarcere în țară), dar și economisirea sumei de 1000 de euro. În plus, în aprecierea caracterului susținerilor inculpatului nu trebuie omis nici faptul că este de notorietate că în Turcia, în mod obișnuit, în tranzacții se utilizează ca monedă străină, dolarul american (DOLARI SUA), iar nu euro, așa cum pretinde inculpatul atunci când justifică proveniența sumei găsită în posesia sa.

Nu în ultimul rând inculpatul C. a reproșat modului de desfășurare a anchetei faptul că de pe geamantan și mai ales de pe pachetul în care era ambalată heroina, nu au fost prelevate urme papilare, ceea ce în opinia sa ar fi fost de natură să excludă categoric vinovăția sa, întrucât cu siguranță nu ar fi fost găsite amprentele sale, însă în contextul în care inculpatul nu a reușit prin argumente credibile să convingă instanța că probele de vinovăție exsitente în cauză sunt netemeinice și că apărările sale sunt corespunzătoare adevărului, Curtea apreciază că aceste aspecte nu au nici o relevanță în ceea ce privește justa soluționare a cauzei.

Potrivit disp. art. 51 alin. (1) C. pen., eroarea de fapt înlătură caracterul penal al faptei săvârșite, atunci când făptuitorul nu cunoștea, în momentul săvârșirii acesteia, existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde acest caracter.

În condițiile în care pe baza probatoriului administrat în cauză se poate concluziona dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C.E.M., în perioda 13 noiembrie - 14 noiembrie 2007 s-a deplasat din Turcia în România, cu scopul de a aduce în țară un geamantan tip troller, ce-i fusese încredințat de un individ de origine turcă numit H., posibil H.K., în interiorul căruia era ascuns sub căptușală un pachet ce conținea cantitatea de 4373,8 grame heroină și pe care primise indicații clare de la H. să-l predea inculpatului I.G. de îndată ce va sosi la G. din București, inculpatul cunoscând conținutul real al bagajului pe care l-a introdus în țară, iar pentru îndeplinirea acestei misiuni a încasat un comision, Curtea opinează că nu se poate reține că acesta s-ar fi aflat în eroare de fapt cu privire la o condiție de existentă a infracțiunii, respectiv cu privire la faptul că odată cu geamantanul adus din Turcia, a introdus în țară o importantă cantitate de heroină, pe care după sosirea în Municipiul București a predat-o beneficiarului I.G.

Ca atare, solicitarea inculpatului C.E.M. de a se constata incidența erorii de fapt, ca și cauză ce exclude în cele din urmă însăși vinovăția, și de achitare a sa pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. este total nejustificată.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului K.H.R., care pe întreg parcursul procesului penal s-a declarat absolut străin de circumstanțele cauzei, invocând implicarea sa nevinovată și accidentală în transportul geamantanului pe care inculpatul C. I-a pus în portbagajul mașinii sale și nu l-a mai luat cu sine la despărțire, drept pentru care în calea de atac a apelului a criticat lipsa de temeinice a hotărârii de condamnare pronunțată de instanța de fond și a solicitat a se dispune achitarea sa pe unul din temeiurile prev. de art. 10 lit. c), d) sau e) C. proc. pen., Curtea constată că și în cazul acestuia există elemente și aspecte probatorii care contrazic susținerile sale și care fundamentează convingerea instanței că în seara zlei de 14 noiembrie 2007 inculpatul a transportat geamantanul cu heroină pe raza municipiului București în cunoștință de cauză, sau cel puțin, nu într-o deplină necunoștință de cauză, pentru a putea fi absolvit de răspundere penală.

În acest sesn se cuvine a fi mai întâi remarcate convorbirile telefonice purtate la data de 14 noiembrie 2007 între inculpații I.G. și K.H.R.

Astfel, în după-amiaza zilei de 14 noiembrie 2007 la ora 14:13:07, inculpatul I.G., care în urma discuțiilor telefonice purtate până în acel moment cu furnizorul turc H., avea deja certitudinea sosirii transportului de heroină în acea seară la București, pentru a fi sigur de desfășurarea în bune condiții a preluării drogurilor de la cărăușul (inculpatul C.E.M.) care le aducea din Trucia, precum și a transportului acestora către destinație, a luat legătura telefonic cu inculpatul K.H.R., comunicându-i cu subînțeles că „avem treabă diseară", prin acest linbaj codificat referindu-se desigur la realizarea tranzacției cu heroină, ce urma să aibă loc în seara respectivă. Potrivit procesului verbal de redare a acestei convorbiri telefonice, interceptate și înregistrate în mod autorizat, discuția telefonică dintre cei doi inculpați a fost extrem de succintă, în sensul că după ce aceștia au schimbat niște amabilități, fără nici o explicație a mesajului transmis, inculpatul I. i-a spus interlocutorului său „diseară avem treabă", iar acesta din urmă la rândul său, fără a cere nici un fel de lămuriri, a lăsat să se înțeleagă că pricepe foarte bine despre ce „treabă" era vorba, de vreme ce a confirmat preluarea mesajului, rostind un simplu „Bine.", după care inculpatul I., pentru a se asigura de buna desfășurare a acestei importante operațiuni, a simțit nevoia să-i atragă atenția celui ce urma să-l ajute în acest sens, spunându-i „Bine, să nu uiți!" și „Fă-ți programul pe la 7, 8.", inculpatul K. confirmând disponibilitatea sa prin răspunsul „Bine" (a se vedea procesul verbal de redare de la fila 199 d.u.p.)

Ulterior la ora 16:45:42, inculpatul I.G. după ce a fost sunat de către inculpatul C. care i-a spus că va ajunge la G., unde era stabilit locul de întâlnire, în jurul orei 18.30, l-a sunat pe inculpatul K.H.R. și l-a rugat să vină să-l ia cu mașina din zona P., pentru a se deplasa împreună la G. (convorbire redată în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 201 d.u.p.).

Referitor la conotația acestor convorbiri telefonice se impune a fi observate următoarele aspecte. Astfel, cu prilejul audierii sale de către procuror la data de 15 noiembrie 2007 și respectiv, la aceeași dată, de către judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, deci mai îninte de a-i fi prezentat conținutul convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul I. a susținut că l-a sunat pe inculpatul K. în jurul orei 16.30, după ce a aflat de la inculpatul C. că va ajunge la București la 18.30 și că i-a explicat acestuia că are nevoie de el să-l transporte cu mașina până la G.

La rândul său, inculpatul K.H.R., precizează în declarațiile date la 15 noiembrie 2007, în fața procurorului și respectiv a judecătorului de la Tribunalul București, că a fost sunat de către inculpatul I. în jurul orei 17.00, în timp ce se afla la restaurantul P. din P., fiind rugat de acesta să îl ducă cu mașina până la G., lucru cu care a fost de acord, cu condiția însă de a nu întârzia foarte mult. Din analiza conținutului proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați la data de 14 noiembrie 2007, se poate lesne constata nu numai că inculpatul I. nu l-a sunat pe K., abia atunci când a aflat de la C. că acesta va ajunge la gară la 18.30, ci l-a sunat și mai devreme de acest moment, respectiv la ora 14:13:07, dar și că maniera de purtare a convorbirilor telefonice nu a fost aceea prezentată de cei doi inculpați, în sensul că I. nu i-a adus nici un moment la cunoștință lui K. că ar avea nevoie să-l transporte cu mașina în acea seară până la G., aceste contradicții evidente fiind de natură să știrbească credibilitatea susținerilor celor doi inculpați.

