Corruption and forgery charges: appellate failure to evaluate preliminary investigation evidence as a basis for quashing and remand

Asupra recursurilor penale de față;

Analizând lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul Timiș, în baza art. 25, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata P.K.I., , la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, art. 85 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 25, art. 29, art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata A.M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003;

- art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;

- art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 25, art. 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000;

- art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și infracțiunea prevăzută de art. 25, art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.C.L., la l (un) an închisoare.

În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la l (un) an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de l (un) an închisoare.

În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 85 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., a respins pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiș.

A constatat că părțile vătămate SC C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Casa de Economii și Consemnațiuni București, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al DNA - Serviciul Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. 14678 a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul T.C.I.L.: contract prestări servicii si situație finală de lucrări.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații P.K.I. și T.C.L. la câte 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul PNA – Serviciul Teritorial Timișoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv:

Inculpata P.K.I., în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, luare de mită, complicitate la delapidare în formă continuată, două infracțiuni de instigare la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată neurmată de executare, infracțiunea informatică prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real,

Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, dare de mită, delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune fiscală, fals intelectual la legea contabilității, instigare la săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real, și

Inculpata H.A., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea unei tentative la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real.

Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.C.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și fals intelectual la legea contabilității în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca și inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.

Din starea de fapt s-a reținut că inculpata P., în perioada anilor 2001 -2004, a îndeplinit funcția de director al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, funcție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece, contrar îndatoririlor sale de serviciu și în schimbul primirii unor foloase materiale necuvenite, a desfășurat mai multe activități infracționale în favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inc. A., atât prin intervenții la funcționarii din conducerea D.G.F.P. Timiș - de influența cărora s-a prevalat pentru ca SC C.A. SRL să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi efectuate de persoane apropiate ei și vor avea un caracter formal, iar cererile vor fi soluționate favorabil și societatea va beneficia cu operativitate de rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 lei Rol, sau pentru a i se aproba instituirea popririi terțului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăți - și prin intervenții pe lângă funcționari din alte instituții - pentru aprobarea unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci -, cât și prin exercitarea în mod ilegal a atribuțiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor cereri formulate de inc. A. în legătură cu diferite activități ale A.F.P. Timișoara, precum și prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor certificate de atestare fiscală necesare acestei societăți pentru participarea la licitații.

Pentru ajutorul acordat inculpatei A. și SC C.A. SRL și în schimbul favorizării acestei societăți comerciale în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, inc. P. a acceptat primirea unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 lei Rol de la administratorul acestei societăți, inc. A., foloase materializate în construirea și amenajarea vilei sale situată în localitatea D. și în dotarea acestei vile cu diferite instalații sanitare și cu centrală termică, lucrările și materialele de construcție înglobate în acest imobil fiind făcute din fondurile SC C.A. SRL, prin însușirea lor de către inc. A., administrator și director al acestei societăți comerciale, în interesul și cu complicitatea inc. P.

În acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reținut faptul că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J. directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, pentru a se aproba cererile formulate de inc. A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea înființării popririi asupra terțului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum și pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la sediul D.G.F.P. Timiș, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută direct de către D.G.F.P. Timiș prin eliminarea S.C. C. SA care era antreprenorul general al lucrării.

S-a mai reținut că inc. P., în același scop și prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, a dispus funcționarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentația pentru instituirea popririi terțului SC C. SA Arad și executarea silită a acestuia, cu nerespectarea dispozițiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda ajutor societății administrate de inc. A. în recuperarea, prin această procedură de executare silită, a unei restanțe în valoare de 2,4 miliarde lei Rol, pe care SC C. SA o acumulase față de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat între cele două societăți privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P. Timiș.

În acest scop, din probele administrate a rezultat că inc. P. 1-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală și scadentă față de bugetul de stat, titluri pe care le-a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, documente false ce au fost folosite și la instanța de judecată pentru a se obține poprirea conturilor SC C. Ulterior, după ce SC C.A. SRL și-a recuperat restanțele, inc. P. 1-a determinat pe inspectorul B.M.S. să introducă în evidența A.F.P. Timișoara și să antedateze declarațiile și deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie 2004, prin care se atesta situația reală conform căreia SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timișoara au fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice.

