Enforcement objection for mortgage guarantee invalidated by debtor novation lacking guarantor consent and res judicata misapplication

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 98 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins contestația la executare formulată de contestatorii B.D. și B.C., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București. De asemenea, s-a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației împotriva executării silite pornită de A.V.A.S. București, prin oferta de vânzare la licitație publică a imobilului situat în comuna Valea Mare, județul Dâmbovița.

Prin cererea adresată instanței, petenții au contestat executarea silită și au solicitat anularea în parte numai în privința imobilului situat în comuna Valea Mare, a ofertei de vânzare prin licitație publică pentru data de 25 februarie 2009 ora 1000, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În considerentele sentinței prima instanță a reținut că, în cauză operează puterea de lucru judecat în raport de decizia nr. 785 din 10 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Astfel, s-a constatat că prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2008 aceiași contestatori au solicitat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. anularea executării silite și a actelor de executare silită efectuate în baza contractului de garanție imobiliară nr. 3567/1994 și a contactului de cesiune de creanță nr. 727271 din 17 decembrie 1999.

Această contestație a fost soluționată prin sentința nr. 137/2008 în sensul că a fost respinsă, însă recursul declarat de contestatori a fost admis prin decizia nr. 785 din 10 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat sentința cu consecința admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare efectuate de intimata A.V.A.S., în baza contractului de garanție imobiliară nr. 3567 din 14 iulie 1998.

Instanța fondului a constatat că, la data de 10 martie 2009 au fost anulate toate formele de executare întreprinse de intimată, în acestea fiind cuprinse și oferta de vânzare prin licitație publică întocmită a A.V.A.S. pentru data de 25 februarie 2009 și, fiind în discuție o hotărâre irevocabilă, operează puterea lucrului judecat.

Împotriva acestei sentințe au de declarat recurs contestatorii, care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ., susținând următoarele:

- În mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care actele de executare contestate în prezenta cauză au fost emise după promovarea primei contestații la executare și după ce prima contestație la executare a fost soluționată la instanța de fond.

- Instanța de apel a soluționat în mod nelegal cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că promovarea prezentei contestații a fost determinată în exclusivitate de atitudinea culpabilă a intimatei, care deși luase la cunoștință de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a continuat să efectueze acte de executare silită.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17 decembrie 2009, intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenții au sesizat în mod corect că, în cauză nu se poate reține tripla identitate de părți, obiect și cauză pentru a deveni incidente prevederile art. 1201 C. civ., câtă vreme prima contestație a avut drept obiect formele de executare silită emise până la data promovării acesteia (33 aprilie 2008) în justiție, iar ce-a de-a doua contestație a avut drept obiect anularea actului de executare silită, constând în oferta de vânzare prin licitație publică emisă de A.V.A.S. București în ce privește imobilul situat în Comuna Valea Mare, Județul Dâmbovița.

Chiar dacă, în dispozitivul deciziei în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat nu se individualizează formele de executare anulate este evident că acestea nu pot fi decât cele efectuate până la data contestației la executare iar actul de executare contestat prin prezenta cauză fiind efectuat ulterior, nu poate fi încadrat în categoria celor avute în vedere prin decizia anterioară.

În atare situație, pe acest aspect, critica recurenților este fondată, impunându-se admiterea recursului ca fondat.

Cum cauza a fost soluționată în primă instanță pe cale de excepție, fără a se intra pe fondul pricinii, în considerarea prevederilor art. 48 alin. (4) din O.G. nr. 51/1998, Înalta Curte, analizând fondul pricinii în raport de motivele invocate prin contestația la executare constată că intimata A.V.A.S. București nu are un titlu executoriu valabil, faptul că actul invocat ca titlu – contractul de garanție autentificat sub nr. 3567 din 14 iulie 1994, nu mai îndeplinește caracterele unui titlu executoriu.

Astfel, prin contractul de novație 1102 din 8 septembrie 1998 încheiat între B.A. SA și SC R.T.C. SRL, societatea s-a obligat să restituie debitul și dobânzile ce fac obiectul contractului de credit nr. 10842 din 22 iunie 1994.

Pe de o parte, fiind vorba de o novație prin schimbare de debitor, creditorul nu putea să treacă privilegiile și ipotecile privitoare asupra noii obligații fără consimțământul garanților ipotecari care au înțeles să garanteze doar obligația veche iar pe de altă parte din contractul de novație rezultă că debitorii nu figurează ca părți ale convenției.

În consecință, câtă vreme creditoarea A.V.A.S. nu a făcut dovada consimțământului debitorilor garanți de trecere a ipotecii asupra noii obligații, aceasta nu poate opune unui titlu executoriu valabil, motiv pentru care se impune anularea formelor de executare asumate în baza pretinsului titlu.

Așa fiind, urmează a se admite contestația la executare și a se anula în parte, oferta de vânzare prin licitație publică pentru data de 25 februarie 2009, în ceea ce privește imobilul situat în comuna Valea Mare, Sat Saru, Județul Dâmbovița.

Având în vedere și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată, în cuantum de 1291,45 lei, reprezentând onorariu de avocat și contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorii B.D. și B.C. împotriva sentinței comerciale nr. 98 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică sentința comercială atacată în sensul că admite contestația la executare a contestatorilor și dispune anularea în parte a ofertei de vânzare prin licitație publică pentru data de 25 februarie 2009 în ceea ce privește imobilul situat în Comuna Valea Mare, Jud. Dâmbovița.

Obligă intimata A.V.A.S. București la 1291,45 lei cheltuieli de judecată către contestatorii B.D. și B.C., la fond și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.