Mai mult decât atât, cu prilejul ascultării sale de către judecător în procedura soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul K.H.R. a precizat că „a fost prima dată când coinculpatul I. i-a solicitat sprijinul în acest mod și anume, de a asigura deplasarea acestuia într-un anume loc cu autoturismul său" (fila 133 d.u.p.), or discuțiile telefonice purtate de cei doi inculpați în data de 14 noiembrie 2007, astfel cum acestea sunt redate prin procesele verbale aflate la dosar, par cu totul nefirești pentru ipoteza în care o persoană (în speță inculpatul I.) îi solicită pentru prima dată sprijinul unei alte persoane (în speță inculpatul K.) pentru rezolvarea unui interes personal (deplasarea la G. cu mașina celui din urmă).

După ce inculpaților Ie-a fost prezentat conținutul convorbirilor telefonice interceptate, în mod evident aceștia și-au nuanțat declarațiile, arătând că folosirea expresiei „avem treabă diseară" nu a avut o semnificație aparte, ci pur și simplu s-a datorat faptului că anterior datei de 14 noiembrie 2007 inculpatul I.G. a mai apelat și în alte rânduri la serviciile de transport ale inculpatului K., astfel că se subânțelegea că și în acea seară avea nevoie să-l transporte cu mașina, însă față de cronologia declarațiilor inculpaților, Curtea apreciază că și aceste noi susținerii sunt necorespunzătoare adevărului.

Tot cu privire la participarea inculpatului K.H.R. la trasnportul geamantanului în care erau ascunse drogurile aduse din Turcia, Curtea observă că fiind audiat de către instanța de apel (fila 131 verso dosar apel), inculpatul I.G. a explicat că a apelat la serviciile inculpatului K. pentru a-l duce cu mașina la gară, întrucât îl costa mai ieftin decât cu taxiul, punând benzină la mașina acestuia de aproximativ 50 lei, or apare ca inexplicabilă dorința acestui inculpat, de a face astfel de economii în condițiile în care, atunci când s-au despărțit, i-a oferit fără strângere de inimă inculpatului C., suma de 100 lei pentru ca acesta să plătească taxiul către casă. Ceea ce se deduce însă în mod evident din atitudinea inculpatului I., este grija acestuia de a transporta în siguranță importanta cantitate de heroină ce-i fusese livrată din Turcia, apelând în acest scop la serviciile unei persoane de încredere.

Totodată nu trebuie ignorat nici faptul că, așa cum s-a reținut în cele ce preced pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, în timpul deplasării cu mașina condusă de inculpatul K.H.R. de la G. până la punctul în care inculpatul C. a coborât din respectiva mașină pentru a pleca acasă cu un taxi, inculpatul I.G. i-a dat acestuia din urmă, de față cu inculpatul K. suma de 1000 de euro, iar la despărțire inculpatul C., fiind observat și de către inculpatul K., și-a luat din geamantanul pe care îl adusese din Turcia lucrurile personale, lăsând în continuare geanta în portbagajul autoturismului O.C., precum și că în timp ce se îndreptau către zona B.O., tot în prezența lui K., inculpatul I. i-a dat un apel scurt numitului H. și imediat a fost sunat de către acesta din urmă, prilej cu care, fără a se feri de inculpatul K., inculpatul I. i-a transmis lui H. că „A venit musafirul acela, ne-am întâlnit" și „Totul e în ordine", toate aceste aspecte fiind de natură să genereze pentru orice observator obiectiv serioase dubii cu privire la caracterul licit al transportului genții predate de inculpatul C., și ca atare inculpatul K.H.R. aflat într-o astfel de ipostază a acționat, cel puțin, cu conștiința cunoașterii nesigure a realității, atitudine caracteristică intenției indirecte.

Față de aceste considerente, Curtea nu poate accepta că pe timpul transportului cu mașina proprietate personală a geamantanului tip troller, care fusese adus din Turcia de către inculpatul C. și ulterior lăsat, în aparență gol, în porbagajul mașinii sale, inculpatul K.H.R. ar fi avut o reprezentare greșită asupra realității, în sensul că în mod obiectiv nu ar fi putut să-și dea seama că în respectivul geamantan sunt disimulate droguri, or pentru a fi incidență eroarea de fapt ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să fie vorba de necunoașterea unei stării, situației sau împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei, iar nu de îndoială, adică de o cunoaștere nesigură a realității din momentul săvârșirii faptei, deoarece, în acest din urmă caz, săvârșirea faptei implica acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Astfel fiind, Curtea constată că solicitarea acestui inculpat de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) sau e) C. proc. pen. este nejustificată. Tot nejustificată apare și invocarea împrejurării că fapta nu ar fi fost săvârșită de către sine, pe baza căreia s-a cerut achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate rezultă cu claritate că împreună cu inculpatul I. a transportat heroina de la G. până în locul unde au fost surprinși de către organele de anchetă.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, Curtea constată că în raport de situația de fapt aferentă activității infracționale imputată fiecărui inculpat, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale următarelor infracțiuni: în cazul inculpatului I.G., faptele acestuia constând în ajutorul dat cetățeanului turc numit H. pentru introducerea pe teritoriul României la data de 14 noiembrie 2007 a cantității de 4373,8 grame heroină, destinată distribuirii pe piața românească și pe care a primit-o la aceeași dată de la inculpatul C.E., iar apoi a transportat-o împreună cu inculpatul K.H.R., pentru a fi remisă unei persoane neidentificată, fiind depistaați în zona străzii I.M. din sectorul 2 București, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.

a) C. pen. și în concurs real de infracțiuni conform art. 33 lit.

a) C. pen.; în cazul inculpatului C.E.M., activitatea infracțională desfășurată de acesta prin introducerea pe teritoriul României la data de 14 noiembrie 2007 a cantității de 4373,8 grame heroină, primită de la un cetățean turc zis H. de pe teritoriul Turciei, pe care apoi a transportat-o pe teritoriul României de la graniță până în mun. București, după care a pus-o la dispoziție pentru a fi transportată mai departe spre destinație, inculpaților I.G. și K.H.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.

a) C. pen. și în concurs real de infracțiuni conform art. 33 lit.

a) C. pen.; în sfârșit, fapta inculpatului K.H.R., constând în aceea că la data de 14 noiembrie 2007 a transportat cu mașina sa personală marca O.C., împreună cu inculpatul I.G., cantitatea de 4373,8 grame heroină primită de la inculpatul C.E.M. pentru a fi remisă unei persoane neidentificate, fiind depistați în flagrant în zona străzii I.M. din sectorul 2 București, constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Față de împrejurarea că pe baza analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză a fost dovedită existența faptelor deduse judecății, care constituie infracțiuni, precum și săvârșirea acestora de către inculpații trimiși în judecată, se constată ca fiind legală și temeinică în cazul fiecărui inculpat alegerea de către prima instanță, ca soluție asupra fondului cauzei dintre cele reglementate de art. 345 C. proc. pen., a soluției de condamnare prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Maniera de individualizare judiciară a pedepselor aplicate de instanța de fond a fost criticată pe de o parte de Parchet, care a solicitat înăsprirea pedepselor aplicate inculpaților, prin reținerea circumstanței agavante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., iar în cazul inculpatului K.H.R. și prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., iar pe de altă parte de inculpatul I.G. care invocând o serie de circumstanțe personale a solicitat dimpotrivă reducerea cuantumului pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond.

