Lawfulness of labor contract termination due to withdrawal of presidential confidence and failure of post-attestation exam

S-a luat în examinare recursul declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr.978 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant S.A. repezentat de avocatul G.I.S. și intimata pârâtă Administrația Prezidențială reprezentată de C.B.

Procedura completă.

Avocatul G.I.S. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia casarea sentinței atacate și în fond în baza art.95 din Legea nr.188/1999, anularea dispoziției de eliberare din funcție și pe cale de consecință reintegrarea în funcția deținută anterior.

Reprezentanta Administrației Prezidențiale a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la 28 mai 2001, S.A. a chemat în judecată Administrația Prezidențială solicitând anularea deciziei privind încetarea raporturilor sale de muncă, emisă în temeiul O.U.G.nr.1/2001 și Legii nr.188/1999.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a funcționat în calitate de consilier categoria A, clasa I, grad 2, la Administrația Prezidențială până la data de 24 ianuarie 2001 când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.41 alin.2 din O.U.G.nr.1/2001 și art.93 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr.188/1999, fără a i se comunica motivele de fapt și de drept ale acestei măsuri.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.978 din 28 iunie 2001 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest mod instanța a reținut, în esență, că măsura încetări raporturilor de muncă ale reclamantului cu Administrația Prezidențială este legală întrucât are ca temei prevederile art.41 alin.2 din O.U.G.nr.1/2001 referitoare la retragerea încrederii Președintelui României, prevederi care se aplică și personalului existent la data intrării în vigoare a ordonanței.

Impotriva sentinței reclamanta a declarat recurs susținând că este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art.309 pct.9 din Codul de procedură civilă).

Se arată în acest sens că măsura încetării raporturilor de muncă este lovită de nulitate absolută fiindcă nu a fost luată printr-o decizie motivată iar, pe de altă parte, temeiul juridic invocat – art.4 alin.2 din Legea nr.47/1994 – nu are suport probator, organizarea unui examen de atestare pe post nefiind dovedită.

Pe fondul cauzei, recurentul susține că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legii nr.188/1999 și OUG nr.1/2001.

Recursul este nefondat.

Intr-adevăr, urmare modificării și completării prin OUG nr.1/2001 a Legii nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președenției României, conducerea Administrației Prezidențiale a luat măsurile corespunzătoare pentru aplicarea noilor dispoziții.

Potrivit art.4 alin.2 din Lege, „Personalul prevăzut la alin.1 (alcătuit din persoane detașate, la cererea Președintelui României, din ministere și alte autorități publice, precum și din persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordată de Președintele României și cu condiția semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art.2 . Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării precum și încetarea detașării, eliberarea sau destituirea din funcție, ori desfacerea contractului de muncă, după caz”.

Art.2 din OUG nr.1/2001 precizează că prevederile menționate „se aplică și personalului existent la Administrația Prezidențială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonațe de urgență, pe baza unui examen de atestare pe post”.

Or, prin Memorandumul din 9 ianuarie 2001 s-a stabilit modalitatea atestării pe post a angajaților instituției în cauză, iar recurentul reclamant nu a promovat examinarea, fapt rezultat din procesul verbal aflat la fila 22 dosar.

In consecință, nemaibeneficiind de încrederea Președintelui României, în mod legal s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentului cu Administrația Prezidențială cum corect a constatat și instanța de fond.

Față de cele expuse recursul este neîntemeiat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr.978 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.