DNA arată că din probele administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei proceduri de executare silită, între inc. P. și inc. A. a intervenit o înțelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat în valoare de 2,4 miliarde lei Rol și astfel să justifice interesul A.F.P. Timișoara pentru înființarea popririi asupra terțului SC C., scopul real urmărit fiind de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL.

De asemenea, s-a stabilit că inc. P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timișoara de inc. A. în numele SC C.A. SRL și înregistrată sub nr. 450841 din 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, a eliberat Certificatul de atestare fiscala nr. 450841 din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar C.F.R. Timișoara în vederea efectuării unor lucrări de construcții.

Din probele administrate a mai rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiași folos material necuvenit și la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcția sa pentru a interveni în favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea CEC, sucursala Timiș, (respectiv la T.D., directorul CEC și la C.A. șefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A. să i se acorde un credit PHARE în valoare de 130.000 Euro, cât și la conducerea Băncii F., sucursala Timișoara, respectiv la M.I. directorul acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R. unde inc. A. contractase anterior un credit de 50.000 Euro, astfel încât directorul de la Banca Românească să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care inc. A. garantase creditul respectiv.

În legătură cu intervenția sa la conducerea CEC, sucursala Timișoara, în cursul lunii octombrie 2003, se reține în rechizitoriu că inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un contract de creditare a societății sale sau să-1 antedateze, pentru a-i servi (în eventualitatea unui control al funcționarilor C.E.C.) la justificarea datelor din contul "462" din bilanțul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL, instigare care nu a fost pusă în executare de inc. A.

Se mai retine că pentru a-și acoperi activitatea infracțională reprezentând primirea folosului material necuvenit de la SC C.A. SRL, inc. P. 1-a determinat pe inc. T. să întocmească în fals un contract de prestări servicii între SC D. & R. SRL și soțul ei, inc. P.L., precum și o situație finală de lucrări, facturi fiscale și chitanțe, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcții și materialele folosite la construirea vilei sale au fost executate și provin de la SC D. & R. SRL Berzovia și de la SC C.C. SRL Berzovia, societăți la care inc. T. era angajat ca și contabil.

În ceea ce o privește pe inculpata A.M., din starea de fapt s-a reținut în rechizitoriu că la instigarea inculpatei P.K.I., împreună cu inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K. a falsificat, tot cu ajutorul inc. H., datele din bilanțul contabil pe anul 2001, care fusese depus la organul fiscal, și a modificat datele contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inc. H. să prezinte la CEC, sucursala Timișoara, aceste documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepsește conform dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inc. A., în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL Timișoara, a determinat-o pe inc. H., inspector în cadrul D.G.F.P. Timiș, Serviciul Audit, care ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL (contrar dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea funcțiilor publice), să falsifice bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța sintetica de verificare pe luna septembrie 2003 a societății și să prezinte aceste documente la CEC, sucursala Timișoara, în scopul obținerii pe nedrept a unui credit PHARE în valoare de 130.000 Euro, credit care provenea din Fondul bugetului general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat și n-a produs rezultatul scontat, instituția bancară refuzând să acorde acest credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A. SRL, aceasta nu întrunea condițiile de bonitate impuse pentru obținerea unui astfel de credit.

În sarcina inculpatei A. a fost reținută și săvârșirea infracțiunilor de cumpărare a influenței, dare de mită și delapidare în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a materialelor de construcții, a forței de muncă și a altor bunuri, care au fost folosite la construirea și amenajarea casei familiei P. și care reprezintă foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 lei rol, pe care inc. P. le-a primit de la inc. A. în schimbul activităților infracționale pe care le-a desfășurat pentru favorizarea SC C.A. SRL.

În sarcina inculpatei A. s-a mai reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidențele contabile ale SC C.A. SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 lei rol, cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cu suma de 891.267.822 lei rol reprezentând impozit pe profit și TVA, ca și faptul că nu a înregistrat operațiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL.

Tot în sarcina inculpatei A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin folosire de mijloace frauduloase în legătură cu modalitatea în care SC C.A. SRL a beneficiat în mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol.

Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal rechizitoriul retine că în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inc. A., care conducea și coordona activitatea economică și contabilă a societății, având pe lângă funcția de acționar și cea de director economic și fiind persoana care ținea evidența contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol, astfel că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol, revine acesteia.