Critica parchetului este întemeiată numai în parte, în sensul că, într-adevăr pedepsele aplicate inculpaților I.G. și C.E.M. nu reflectă în mod corespunzător nici gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, astfel cum este evidențiat de limitele ridicate ale pedepselor stabilite de legiuitor prin norma de încriminare (pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare în cazul infracțiunii prev. De art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv pedeapsa de la 10 la 20 de ani închisoare în cazul infracțiunii prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000), de împrejurările concrete și modalitatea în care au fost săvârșite, preccum și de urmările socialmente periculoase produse sau care s-ar fi putut în mod real produce, dar nici datele ce caracterizează în concret persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați.

În acest sens, Curtea reține că faptele celor doi inculpați, care în mod conștient, în scopul obținerii unor venituri ilicite, și-au dat concursul la introducerea pe teritoriul României a unei importante cantități de heroină, respectiv 4373,8 grame, destinată distribuirii pe piața românească a drogurilor, prezintă un pericol social estrem de ridicat, prin aceea că ele constituie activități vădit antisociale, de natură să cauzeze consecințe grave pe termen lung, asupra sănătății a numeroase persoane, în contextul unei proliferări alarmnate a fenomenului infracțional având ca obiect substanțe stupefiante.

În al doilea rând, cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților, se observă că ambii au demonstrat perseverență în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege, fiecare dintre ei reluându-și activitatea infracțională la scurtă vreme după liberarea condiționată din executarea pedepsei anterioare și mai înainte de considerarea ca executată a respectivei pedepse.

Astfel, din examinarea fieșei de cazier judiciar a inculpatului I.G. (fila 112 d.u.p.) se reține că acesta a suferit anterior comiterii infracțiunilor deduse judecății în prezenta cauză, trei condamnări definitive și anume: o condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 1178/1994 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 508/1994 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în executarea căreia a fost arestat în perioada 06 august 1993 – 08 februarie 1995; o condamnare de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 3 lit. a), art. 16 din Legea nr. 17/1996, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului București, definitivă prin Decizia nr. 3468/2000 a C.S.J. și o condamnare la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 669/2004 a Tribunalului Municipiului București, secția a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a C.S.J., în urma contopirii pedepsei de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prev. de art. 312 C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. și cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prin sentința penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului București, la care s-a adăugat și un spor de 1 an închisoare, din executarea acestei pedepse fiind liberat condiționat la data de 01 septembrie 2006 conform sentinței penale nr. 2859/2006 a Judecătoriei sector 5 București, cu un rest neexecutat de 1102 zile închisoare.

La rândul său, inculpatul C.E.M. se remarcă printr-o semnificativă antecedență penală în care, potrivit fieșei de cazier judiciar (filele 159-160 d.u.p.), se regăsesc nu mai puțin de 4 condamnări definitive după cum urmează: o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. prin sentința penală nr. 694/1993 a Tribunalului Militar București, în executarea căreia a fost arestat în perioada 17 noiembrie 1993 - 14 ianuarie 1994; o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 116/1998 a Tribunalului Municipiului București, definitivă prin Decizia penală nr. 2906/1998 a C.S.J., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., prin aceeași sentință, inculpatului fiindu-i aplicate și alte două pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea prev.de art. 293 C. pen.

și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen., care însă au fost constatate ca fiind grațiate potrivit Legii nr. 137/1997; o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închsoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 13 C. pen. și art. 37 lit.

b) C. pen., prin sentința penală nr. 960/2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală; o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1426/2004 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1241/2004 a Tribunalului București, secția I penală, în urma contopirii unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 37 lit.

a) C. pen., cu o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplic.art. 37 lit.

a) C. pen., în final toate aceste pedepse fiind contopite prin sentința penală nr. 1268/2005 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 777/2005 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, într-o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 C. pen., din executarea căreia s-a dispus liberarea condiționată a inculpatului la data de 19 09 2006, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 929 zile închisoare.

Ca atare, bogata antecedență penală a fiecăruia dintre cei doi inculpați, în care se înscrie o gamă variată de infracțiuni grave, ce au atras aplicarea unor pedepse privative de libertate cu durate considerabile, inculpatul I.G. dovedind o veritabilă speciallizare în comiterea de infracțiuni relative la regimul substanțelor interzise de lege, prin aceea că anterior a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru o infracțiune similară celor ce fac obiectul judecății în cauza de față, precum și reluarea de către aceștia a activității infracționale la puțin după 1 an de zile de la liberarea lor condiționată, dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor precedente și justifică aplicarea, pentru noile infracțiuni, a unor pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpaților.

Pe de altă parte, tot sub aspectul circumstanțelor personale ale acestor doi inculpați, Curtea apreciază că se impune manifestarea unei atitudini mai severe din partea instanței, cu privire la stabilirea duratei pedepselor, și în raport de conduita procesuală adoptată de aceștia. Astfel, se constată că inculpatul I.G., în prima parte a fazei urmăririi penale a manifestat o atitudine nesinceră, negând orice implicare din partea sa în realizarea transportului de heroină din Turcia, după care, dându-și seama că împotriva sa există probe incontestabile de vinovăție, a recunoscut parțial săvârșirea faptelor imputate, în sensul că și-a asumat răspunderea doar pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ceea ce dovedește că inculpatul nu a înțeles pe deplin semnificația profund antisocială a activităților sale ilicite. Același inculpat a dat dovadă de o atitudine necooperantă, atunci când s-a pus problema lămuririi circumstanțelor participației penale a inculpatului K.. în ceea ce-l privește pe inculpatul C.E.M., acesta a manifestat în mod constant o atitudine ostilă aflării adevărului judiciar și, în pofida probelor evidente de vinovăție, nu și-a asumat responsabilitatea faptelor sale, ci și-a susținut nevinovăția prin apărări ridicole și puerile, o atare conduită demonstrând că inculpatul nu a conștientizat gravitatea acuzațiilor ce-i sunt aduse și importanța valorilor sociale periclitate prin activitatea sa infracțională.

