Criminal liability for judicial executor and police officer regarding failure to enforce civil judgment and procedural misconduct during execution

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 118/F din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.I. împotriva rezoluției din 28 mai 2009 dată în dosarul nr. 192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, fiind menținută rezoluția atacată.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, petiționarul a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc C.F., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264. art. 289 și art. 291 C. pen. și a agentului de poliție de la Postul de poliție Prundeni, județul Vâlcea, P.E., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 180 alin. (2), art. 182, art. 271, art. 217 și art. 211 C. pen., susținând că executorul judecătoresc nu a pus în executare, în mod deliberat hotărârea judecătorească care îi este favorabilă, iar agentul de poliție chemat la punerea în executare a hotărârii nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin potrivit Codului de procedură civilă, deoarece nu și-a dat concursul pentru a-l proteja de agresori. A mai motivat că executorul nu a stăruit prin toate mijloacele admise de lege pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligațiilor prevăzute în titlul executor, iar polițistul l-a atras într-o cursă, obligându-l pe creditor să se prezinte la executare, să-l asigure mijloacele de transport necesare deplasării executorului judecătoresc la domiciliul debitorilor și ridicării eventualelor bunuri ce se vor sechestra și să indice bunurile ce urmează a fi sechestrate.

Prin rezoluția din 28 mai 2009, dată în dosarul nr. 192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinșii făptuitori, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin rezoluția din 23 iulie 2009, dată în dosarul nr. 559/ll/2009 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele:

La data de 25 octombrie 2006, petentul s-a prezentat la Biroul executorului judecătoresc C.F., pentru a-l însoți, conform art. 416 C. proc. civ., în vederea identificării bunurilor debitorilor B.M. și M.B., ce urmau a fi sechestrate, în vederea recuperării debitului de 1724,20 lei, stabilite în favoarea petentului, prin decizia penală nr. 1103/R din 14 noiembrie 205 a Tribunalului Vâlcea.

Cu ocazia executării, a izbucnit un conflict verbal între creditorul petiționar C.I. și debitorul B.M., în cadrul căruia fiul debitorilor s-a repezit asupra petiționarului și i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona feței. în această situație, organul de poliție și executorul au intervenit pentru aplanarea conflictului și, pentru că executarea nu mai putea avea loc în condiții de siguranță, au ieșit în curtea imobilului familiei B. Cu acest prilej, petiționarul a încercat să îi lovească pe debitori cu o țeava din cupru, astfel că organul de poliție l-a scos din domiciliul debitorilor. în aceeași împrejurare, fiul debitorilor l-a agresat din nou în zona capului pe petiționar, i-a spart ochelarii de vedere, iar, pentru a scăpa de o nouă agresiune, petiționarul a traversat DN 64, după care, fiind urmărit de debitori, a fost trântit la pământ și i-au fost aplicate multiple lovituri.

Pentru aceste fapte, debitorii au fost trimiși în judecată și condamnați.

Din cele expuse, nu reiese că executorul judecătoresc s-ar face vinovat de comiterea vreuneia dintre faptele reclamate. Fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune ca acesta, cu intenție, să își fi exercitat atribuțiile de serviciu în mod incorect. Or, din actele premergătoare, a rezultat că împiedicarea la executare a fost cauzată de conduita creditorului însuși care, în loc să permită organelor de executare prezente să își aducă la îndeplinire atribuțiile ce le reveneau, a preferat să scandalizeze, creând un conflict a cărui victimă a fost, în cele din urmă.

În ce privește misiunea agentului de poliție, de a acorda sprijin executorului judecătoresc în aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii, acesta s-a străduit ca, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe fondul relațiilor conflictuale create, să aplaneze discuțiile și să despartă părțile. Or, nu se poate imputa agentului de poliție că i-a ajutat în vreun mod pe agresori să îl lovească pe petiționar ori să îi rupă ochelarii.

De asemenea, nu au rezultat, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, date sau indicii potrivit cărora în conținutul procesului-verbal întocmit de executor s-au atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Dimpotrivă, aceste mențiuni sunt întărite de probele testimoniale administrate în dosarul penal.

Așa fiind, s-a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi menținută.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, desființarea rezoluției, în baza art. 278 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale, efectuarea de cercetări penale și trimiterea în judecată a intimaților.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, intimații și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc și a agentului de poliție.

Cu ocazia executării, nici executorul, nici polițistul nu pot efectua acte de cercetare, fiind obligați numai la indisponibilizarea bunurilor mobile, astfel că în situația dată, a imposibilității de executare, au recurs la singura posibilitate pe care o aveau, de a întrerupe executarea civilă. Drept urmare, nu se poate reține vreo culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu ocazia executării silite.

Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat indicii nici cu privire la celelalte infracțiuni reclamate în sarcina intimatului C.F., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, întrucât nu a rezultat că intimatul a prevăzut și urmărit sau acceptat punerea în pericol a valorii sociale protejate de lege - încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale și activității realizate de funcționarii publici pentru întocmirea acestora - prin întocmirea efectivă a unui înscris oficial fals.

De asemenea, nu a rezultat vreo dovadă că împrejurările consemnate de acesta au fost necorespunzătoare adevărului sau că a omis unele date sau împrejurări, care s-ar fi impus a fi menționate în mod obligatoriu și care, în mod deliberat, nu au fost consemnate în cuprinsul înscrisurilor oficiale.

Nici referitor la activitatea agentului de poliție nu au rezultat indicii că ar fi săvârșit vreuna dintre faptele reclamate de petiționar, acesta acționând în limitele investirii și atribuțiilor sale la punerea în executare a hotărârii. Totodată, nu a rezultat că intimatul polițist a prevăzut și urmărit sau acceptat vătămarea corporală a petiționarului de către debitori.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.I. împotriva sentinței penale nr. 118/F din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.