De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A. SRL, SC D. SRL, SC U.C. SRL și M.C. & C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptățită, în scopul de a beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 lei rol rol, sumă cu care D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în cauză, conform Adresei nr. 3611 din 21 ianuarie 2005 (vol IV filele 411-412 dos. u.p.). De altfel, scopul urmărit de inc. A. prin cumpărarea influenței pe care inc. P. o avea pe lângă funcționarii din cadrul D.G.F.P. Timiș nu era doar celeritatea soluționării cererii și a virării sumelor de bani, ci și acela ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A. SRL să aibă un caracter formal pentru a induce mai ușor în eroare autoritățile fiscale cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înfățișate prin facturile emise de societățile pe care le conducea direct sau indirect.

În ceea ce privește imobilul familiei P., din expertiza contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de construcție efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inc. P., respectiv de 2.839.360.131 lei rol, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 lei rol aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 lei rol. Astfel, până la data finalizării construcției, inclusiv a anexei, curții și împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții executate la imobilul inc. P., în sumă de 2.839.360.131 lei rol, pe care inc. A., în calitatea sa de director economic și de administrator care în fapt ținea și contabilitatea societății, după cum chiar aceasta recunoaște în declarațiile sale, trebuia să le înregistreze în evidența contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 lei rol, D.G.F.P. Timiș care s-a constituit parte civilă în cauză (vol. IV fila 396-400).

În ceea ce o privește pe inculpata H.A., din starea de fapt s-a reținut că a ajutat-o pe inc. A. să falsifice mai multe documente contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce au fost depuse la organul fiscal, bilanțul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal, balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca și faptul că a prezentat la CEC, sucursala Timișoara, documente contabile false ale SC C.A. SRL în vederea obținerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv a unui credit aferent programului PHARE pentru IMM-uri RO 9711, derulat prin trei instituții bancare dintre care una era CEC-ul.

Așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul Finanțelor și CEC, creditele acordate în cadrul acestui program provin din fondurile Comunităților Europene și sunt administrate în numele acestor Comunități de CEC și celelalte instituții bancare nominalizate, motiv pentru care beneficiază de protecția instituită de legiuitor prin incriminarea infracțiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele respective erau rambursabile deoarece esențială este proveniența sumelor de bani aferente acestui program, ca și faptul că urmare a derulării acestui program societățile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite facilități (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de grație de un an). În sarcina inc. H. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei, deoarece solicitarea creditului însoțită de depunerea actelor contabile falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente de voința inculpatei, dar ne aflăm în prezența unei tentative deoarece elementul material al acestei infracțiuni constă tocmai în folosirea și în prezentarea de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, iar conform dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește.

În ceea ce-i privește pe inculpații T. și P.L., din starea de fapt s-a reținut că în primăvara anului 2004 inc. P. i-a cerut inc. T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inc. P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D. & R. SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inc. T., dos.u.p. vol. I, filele 138-142), un contract de prestări servicii, pe care l-au și semnat, obiectul contractului constând în „execuții fundații 250 ml", „execuție zidărie 50 mc" și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli" toate în valoare de 200 milioane lei rol plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin".

De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului antemenționat, situația de lucrări executate la șantierul "Casa particulară ", prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inc. T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factura fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 lei rol și chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 lei rol care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inc. T.), sens în care 1-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății (dos. u.p. vol. I, fila 143 și vol. III, fila 132).

Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inc. T. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile.

Din probele administrate a mai rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004, soțul său, inc. P.L. 1-a determinat pe martorul H.J.C. - șeful Biroului Urbanism din cadrul Primăriei D., să înregistreze și să postdateze, în mod fals, procesul-verbal de recepție a imobilului familiei P. (proces-verbal întocmit în luna august 2004 dar neînregistrat în evidențele primăriei D.) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de construcții către SC C.A. SRL.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost atașat dosarul Parchetului nr. 52/P/2004, au fost audiați martori, inculpați, au fost efectuate expertize contabile, respectiv de construcții.