Totodată, Curtea observă că există și alte aspecte referitoare la datele ce caracterizează persoana inculpaților, care pledează pentru individualizarea judiciară a pedepselor cu mai multă fermitate. Astfel, nici unul dintre inculpați nu a fost în măsură să producă probe convingătoare pentru a demonstra posibilitatea obținerii de venituri licite în mod constant. în concret, deși inculpatul I. a susținut că înainte de a fi arestat s-a ocupat de afaceri în domeniul imobiliar, susținerile sale nu au fost probate în nici un fel. Pe de altă parte, este adevărat că la solicitarea aceluiași inculpat a fost audiat ca martor, numitul A.M., care a precizat că din luna aprilie 2007, inculpatul a lucrat pentru el ca șofer, fiind plătit cu suma de 500 euro lunar, însă Curtea apreiază că obținerea unor astfel de venituri nu are caracter stabil, de vreme ce se pare că aceste raporturi de muncă au la bază doar o convenție verbală. La rândul său, inculpatul C. nu a făcut dovada că ar avea loc de muncă sau că ar desfășura o activitate socialmente utilă care să-i permită obținerea de venituri necesare asigurării existenței. Susținerile sale în sensul că își câștigă existența prin muncile prestate ca muncitor în Turcia, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă, instanța apreciindu-le ca fiind vădit nesincere.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse mai severe pentru inculpații I.G. și C.E.M. este în măsură să răspundă atât necesității de a sancționa în mod corespunzător gravitatea infracțiunilor comise de aceștia, cât și realizării scopului lor educativ-preventiv astfel cum este reglementat prin disp.art. 52 C. pen., motiv pentru care se va proceda la o majorare a duratei pedepselor aplicate acestor inculpați, atât în ceea ce privește pedepsele principale, cât și în ceea ce privește pedepsele complementare prev. de art. 65 C. pen. rap. la art. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În acest context și pentru aceleași argumente, în mod evidnt nu poate fi acceptată solicitarea inculpatului I.G. de a fi redusă durata pedepselor sub nivelul stabilit de instanța de fond, apărarea acestuia în sensul că s-ar fi lăsat angrenat în săvârșirea faptelor, motivat fiind de nevoia de a realiza venituri care să-i permită ajutarea părințalor săi aflați în Turcia care se confruntă cu serioase probleme materiale și suferă de niște afecțiuni grave (dovedite prin înscrisurile atașate la dosar), fiind nerelevantă și neputând justifica comportamentul său antisocial, atâta vreme cât avea la îndemână alte căi pentru a obține, în mod licit, câștigurile materiale care să-i permită îndeplinirea obligațiilor filiale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul K.H.R., Curtea constată nu numai caracterul nefondat al criticii Parchetului vizând greșita reținere în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante conform art. 74 C. pen., dar totodată, din oficiu, și că durata pedepsei aplicată acestui inculpat, astfel cum a fost stabilită de către prima instanță (7 ani închisoare), este excesivă, fiind disproporționată în raport cu gradul redus de participare a acestuia la înfăptuirea operațiunii de livrare a heroinei. Totodată, în raport și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care așa cum în mod justificat a reținut și instanța de fond se află la primul conflict cu legea penală, anterior săvârșirii faptei având o conduită corectă față de ordinea juridică și de regulile de conviețuire socială, are o familie organizată, fiind căsătorit din anul 2005 cu K.G. și a făcut dovada că împreună cu soția sa își are asigurate în mod onest mijloacele de existență, precum și situația locativă, Curtea apreciază că se impune a se da o mai mare eficiență circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul reducerii pedepsei până la 5 ani și 6 luni închisoare, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopului punitiv, dar și educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., fără a se înțelege printr-o atare măsură, așa cum în mod tendențios pretinde apărarea inculpatului, că ar plana oarece dubii cu privire la vinovăția inculpatului.

Referitor la susținerea Parchetului că înăsprirea pedepselor aplicate tuturor celor trei inculpați s-ar impune pe fondul incidenței în cauză a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., Curtea apreciază că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor imputate inculpaților această circumstanță agravantă nu își găsește aplicabilitate. Potrivit art. 75 lit. a) C. pen., constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Introducerea în lege a acestei circumstanțe agravante a fost determinată de faptul că, participarea și cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei, mărește forța de acțiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor. Pentru reținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. este necesar ca făptuitorii să acționeze împreună, în aceleași condiții de loc și timp, fiindcă numai astfel fapta prezintă o periculozitate sporită, întrucât făptuitorii se ajută reciproc.

Pornind de la aceste considerații, Curtea constată că în cauza de față nu poate fi reținută această circumstanță agravantă, întrucât inculpații nu au acționat împreună, în aceleași condiții de loc și de timp pentru comiterea aceleeași infracțiuni, ci în înlănțuirea activităților infracționale desfășurate în legătură cu livrarea heroinei din Turcia, introducerea ei în România și asigurarea transportului pe teritoriul țării înspre destinație, ei au acționat separat, desfășurând fiecare diferite activități infracționale, care s-au succedat în timp unele după altele, consumate în persoana proprie. Astfel, inculpatul I.G. l-a sprijinit pe furnizorul turc H. să trimită drogurile în România, inculpatul C. a preluat efectiv cantitatea de heroină de la furnizorul turc și a introdus-o în România, transportând-o până la G. din București, iar aici heroina a fost preluată de inculpatul I.G. și transportată împreună cu inculpatul K. înspre destinație.

Nu în ultimul rând, prin apelurile promovate în cauză au fost contestate și măsurile de siguranță aplicate de instanța de fond.

Cu privire la măsura de siguranță a expulzării dispusă în conformitate cu prevederile art. 117 C. pen. față de inculpatul I.G., Curtea cosntată că aceasta este legală și temeinică, cererea acestui inculpat de înlăturare a repectivei măsuri de siguranță pe motiv că prin expulzare s-ar genera un risc iminent ca în țara de origine (Turcia) să fie supus unor tratamente inumane sau degradante datorită etniei sale kurde, prin încălcarea art. 3 din C.E.D.O. neputând fi primită din următoarele considerente:

Potrivit art. 117 C. pen. măsura de siguranță a expulzării poate fi luată față de cetățeanul străin care a săvârșit o infracțiune, atunci când se apreciază că rămânerea acestuia pe teritoriul României prezintă pericol social.

Din examinarea fieșei de cazier judiciar se constată că față de cetățeanul turc I.G. a fost dispusă și anterior, măsura de siguranță a expulzării, respectiv prin sentința penală nr. 493/1999 a Tribunalului Municipiului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4762/2003 a C.S.J. prin care fusese condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., însă prin sentința penală nr. 1117 din 22 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, executarea acestei măsuri de siguranță a fost înlăturată pe motiv că datorită etniei sale kurde, condamnatul riscă să fie supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante în țara unde urma să fie expulzat.

