Validity of general assembly resolution convened by expired-term administrators and appellate duty to analyze all nullity grounds

Deliberând asupra recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 12035 din 24 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I.L. și a admis acțiunea formulată de acesta împotriva pârâtei SC G. SA București, dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 martie 2007.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamantul are legitimare procesuală activă întrucât este acționar la SC M.I.I.E. SRL, societate ce face parte din consorțiul SC G. SA, ceea ce a justificat interesul său în promovarea unei acțiuni în anularea hotărârii A.G.E.A.

Pe fondul cauzei, s-a constatat – în urma probelor administrate – că nu au fost respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea adunării generale, în sensul că aceasta a fost făcută de persoane care la data efectuării acesteia nu aveau calitatea de administratori.

S-a considerat că hotărârea astfel adoptată este lovită de nulitate absolută deoarece o adunare neconvocată cu respectarea dispozițiilor legale nu poate avea puterea de a adopta hotărâri care să producă efecte juridice.

De asemenea, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 382 C. com. întrucât persoana care a convocat adunarea nu avea calitatea de mandatar pentru a se putea invoca o depășire a limitelor mandatului.

Tribunalul a apreciat că față de motivul de nulitate analizat nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate prin acțiune.

Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 92 din 3 martie 2008 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în mod nelegal și netemeinic s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. a SC G. SA din 22 martie 2007 fără a se lua în considerare prevederile art. 72 din lege conform cu care obligația și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și nici prevederile art. 156 privitoare la administratorii provizorii.

S-a considerat că administratorii cărora le-au expirat mandatele au acționat după expirarea mandatelor ca administratori de fapt situație care constituie o problemă internă a societății și care nu afectează raporturile juridice ale societății cu terțe persoane.

În atare situație, motivul invocat de reclamant este de natură a atrage nulitatea hotărârii adunării generale, mai ales că, în cauză nu s-a demonstrat că administratorii societății nu au acționat ca administratori provizorii, ci în afara legii, iar adunarea generală a validat operațiunile efectuate de către foștii și, totodată, actualii administratori ai societății.

Împotriva deciziei, reclamantul a formulat recurs prin care a invocat următoarele critici:

- Decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 conform cu care, convocarea adunării generale este realizată de administratori.

Recurentul consideră că expirarea termenului mandatului administratorilor are ca efect imediat încetarea atribuțiilor acestora, fiind eronată susținerea instanței cu privire la teoria administratorului de fapt care este acceptată doar în situații excepționale și numai pentru apărarea intereselor societății.

Or, în cauză, persoanele cărora le expiraseră mandatele nu au acționat pentru apărarea intereselor societății, nefiind reconfirmați prin hotărârea din 22 martie 2007 a A.G.E.A. așa cum eronat s-a reținut prin decizie.

- Instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală și pentru că a omis să analizeze în rejudecare și celelalte cauze de anulare a hotărârii A.G.E.A., dat fiind că, prin acțiune au fost invocate trei motive de nulitate, iar instanța de apel a analizat doar unul.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința ce a făcut obiectul analizei instanței de apel s-a reținut că hotărârea A.G.E.A. din data de 22 martie 2007 este lovită de nulitate deoarece convocarea s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, în considerentele sentinței s-a menționat expres că nu se mai impunea analizarea celorlalte motive de anulare invocate prin cererea de chemare în judecată întrucât încălcarea prevederilor menționate erau suficiente în atragerea nulității hotărârii adunării generale.

În apel, instanța competentă a considerat că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus anularea hotărârii în raport de prevederile art. 117, considerând că persoanele care au convocat adunarea au acționat ca administratori provizorii, iar adunarea generală a validat operațiunile acestora, reconfirmându-i din nou în funcțiile de administratori ai societății, motiv pentru care a considerat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.

Procedând astfel, instanța apelului a pronunțat o sentință nelegală întrucât nu a mai procedat la analizarea celorlalte motive invocate prin acțiune deși era obligată ca, în raport de prevederile art. 129 C. proc. civ. să analizeze cauza sub toate aspectele mai ales, în situația în care celelalte motive nu făcuseră obiectul cercetării judecătorești la prima instanță.

De aceea, Înalta Curte consideră că această situație se integrează acelui cadru de nelegalitate al nepronunțării asupra fondului pricinii, de natură a justifica casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță conform prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere și celelalte motive invocate în anularea hotărârii A.G.E.A. și va verifica situația invocată de recurent cu privire la reconfirmarea sau nu în funcțiile deținute de persoanele care au convocat adunarea.

Printre considerentele expuse, urmează ca Înalta Curte să admită recursul ca fondat, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul I.L. împotriva deciziei nr. 92 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.