Cu privire la cele două expertize judiciare întocmite în faza de urmărire penală instanța constată că în momentul întocmirii acestora s-au încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție, cu privire la dreptul la un proces echitabil, reținând instanța de fond că la întocmirea expertizelor, inculpatele P.K.I. și A.M.E., față de care se luase măsura arestării preventive, nu au avut posibilitatea să propună obiective, ori să prezinte înscrisuri și nici nu au fost citate de experți.

Reține instanța de fond că potrivit jurisprudenței CEDO, principiul egalității armelor impune ca fiecare parte să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele dosarului, să își exprime punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea probelor, într-o formă și într-un interval de timp adecvate.

Considerând că în momentul întocmirii rapoartelor de expertiză în faza de urmărire penală au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenție, instanța de fond a înlăturat concluziile acestor expertize, iar la pronunțarea sentinței a avut în vedere numai rapoartele de expertiză întocmite în faza de cercetare judecătorească.

Analizând infracțiunile reținute în sarcina inculpatelor A.M.E. și P.K.I. reține instanța de fond că la 10 februarie 1999 D.G.F.P. Timiș în calitate de beneficiar, a încheiat cu antreprenorul general SC C. SA un contract de construire pentru sediul comun al D.G.F.P. Timiș. La 10 martie 2009 între SC C. SA și SC C.A. SRL din Timișoara s-a încheiat un contract de subantrepriză, această societate urmând să execute o parte din lucrări.

Întrucât plățile se efectuau către antreprenorul general, iar acesta achita cu mare întârziere costul lucrărilor către subantreprenor, s-a ajuns ca la începutul lunii februarie 2004, SC C. SA să aibă datorii către SC C.A. SRL de 2.415.496.986 lei vechi.

Având în vedere acest debit al antreprenorului general către subantreprenor situația fiind adusă la cunoștința beneficiarului D.G.F.P. Timiș, în baza declarațiilor depuse de SC C.A. SRL privind decontul de TVA, respectiv impozitul pe profit, A.F.P. Timișoara constată existența unei creanțe a SC C.A. SRL către bugetul de stat.

Astfel se emit două titluri executorii asupra debitoarei față de bugetul de stat, unul în valoare de 2.040.033.213 ROL reprezentând TVA de plată, iar celălalt în valoare de 420.246.752 ROL impozit pe profit. Pentru recuperarea acestor creanțe A.F.P. Timișoara a trecut la executarea silită prin poprirea sumelor de bani ce erau datorate de SC C. SA, iar ulterior depune la Judecătoria Arad o cerere prin care solicită instanței menținerea popririi instituite asupra terțului SC C. SA și să se dispună începerea executării silite.

Prin sentința nr. 3907 din 8 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis în parte cererea creditoarei A.F.P. Timișoara, a dispus menținerea popririi și a respins capătul de cerere privind începerea executării silite.

În raport de această situație de fapt, apreciază instanța de fond, că operațiunea de înființare a popririi terțului SC C. SA este legală, așa încât reține instanța de fond că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals cele două titluri executorii pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu semnarea actelor de executare prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanța de judecată pentru menținerea popririi, infracțiuni reținute în sarcina inculpatei P.K.I.

Arată instanța de fond că această situație rezultă din expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească.

Cu privire la eliberarea certificatului de atestate fiscală nr. 450841 din 12 decembrie 2003 în vederea participării SC C.A. SRL la o licitație pentru efectuarea de lucrări de construcții la Spitalul CFR Timișoara, reține instanța de fond că răspunsul este dat de expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească ce conchide că eliberarea certificatului de atestare fiscală s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea martorului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația privind impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003 cu data de 12 martie 2004, infracțiune reținută în sarcina inculpatei P.K.I.

Referitor la furnizarea de către inculpata P.K.I. de date cu privire la situația financiară a Bibliotecii Centrale Universitare inculpatei A.M., se reține în rechizitoriu că în considerarea primirii unui folos material necuvenit, inculpata P.K.I. a informat-o pe inculpata A.M. cu privire la sumele de bani aflate în contul Bibliotecii Centrale Universitare cu care SC C.A. SRL era în relații contractuale, având de încasat 1,7 miliarde lei vechi.

Prețul plătit pentru aceste informații era reprezentat de instalațiile sanitare și centrala termică pentru imobilul inculpatei P.K.I. din localitatea D..