Rămas astfel în continuare pe teritoriul României, după aproximativ 1 an și o lună de la data înlăturării definitive a măsurii de siguranță a expulzării, inculpatul și-a reluat activitatea infracțională în domeniul traficului de stupefiante, Curtea apreciind că prin modalitatea de săvârșire a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față, constând în traficarea unei însemnate cantități de droguri destinată pieței românești, pentru care s-a implicat în mod activ spre a fi livrată din Turcia, dar și prin consecințele grave care s-ar fi putut produce pentru sănătatea publică prin distribuirea efectivă a acestei considerabile cantități de heroină către consumatori, al căror număr crește alarmant, rămânerea inculpatului pe teritoriul țării prezintă un pericol social ce nu poate fi nicicum ignorat.

Este adevărat că potrivit art. 117 alin. (4) C. pen. expulzarea unui cetățean străin care a comis o infracțiune nu se poate dispune dacă există motive serioase de a se crede că riscă să fie supus la tortură în statul în care urmează să fie expulzat, însă dat fiind faptul că potrivit art. 438 alin. (1) C. proc. pen., această măsură de siguranță se execută abia la momentul liberării celui condamnat din executarea pedepsei (de 18 ani închisoare în cazul de față), Curtea apreciază că în prezent este prematur de a face considerații cu privire la climatul socio-politic ce va exista în Turcia, atunci când efectiv s-ar pune problema executării expulzării. Evident că, în situația în care la acel moment se va face dovaada existenței în Turcia a unor condiții de insecuritate pentru populația de etnie kurdă și a unui risc serios de aplicare a unor tratamente contrare art. 3 din C.E.D.O. față de persoana supusă expulzării, pe calea contestației la executare va putea fi solicitată, ca și în cazul precedent, înlăturarea măsurii.

În ceea ce privește însă aceeași măsură de sguranță dispusă față de inculpatul K.H.R., Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu încălcarea unor prevederi legale în materie.

Astfel, Curtea reține că potrivit art. 92 alin. (1) lit. b) și c din O.U.G. nr. 194/2002 (privind regimul străinilor în România), este interzisă îndepărtarea de pe teritoriul României a străinului care este părintele unui minor ce are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau care este căsătorit cu un cetățean român, iar căsătoria nu este de conveniență.

În speță, prin înscrisurile depuse în apel (fila 141), inculpatul a făcut dovada că se află în situația reglementată de cea de-a doua teză a textului de lege anterior menționat, care împiedică îndepărtarea sa de pe teritoriul României, fie și sub forma măsurii de siguranță a expulzării.

Astfel, inculpatul este căsătorit din data de 07 iunie 2005 cu un cetățean român (K.G.), căsătoria nefiind una de conveniență, de vreme ce durează de aproape 4 ani și este mult anterioară infracțiunii judecate în cauza de față.

În aceste condiții, expulzarea inculpatului din România, fie și după executarea pedepsei închisorii, ar afecta în mod grav și iremediabil relațiile firești de familie ale acestuia, împrejurări care prevalează în raport de necesitatea înlăturării eventualului pericol social pe care l-ar reprezenta prezența lui pe teritoriul țării.

Drept urmare, constatând întemeiată această solicitare a inculpatului K.H.R., Curtea va dispune înlăturarea măsurii de siguranță prev. de art. 117 C. pen. ce i-a fost aplicată prin sentința apelată.

Inculpatul K.H.R. a contestat și legalitatea aplicării de către instanța de fond a măsurii de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. lit. b) C. pen. cu privire la autoturismul proprietate personală, marca O.C., de culoare neagră, aspect de nelegalitate susținut și de Parchet prin extinderea motivelor de apel.

Curtea constată că și această critică a apelatului inculpat K. și respectiv a Parchetului este fondată, întrucât prima instanță a concluzionat în mod eronat că acest autoturism ar fi servit efectiv la transportul heroinei ce se afla ascunsă în geamantanul pus în portbagaj și ca atare face obiectul confiscării speciale conform prevederilor art. 118 lit. b) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia nr. XVIII din 18 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri, stabillindu-se că măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I C. pen., numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective, a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 – art. 10 din Legea nr. 143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.

Pentru lămurirea cât mai exactă a modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ce au făcut obiectul acestui recurs în interesul legii, în cazul confiscării speciale a mijlocului de transport folosit la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, în considerentele acestei decizii s-a precizat cu titlu de exemplu, că mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârșirea infracțiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândute, precum și mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, întrucât primul a servit efectiv la săvârșirea infracțiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârșirea infracțiunii.

În raport de această dezlegare pe care instanța supremă a dat-o cu caracter obligatoriu controversatei probleme de drept privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri, este evident că în cazul de față, autoturismul O.C. aparținând inculpatului K.H.R., cu care a fost transportat, în portbagaj, de la G. și până în apropierea pasajului rutier B.O., geamantanul tip troller în care erau ascunse drogurile nu poate fi considerat că ar fi servit efectiv la săvârșirea infracțiunii pentru a face obiectul confiscării speciale, deoarece drogurile nu au fost ascunse în vreun lăcaș al mașinii (deja existent sau anume executat), ci au fost transportate în spațiul destinat bagajelor.

Drept urmare, Curtea va înlătura măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen., dispusă cu privire la autoturismul marca O.C. de culoare neagră, sigilat cu sigiliul tip M.l. nr. 51975, aflat în custodia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. va dispune restituirea acestuia către inculpat, precum și a rândului de chei, ridicat conform procesului verbal din 16 noiembrie 2007 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (fila 137 d.u.p.).

De asemenea, Curtea constată la solicitarea parchetului, că în mod nelegal instanța de fond a mai dispus măsura de siguranță a confiscării speciale și cu privire la două telefoane mobile și mai multe cartele sim aparținând inculpatului C.E.M., măsură argumentată prin aceeea că aceste bunuri au fost folosite la săvârșirea faptelor, iar inculpatul a cunoscut scopul folosirii lor.

Dincolo de faptul că instanța de fond nu a stabilit în concret care dintre cele două telefoane mobile și care dintre cartelele sim ridicate de la inculpatul C.E.M., au fost efectiv folosite de acesta în convorbirile telefonice purtate la data de 14 noiembrie 2007 cu inculpatul I.G., în vederea stabilirii detaliilor întâlnirii pe care urmau a o avea în seara respectivă pentru predarea geamantanului cu droguri, Curtea constată că această activitate realizată cu ajutorul telefonului mobil, nici nu se circumsscrie noțiunii de „săvârșire a infracțiunii" în sensul art. 144 C. pen., aceste apeluri telefonice neconstituind elementul esențial, determinant în generarea activității infracționale.

Astfel fiind, Curtea va înlătura măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. dispusă cu privire la: telefonul mobil marca N., telefonul mobil marca N., 2 cartele V., 1 cartelă V. abonament, o cartelă reîncărcabilă O., 1 cartelă Turcia, depuse la I.J.P.F. Călărași conform dovezii de primire nr. 0000087/28 11 2007 (fila 168 d.u.p.) și în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. va dispune restituirea acestor bunuri către inculpat.

Nu în ultimul rând, Curtea sesizează că din posesia fiecărui inculpat, cu prilejul perchezițiilor corporale la care au fost supuși, au fost ridicate și o serie de alte bunuri, menționate în procesele verbale atașate la dosar, iar acestea nici nu au fost returnate până în prezent și nici nu sunt supuse confiscării speciale, astfel încât, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. vor fi restituite celor cărora le aparțin.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații I.G., K.H.R. și C.E.M. împotriva sentinței penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 44471/3/2007, va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând cauza pe fond, va dispune în privința inculpaților în sensul celor anterior menționate, menținând celelalte dispoziții din hotărârea Tribunalului.

În temeiul art. 383 alin. (1)1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menține măsura arestării preventive a inculpaților I.G., C.E.M. și K.H.R., constatând că și în prezent se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea acestei măsuri (art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.), lăsarea lor în libertate prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, relevante sub acest aspect fiind îndeosebi cantitatea semnificativă a drogurilor traficate, dar și consecințele dramatice ale acestui gen de infracțiuni pentru sănătatea publică, împrejurări care, în contextul amplorii fenomenului infracțional de această natură, fundamentează o stare reală de insecuritate pentru comunitate.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie 2007 la zi (09 ianuarie 2009).

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului C.E.M., în cuantum de 300 lei se va suporta din fondul M.J., iar onorariul pentru interpretul de limbă turcă cuvenit pentru activitatea prestată la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009 se va suporta de asemenea din fondul M.J.

În final, față de cele reținute, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie 2009, a dispus următoarele:

A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații I.G., K.H.R. și C.E.M. împotriva sentinței penale nr. 336 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 44471/3/2007.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatului I.G., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 16 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de pedeapsă de 1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 16 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001 cu pedeapsa sus menționată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicem drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A majorat pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de1102 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 669 din 24 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 2267/2001 cu pedeapsa sus menționată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele sus menționate, astfel încât inculpatul I.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul I.G. a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 17-19 d.u.p. 351/D/P/2007 al P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.): telefon mobil marca N. de culoare neagră, o cheie având inscripționată sigla M., suma de 225 lei, 9 înscrisuri cuprinzând diferite numere de telefon și adrese, 7 cărți de vizită, o bucată cartelă R. sigilată, 1 bucată cartelă R. nesigilată, un înscris în fotocopie reprezentând chitanța nr. xxx din 12 noiembrie 2007 având ștampila Asociației de proprietari L.R., o legătură de 4 chei tip yală, un înscris de la pașapoarte având menționat numele inculpatului și memoriul „tolerare", un telefon mobil marca N. de culoare neagră cu inserțiuni albe.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului K.H.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen. la 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

A înlăturat măsura de siguranță prev. de art. 117 C. pen. privind expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

A înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen., dispusă cu privire la autoturismul marca O.C. de culoare neagră, sigilat cu sigiliul tip M.l., aflat în custodia I.G.P.F. și în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea acestuia către inculpat, precum și a unui rând de chei, ridicat conform procesului verbal din 16 noiembrie 2007 al I.G.P.F. (fila 137 d.u.p.).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către același inculpat și a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 17-19 d.u.p.) și depuse la I.J.P.F. Călărași conform dovezii de primire din 28 noiembrie 2007 (fila 168 d.u.p.): certificat de înmatriculare pentru autoturism, permisul de conducere, telefon mobil marca „Y" de culoare neagră cu inserțiuni roșii, telefon mobil marca „N" de culoare gri, o fotocopie plastifiată în miniatură a certificatului de căsătorie, rovignietă și asigurare auto.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului C.E.M., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- restul de 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 14 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București cu pedeapsa sus menționată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

A majorat pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la 16 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 61 C. pen. a contopit restul de pedeapsă de 929 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1268 01 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București cu pedeapsa sus menționată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele sus menționate, astfel încât inculpatul C.E.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplic art. 71 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei rezultante.

A înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. dispusă cu privire la: telefonul mobil marca „N.", 2 cartele V. Spania, 1 cartelă V. abonament, 1 cartelă reîncărcabilă O., 1 cartelă Turcia, depuse la I.J.P.F. Călărași conform dovezii de primire din 28 noiembrie 2007 (fila 168 d.u.p.) și în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. dispune restituirea lor către inculpat.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul C.E.M. și a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale conform procesului verbal din 14 noiembrie 2007 (fila 26-27 d.u.p.): încărcător telefon mobil, carte de identitate provizorie pe numele V.B.S., pașaportul aparținând inculpatului, un portmoneu de culoare neagră în care se afla o carte de vizită în limba turcă.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie 2007 la zi (09 ianuarie 2009).

În temeiul art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv pentru fiecare inculpat din cauza dedusă judecății.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului C.E.M., în cuantum de 300 lei se suportă din fondul M.J.

Onorariul pentru interpretul de limbă turcă cuvenit pentru 4 ore prestate la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2009 se suportă din fondul M.J.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpații I.G., K.H.R. și C.E.M. au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, cu acordul lor, inculpații - în prezența interpretului de limbă turcă - au fost ascultați (f. 19-20, 21-22, 23-24), cetățenii turci fiind asistați de apărători aleși. Au fost audiați martorii din rechizitoriu și, de asemenea, au fost încuviințate ca probe noi acte și un martor în circumstantiere pentru inculpatul K.H.R.

- întrucât inculpații personal, și apărătorii acestora, nu au formulat alte cereri și nici nu au solicitat probe noi pe situația de fapt, instanța de fond a declarat terminată cercetarea judecătorească și a dispus trecerea la dezbateri (f. 78);

- în apel, inculpații cetățeni turci și-au angajat avocați aleși, inculpatul cetățean român, de asemenea, optând - la unele termene - pentru un apărător ales. Cu acordul lor, și în prezența apărătorilor și interpretului de limbă turcă, inculpații au fost ascultați (f. 127-128, 129-130, 131-132).

Asupra cererilor cu privire la probațiune, instanța de apel s-a pronunțat prin încheierile din 2 octombrie 2008 (f. 149-151), 23 octombrie 2008 (f. 163-164), 13 noiembrie 2008(f. 197-199).

La dosar au fost depuse mai multe înscrisuri, inclusiv în circumstantiere, au fost ascultați martori în circumstantiere, iar după vizionarea în ședință publică a înregistrărilor audio-video, inculpații și apărătorii acestora au declarat că nu mai alte cereri și nu au mai solicitat probe noi pe situația de fapt (f. 273-274);

- în recurs, judecarea cauzei a fost amânată de mai multe ori, din motive de apărare, precum și pentru a se obține - la solicitarea inculpatului I.G. - relații referitoare la pretinsa formulare a unor denunțuri de către acesta (răspunsul P.-I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., f. 83 d.r.). Inculpații și apărătorii acestora au depus la dosar înscrisuri în circumstantiere.

Motivele de recurs au fost menționate fie în memoriile scrise personal de inculpați, fie în înscrisuri depuse de apărători (motive scrise de recurs), astfel cum prevede art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., aceste motive - expuse oral, cu ocazia dezbaterilor - fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.