Situația de fapt descrisă la capitolul I al rechizitoriului este încadrată în drept ca fiind săvârșită de inculpata A.M. astfel: fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu falsificarea decontului TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, care au fost depuse la organul fiscal, cumpărare de influență prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 corelativă infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise de inculpata P.K.I., dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 corelativ infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă de inculpata P.K.I. și delapidare prev. de art. 215/1 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL pe care îl administra în calitate de director al acestei societăți a materialelor de construcție și a altor bunuri în valoare de 3.378.838.555 lei vechi în imobilul construit inculpatei P.K.I.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 reține instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cât timp cele două înscrisuri, respectiv declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004 și decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale ele emanând de la o societate comercială.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 reținută în sarcina inculpatei P.K.I., reține instanța de fond că această faptă nu există.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, reține instanța de fond că din situația de fapt nu rezultă că inculpata A.M. ar fi oferit foloase necuvenite inculpatei P.K.I. pentru ca aceasta să-și folosească influența față de alte persoane pentru a obține facilități în favoarea SC C.A. SRL și a inculpatei A.M. personal.

Reține instanța de fond că edificarea locuinței familiei P. din comuna D. s-a făcut pe bază contractuală oneroasă, existând documente ce atestă plata prețului la valoarea contractată, astfel încât nu se poate reține obținerea de către inculpata P.K.I. a uni folos necuvenit.

Nici condiția privitoare la determinarea unui funcționar de a face sau a nu face un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu nu este întrunită în cauză, apreciind instanța de fond că directorul D.G.F.P. Timiș, martorul J.J. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a fi influențat sau determinat de inculpata P.K.I., la fel și ceilalți funcționari însărcinați cu înregistrarea documentelor.

Astfel, reține instanța de fond că faptei îi lipsește unui din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M. corelativă infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei P.K.I.

Cu privire la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. reținută în sarcina inculpatei A.M., apreciază instanța de fond că nu poate fi reținută această infracțiune cât timp nu există folosul creat funcționarului atâta vreme cât SC C.A. SRL a încheiat contract cu familia P. în mai 2003 pentru care s-a plătit în 2 mai 2003 un avans, apoi pe parcursul derulării lucrării s-a mai achitat o parte din preț, iar după recepția finală s-a achitat valoarea integrală.

Se apreciază că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatei A.M. corelativă infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatei P.K.I.

Cu privire la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatei A.M. reține instanța de fond că această faptă nu poate fi reținută cât timp expertiza contabilă efectuată în cauză stabilește că prețul pentru construirea casei familiei P. a fost achitat, motiv pentru care SC C.A. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Ca atare, nici infracțiunea de complicitate la delapidare de care a fost învinuită inculpata P.K.I. nu poate fi reținută.

Reține instanța de fond că un argument comun ce vine în sprijinul soluției de achitare pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A.M. este acela că cele trei infracțiuni de cumpărare de influență, dare de mită și delapidare ar avea același obiect material, respectiv casa din comuna D. construită de SC C.A. SRL pentru inculpata P.K.I.

Cu privire la posibilitatea de a contracta noi credite pentru SC C.A. SRL inculpata A.M., însoțită de inculpata P.K.I., s-a deplasat la sediul din Timișoara a CEC pentru a obține informații cu privire la condițiile de creditare. Deși în rechizitoriu se susține că demersul viza informații cu privire la acordarea de credite PHARE, reține instanța de fond că din ansamblul probator nu rezultă această împrejurare.

Cercetările derulate de organele de urmărire penală sub acest aspect au demarat în urma descoperirii unor înscrisuri la sediul sucursalei CEC Timișoara care proveneau de la SC C.A. SRL, însă, reține instanța de fond că aceste înscrisuri nu erau înregistrate în niciun fel la această sucursală, fiind găsite la persoana cu care inculpatele au discutat în vederea obținerii informațiilor referitoare la o eventuală creditare.

În rechizitoriu se reține că prezentarea acestor acte contabile fără a fi atașate la vreo cerere, reprezintă o încercare de a obține în mod nelegal un credit PHARE cu atât mai mult cu cât, potrivit raportului specialiștilor DNA, înscrisurile aveau conținutul alterat tocmai pentru a crea aparență întrunirii condițiilor de eligibilitate pentru acordarea creditului.