În sinteză, cei trei inculpați au solicitat achitarea întrucât, în opinia apărării, au fost în eroare cu privire la existența drogurilor, probele de vinovăție fie lipsesc ori sunt insuficiente, fie cele existente au fost greșit interpretate de instanțe. De asemenea, inculpatul K.H.R. a susținut că a fost în eroare cu privire la faptele coinculpatului I.G., că probele în acuzare sunt extrem de reduse ca număr și lipsite de valoare probatorie.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt, în esență, aceleași ca cele de apel (fiind examinate la pag. 15-40 decizie) și, de asemenea, că acestea au fost invocate ca apărări în fața instanței de fond (pag. 9-14 sentință).

Recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

În primul rând, Înalta Curte își însușește argumentele de natură probatorie, precum și argumentele juridice expuse de cele două instanțe în motivarea hotărârilor atacate.

În al doilea rând, Înalta Curte - cu referire la pretinsele erori de interpretare a probelor de către instanțe, precum și cu privire la pretinsa insuficiență ori chiar lipsa totală a probelor în acuzare - apreciază necesar următoarele completări ale argumentelor celor două instanțe care au pronunțat hotărârile atacate:

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea inculpaților nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării, în sensul că instanțele au interpretat greșit probele administrate, nu este, prin ea însăși, suficientă să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.pr.pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt reținută și vinovăția inculpaților prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).

Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

În înțelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie" este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la simpla negare a vinovăției, la simpla negare a conținutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

Sub acest ultim aspect, Înalta Curte reține că inculpații - la instanța de fond, de apel și de recurs - s-au limitat, în principal, la propunerea unor probe în circumstanțiere, fără a propune și probe pe situația de fapt prin care să tindă la probarea lipsei de temeinicie a probelor în acuzare și, în final, s-au rezumat fie la expunerea unor critici cu privire la probele în acuzare, fie la interpretarea subiectivă a acestora.

Critica inculpaților privind lipsa ori insuficiența probelor în acuzare și, respectiv, interpretarea greșită dată de instanțe probelor în acuzare este în contradicție cu actele și lucrările dosarului, inclusiv cu probatoriul administrat.

Conform doctrinei juridice penale, prinderea în flagrant delict a infractorului constituie - în toate sistemele de drept - pe de o parte, sub aspectul clasificării probelor, o probă directă, iar pe de altă parte, această probă, în măsura în care nu există vicii procedurale, este unanim acceptată.

Or, actele și lucrările dosarului probează prinderea în flagrant a inculpaților cetățeni turci (f. 17-19 d.u.p.), apărarea neinvocând vicii de procedură cu privire la această împrejurare.

S-a mai arătat de apărare că instanțele ar fi interpretat greșit probele, susținându-se că ar fi interpretat greșit sensul și conținutul convorbirilor telefonice.

Inculpații ignoră însă că organele judiciare penale din toate statele cunosc faptul că inculpații, în convorbirile telefonice ori ambientale, folosesc deseori un limbaj care să excludă sau să facă greu de înțeles sensul real al acestuia, astfel cum ei înșiși îl decodifică și îl înțeleg (declarație inculpat I.G., f. 19, privind „codificarea" discuțiilor). Simpla împrejurare că inculpații, ca de altfel și cei din prezenta cauză, folosesc sensuri figurative ale cuvintelor, denumiri codificate pentru bunuri, produse, substanțe, persoane, mijloace de transport, bani, unități de măsură etc. nu pot împiedica utilizarea înregistrării convorbirilor telefonice ori ambientale ca probe în procesul penal.

Decodificarea sensului real al conținutului convorbirilor telefonice ori ambientale este obligatorie pentru organele judiciare în scopul înțelegerii corecte și complete a activității infracționale, precum și pentru probarea acesteia.

În prezenta cauză, acesta a fost demersul organelor judiciare și tocmai desfășurarea concordantă a activității care, în final, a condus la prinderea în flagrant a inculpaților, atestă corectitudinea decodificării conținutului și sensului convorbirilor înregistrate.

Nemulțumirile inculpaților cu privire la această operațiune de decodificare și, respectiv, demersurile lor ulterioare de a da convorbirilor telefonice un alt conținut, înțeles ori un alt sens - favorabil apărării lor - nu poate constitui obiect al examinării impuse de cazul de casare invocat (art. 3859 pct. 18 C.pr.pen.).

De altfel, corectitudinea decodificării de către organele judiciare a conținutului convorbirilor telefonice și ambientale este relevată de o altă probă considerată, potrivit doctrinei juridice, o „probă directă": conținutul declarației de recunoaștere a faptelor de către inculpatul I.G., acesta având rolul principal în activitatea infracțională. Cu ocazia declarațiilor date în fața procurorului, în prezența celor 2 apărători aleși și a traducătorului de limbă turcă, inculpatul I.G. a recunoscut săvârșirea faptei, inclusiv participarea coinculpaților (f. 110-111 d.u.p., f. 19-20 d.p.i., f. 131-132 d.a.). Aceeași atitudine de recunoaștere a faptelor a avut-o inculpatul și la prezentarea materialului de urmărire penală, aceasta având loc în prezența celor 2 avocați aleși și a interpretului de limbă turcă (f. 203, d.u.p.).

Cu privire la inculpatul I.G., Înalta Curte reține și mențiunile din rechizitoriu (pag. 19) referitoare la antecedentele penale (cazier - f. 112 verso), inclusiv la condamnarea anterioară la 9 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (care sancționa traficul de droguri, text anterior apariției Legii nr. 143/2000).

În final, Înalta Curte reține conținutul declarației inculpatului I.G. dată în fața instanței de fond, relevantă pentru înțelegerea de către organele judiciare a modului concret în care a fost concepută, organizată și realizată fapta de introducere în România a drogurilor (f. 19-20 d.p.i.). Apărările inculpatului K.H.R., astfel cum acestea au fost expuse în declarațiile date la urmărirea penală și în cursul judecății - primă instanță și apel (în sensul că nu ar fi știut nimic despre conținutul genții și că nu ar fi știut semnificația concretă a afirmației coinculpatului I.G. „diseară avem treabă") sunt afirmații făcute în scopul evitării tragerii la răspundere penală, din conținutul convorbirilor și din modul concret de acțiune al acestuia rezultând că avea cunoștință despre activitatea infracțională în care se integra.

Sunt simple afirmații făcute în scopul evitării tragerii la răspundere penală și apărările inculpatului C.E.M., astfel cum acestea au fost expuse în declarațiile date la urmărirea penală și în cursul judecății - primă instanță și apel. Deși coinculpatul I.G. a susținut că i-a dat acestuia suma de 1.000 euro (sumă găsită cu ocazia percheziției), precum și suma de 100 lei pentru a plăti taxiul (f. 110 verso d.u.p.), inculpatul C.E.M. a susținut că suma respectivă reprezintă plata pentru munca prestată ca hamal în Turcia (f. 167 verso, f. 157 d.u.p.). Inculpatul nu a oferit explicații rezonabile pentru suma de 1000 euro, găsită asupra sa la percheziție, în condițiile în care, potrivit propriilor declarații (f. 147 d.u.p.), a menționat că ar fi lucrat în Turcia în perioada 01 noiembrie 2007-13 noiembrie 2007, deci numai 2 săptămâni.