Această stare de fapt este încadrată de acuzare în ceea ce o privește pe inculpata A.M. in infracțiunile de cumpărare de influenta prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 161/2003, corelativa infracțiunii de trafic de influenta săvârșita de inculpata P.K. prin intervenția sa la conducerea CEC Timișoara, in scopul mai sus indicat în considerația aceluiași folos material; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu modificarea prin fals a datelor din bilanțul contabil pe anul 2001, înscris care prin depunerea lui la organul fiscal devine înscris oficial in sensul prev. de art.150 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu modificarea datelor contabile din balanța sintetica pe luna septembrie 2003 ce a fost depusa la CEC Timișoara; instigare la săvârșirea unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, art. 20 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu instigarea inculpatei Hoban de a prezenta la CEC Timișoara documentele contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene ori din bugetele administrate de acestea ori in numele lor.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 reține instanța de fond că inculpata A.M. este acuzată că în schimbul oferirii folosului – respectiv casa din comuna D., inculpatei P.K.I. i-a cerut acesteia să intervină pe lângă conducerea CEC pentru a beneficia de credit PHARE fără a exista probe în acest sens, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen. reține instanța de fond că și acestor infracțiuni le lipsește latura obiectivă cât timp actele alterate și ulterior folosirea lor nu au produs consecințe juridice.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 18/1 din Legea nr. 78/2000 constând în folosirea sau prezentarea de documente ori declarații inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, se reține că inculpata A.M. a instigat-o pe inculpata H.A. de a prezenta la CEC documente false, însă apreciază instanța de fond că documentele în discuție nu întrunesc condițiile de a fi reținute ca false în înțelesul legii penale motiv pentru care a considerat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.

Se reține în rechizitoriu că în perioada august 2003- februarie 2004, SC C.A. SRL a formulat un număr de trei solicitări având ca obiect rambursarea TVA colectată și vărsată la bugetul de stat.

Instanța de fond apreciază că aceste cereri au fost soluționate cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de legislația aplicabilă la cea dată, iar procesul-verbal de control întocmit de inspectoarea B.M., audiată ca martor, corespunde realității.

Reține instanța de fond că nu se poate aprecia că desemnarea numitei B.M. pentru a efectua controlul fiscal anticipat s-a făcut exclusiv la intervenția inculpatei P.K.I. deoarece nu există probe în acest sens.

Se reține că la data de 25 august 2003 SC C.A. SRL a formulat cerere de rambursare TVA, iar la data de 9 septembrie 2003 s-a deplasat la sediul societății persoana însărcinată cu efectuarea controlului anticipat. Întrucât au apărut modificări la TVA inculpata A.M. a formulat o nouă cerere de rambursare TVA la data de 10 septembrie 2003 în sumă de 3.297.017.309 lei vechi incluzând și perioada aferentă lunii august 2003.

În urma controlului efectuat s-a aprobat restituirea sumei de 3.193.448.991 lei vechi, 101.454.447 lei vechi urmând a fi raportate în decontul lunii septembrie 2003, fiind respinsă cererea de rambursare a sumei de 2.113.871 lei vechi.

Reține instanța de fond că mențiunile din rechizitoriu cu privire la caracterul formal al controlului efectuat de martora B.M., fără verificarea temeinică a documentelor de evidență contabilă cu explicația că metoda de control a fost prin sondaj, nu este reală mai ales că expertiza tehnică efectuată în faza de cercetare judecătorească stabilește că martora B.M. a efectuat un control total, fiind verificate toate facturile finale înscrise în jurnalul pentru cumpărări și în cel de vânzări.

Reține instanța de fond că și cererile de rambursare de TVA formulate de SC C.A. SRL la data de 14 mai 2003 în sumă de 1.354.635.237 lei vechi și la data de 11 noiembrie 2003 în sumă de 1.842.932.886 lei vechi au fost soluționate corect, controalele efectuate fiind complete, neavând un caracter formal, iar inspectorii audiați în calitate de martori au arătat că au respectat legislația în vigoare, procesele-verbale fiind întocmite fără a interveni inculpata P.K.I. în favoarea agentului economic controlat.

În opinia acuzării atitudinea inculpatei P.K.I. este determinată de intenția ei de a obține același folos material injust, respectiv casa pe care SC C.A. SRL o construia acesteia la D., însă apreciază instanța că această susținere nu a fost probată de niciun mijloc de probă.

Aceleași susțineri din rechizitoriu pleacă de la premisa că bugetul de stat a fost prejudiciat prin rambursarea în mod nelegal către SC C.A. SRL a sumei de 1.009.485.460 lei vechi a TVA, fiind reținută infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

Reține instanța de fond că ulterior, datorită modificării cuantumului prejudiciului s-a reținut infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., însă apreciază instanța de fond că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cât timp din actele existente la dosar rezultă că persoanelor însărcinate cu efectuarea controlului le-a fost prezentată întreaga documentație necesară pentru a putea hotărî cu privire la cuantumul sumei, se ce cuvenea cu titlu de rambursare TVA către SC C.A. SRL.

Se susține că nici condiția esențială referitoare la existența prejudiciului nu este îndeplinită, demnă de remarcat fiind poziția D.G.F.P. Timiș care a precizat în faza de cercetare judecătorească că s-a constituit parte civilă la solicitarea D.N.A.

Ca atare, apreciază instanța de fond că faptei de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei A.M. îi lipsește unul din elementele constitutive dispunând achitarea acesteia.

În raport de această situație de fapt apreciază instanța de fond că nu poate fi reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatei A.M.

Cu privire la construirea casei din D., beneficiar fiind familia P., reține instanța de fond că între SC C.A. SRL în calitate de constructor și inculpatul P.L. s-a încheiat un contract de construire prin care părțile au convenit ca SC C.A. SRL să construiască beneficiarului o locuința unifamiliala cu garaj, în comuna D., pe terenul beneficiarului, în baza proiectului nr. 105/2002, a certificatului de urbanism 194 si a autorizației de construire nr. 80/2002. Potrivit clauzelor acestui contract prețul locuinței a fost stabilit la 60.000 dolari SUA + TVA, achitabil în lei la cursul oficial al BNR din ziua facturării.

Ca modalitate de plata s-a stabilit ca 20% din valoarea locuinței se va achita la începerea lucrărilor, 80 % la data recepției. La punctul 4 din contract s-a prevăzut ca și durată de execuție termenul din autorizația de construcție, constructorul având obligația de a asigura forța de munca, materialele, instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte.

La data încheierii acestui contract, proiectul, certificatul de urbanism si autorizația de construcție despre care se face vorbire în cuprinsul contractului, erau eliberate de autoritățile competente, ca situate in timp, ultimul, autorizația de construire, fiind eliberat la 14 octombrie 2002. Un alt element ce contrazice teza acuzării cu privire la valabilitatea acestui contract îl reprezintă factura fiscala 6565463 emisa de SC C.A. SRL la 02 mai 2003 pentru suma totala de 370.000.000 lei vechi beneficiarului L.P. Aceasta factura, la rubrica „localitate”, are specificarea localitatea D.. Mai mult, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" este stipulat în mod expres "avans lucrări de construcții conform contract". Nu este lipsit de importanta faptul că această sumă a fost achitată de către beneficiar, inculpatul P., în numerar, în zilele de 2 mai 2003 -20 mai 2003, cu un an înainte de a se pune vreo cerere de restituire a TVA-ului, vreo cerere pentru eliberarea certificatului fiscal sau alte cereri de a se efectua plăți.

Așa cum constată expertiza contabilă din faza de cercetare judecătoreasca la pct. A I fila 9 raport, pct. B I 3 fila 37 raport, precum și la concluziile de la pct. A I fila 67 si B I fila 80 ale aceluiași raport, factura nr. 6565463 emisa la 02 mai 2003 este înregistrată in jurnalul contabil de vânzări la poziția nr. 9 a lunii mai 2003, iar sumele de bani încasate în numerar au fost evidențiate in contabilitatea societății ca și încasare avans.

Prin urmare, viciile imputate acestui contract ce a fost succedat în timp de documente contabile, nu există. Nu se poate ajunge la concluzia că acest contract între părți este nereal deoarece nu poartă data si nici număr de înregistrare, și ca ar avea o forma sumară.