În ce privește suma pe care, în principiu, urma să o primească persoana care aducea drogurile în România, aceasta rezultă din convorbirile telefonice dintre numitul H. și inculpatul I.G. (f. 179, 184 d.u.p.).

În memoriile depuse la dosar, inculpatul C.E.M. a invocat ascultarea ca martori a numiților H. și A., persoane a căror nume apar în convorbirile telefonice interceptate. Această cerere a fost formulată și în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală motivând de ce ascultarea acestora nu poate fi realizată (f. 206-207 d.u.p.).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că M.P. a procedat la disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de alte persoane, printre care și față de numiții H.K., D.A., A. și alte persoane neidentificate (pct. 3, pag. 25 din rechizitoriu).

Și cu privire la inculpatul C.E.M., Înalta Curte reține mențiunile din rechizitoriu (pag. 19-20) referitoare la antecedentele penale (cazier - f. 159-160 verso).

Celelalte apărări ale inculpaților - referitoare la cumpărarea unui pardesiu confecționat de o firmă celebră, care ar fi fost mai ieftin în România decât în Turcia, cumpărarea unei genți mai voluminoase „cu care să duc hainele în România" (plătită cu 15 dolari în Turcia - f. 157 d.u.p.), primirea genții în scopul ca aceasta să ajungă „în Penitenciarul Rahova, la numitul ..Conaționalul meu din penitenciar este arestat din 2002 pt. trafic de droguri." (f. 107 d.u.p.) - sunt lipsite de rezonabilitate și, mai ales, de suport probatoriu. Conținutul convorbirilor și modul de desfășurare a activității infracționale astfel cum, prin coroborarea probelor, au fost menționate în expunerea situației de fapt, de către ambele instanțe, infirmă categoric aceste apărări ale inculpaților.

Neîntemeiată este și apărarea referitoare la existența unei „erori de fapt" cu privire la conținutul genții sau la tipul drogurilor aflate în aceasta.

Legăturile interpersonale anterioare ale inculpaților și, mai ales, cunoașterea situației juridice a unora dintre aceștia, precum și a numitului H., rezultă atât din discuțiile telefonice (f. 184, 190 d.u.p.), cât și din declarațiile inculpaților (f. 157 d.u.p., f. 19-20, 21, 23 d.p.i., f. 127, 129, 131 d.a.) acestea fiind de natură a infirma apărarea potrivit căreia s-ar fi aflat într-o eroare de fapt, în sensul că inculpații nu ar fi cunoscut obiectul și, deci, caracterul infracțional al activității desfășurate.

Conținutul convorbirilor dintre inculpați, modul concret al pregătirii și desfășurării activității acestora, suma de 1000 euro primită de coinculpatul C.E.M., relațiile de prietenie dintre cei 2 inculpați cetățeni turci, infirmă eroarea în care inculpații pretind că s-ar fi aflat cu privire la conținutul genții.

Revenirea inculpatului I.G., în apel, asupra afirmației potrivit căreia i-a dat 1000 euro coinculpatului C.E.M. nu este temeinic și rezonabil motivată, aceasta fiind explicabilă prin chiar propria susținere „sunt un pic supărat de situația creată în jurul meu pentru că organele judiciare cu care am colaborat .." (f. 132 d.a.)

Dacă, așa cum susțin inculpații, în mod real întreaga activitate se referea la simpla achiziționare a unei genți, care fie era necesară pentru aducerea unor obiecte de îmbrăcăminte, fie ar fi trebuit să ajungă la un conațional al inculpatului I.G., ori la simpla achiziționare a unui pardesiu în România, care să ajungă ulterior în Turcia, nu există explicații rezonabile pentru conținutul eliptic ori codificat al convorbirilor telefonice, cu atât mai mult cu cât acestea au prefigurat activitatea infracțională care s-a desfășurat în acord cu cele stabilite telefonic. Pretinsa „reținere" forțată a genții în autoturism de către inculpatul I.G. (deși inculpatul C.E.M. susține că ar fi plătit-o cu 15 dolari în Turcia) nu este confirmată de ceilalți 2 coinculpați.

Sub aceste ultime aspecte, necesitatea evitării unei motivări cu caracter polemic justifică rezerva Înaltei Curți cu privire la examinarea în detaliu a unor afirmații ale inculpaților, afirmații aflate în afara unui suport probatoriu, dar și a unei rezonabilități, cazul de casare invocat - art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - vizând examinarea ipotezei comiterii unei erori grave de fapt săvârșite de cele două instanțe.

S-a mai solicitat, în motivele scrise de recurs, înlăturarea din probatoriu a convorbirilor telefonice interceptate anterior datei întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu și începerii urmăririi penale, cu motivarea că acestea ar fi „extraprocesuale".

Înalta Curte reține că apărarea nu a invocat aspecte de nelegalitate a procedurii care a condus la înregistrarea convorbirilor respective - în motivele scrise de recurs făcându-se referire la existența unui mandat de siguranță națională nr. 003392 din 19 septembrie 2007, mandat menționat și în partea introductivă a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate (pag. 4 a motivelor de recurs depuse de inculpatul I.G.) - justificarea înlăturării din probatoriu constând în aceea că aceste înregistrări sunt anterioare datei procesului-verbal de sesizare din oficiu și începerii urmăririi penale.

Cererea apărării de excludere din probatoriu a acestor convorbiri telefonice nu este întemeiată.

Pentru a se evita deschiderea neîntemeiată a unor proceduri judiciare penale (urmăriri penale), care ar putea afecta negativ drepturile cetățenilor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea efectuării unor acte prealabile minimale.

Astfel, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

În consecință, potrivit legii, actele premergătoare cunosc o anumită limitare, sunt efectuate de organele de urmărire penală conform acelorași reguli procedurale ca și actele de cercetare propriu-zise fiind, după caz, efectuate chiar de către procuror sau sub controlul acestuia și - în măsura în care nu sunt date care să sugereze nelegalitatea efectuării lor - acestea pot constitui temeiuri pentru deschiderea unei proceduri judiciare de urmărire penală.

Este adevărat că actele premergătoare sunt situate anterior începerii urmăririi penale, însă efectuarea lor - cu atât mai mult cu cât nu se contestă legalitatea efectuării lor - constituie o garanție a evitării deschiderii neîntemeiate a procedurii judiciare de urmărire penală (anchetei penale), cu toate consecințele implicate de aceasta.

De altfel, conform art. 911 alin. (1) C.pr.pen. interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon se realizează „dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată".

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.

Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G., K.H.R. și C.E.M. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția de la 15 noiembrie 2007 la 2 februarie 2010 pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.