Este de principiu ca în materia raporturilor de drept privat și în special în materia dreptului comercial forma scrisă cu dată certă sau cu alte mențiuni nu este prevăzută în mod imperativ, fiind reglementată, doar în anumite situații, forma scrisă a tranzacției, ca si condiție ad probationem. Dovada raportului comercial, al conținutului acestuia, a întinderii drepturilor și obligațiilor părților poate fi făcută în orice mod si cu orice mijloc de probă.

În situația din speță există înscrisul ce conține voința părților, sub denumirea de contract de construire, iar existenta lui este confirmata de celelalte documente, ce, o dată înregistrate în registrul comerciantului, capătă însușirea de acte cu dată certă.

O alta dovada a existenței contractului o reflecta însăși începerea executării obligației stabilite în sarcina beneficiarului, respectiv aceea de a achita constructorului, cu titlu de avans, 20 % din valoarea lucrării, sume ce au fost achitate, așa cum s-a arătat, în numerar, în limita plafonului de plată admisă la acea vreme în perioada 02 mai 2003- 20 mai 2003.

Opinia acuzării, prezentată ca atare, că acest contract nu poate fi luat în considerare ca document legal, întrucât nu este înregistrat în evidentele societății, nu are o data certă, fiind întocmit sumar, tocmai pentru a justifica în eventualitatea unor controale lucrările efectuate la locuința inculpatei P., reprezintă o apreciere pur subiectiva a organului de anchetă, fără a fi întemeiată pe un suport probator.

În continuarea executării obligațiilor asumate prin acest contract de construire, SC C.A. SRL a început executarea lucrărilor de construire a locuinței familiei P., consumul de materiale cuprinse în situațiile de lucrări fiind înregistrat în evidentele contabile ale SC C.A. SRL pe baza bonurilor de consum, în registrul jurnal la conturile corespunzătoare de cheltuieli din clasa 6 conturi si cheltuieli, grupa 60 „cheltuieli materiale". Cheltuielile relative la manoperă au fost înregistrate în conturile de cheltuieli din grupa 42 personal si conturi asimilate, ce rezulta din răspunsul experților la pct. A 1.1.4 aflat la fila 15 din raportul de expertiză contabilă din faza de cercetare judecătorească.

Pentru plata contravalorii lucrărilor executate de constructorul SC C.A. SRL, la 31 decembrie 2003 se emite pe numele inculpatului P.L., menționându-se aceeași adresa factura 6565636 pentru suma totala de 415.250.500 lei vechi, în rubrica "denumirea produselor sau serviciilor" fiind specificată "lucrări construcții conform contract casa D.".

Aceasta factura, așa cum se arată și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare judecătorească, fila 11 din cadrul răspunsului la pct. A I 1, a avut ca temei al emiterii situație de lucrări deviz - ofertă. Aceasta factura a fost încasată de constructor la 28 septembrie 2004, la 9 luni după emiterea ei, suma fiind înregistrată în contabilitate și în fila registrului de casă al societății, la poziția a doua din ziua de 28 septembrie 2004.

Mai apoi, pentru plata integrala a costurilor lucrărilor de construcții executate de SC C.A. SRL la casa inculpatei P. a fost emisa la 25 septembrie 2004 factura 4724351 pentru suma de 1.520.112.608 lei vechi, la rubrica denumirea produselor sau serviciilor fiind prevăzute "lucrări construcții instalații casa D. conform contract", precum si mențiunile "se scade factura avans 6565463 din 02 mai 2003 și factura 6565636 din 31 decembrie 2003."

Aceasta suma a fost încasată de la beneficiarul construcției potrivit documentelor contabile în 19 mai 2005, 21 mai 2005, 26 mai 2005. Și această din urma factură, la baza emiterii ei, au existat devizele de lucrări. Acest aspect rezultă din expertiza contabila din faza de cercetare judecătoreasca la pct. A 1.1 fila 11 coroborat cu răspunsul de la pct. A I 1.3 fila 15 din raport.

Aceste constatări întemeiate pe concluziile fără echivoc ale experților contabili care au întocmit raportul în faza de cercetare judecătorească au fost reanalizate de aceiași experți cu prilejul obiecțiunilor formulate atât de către acuzare cât și de apărare, concluzia acestora fiind aceea că pentru lucrările de construcție executate de SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P. au fost emise facturi ce au avut la baza documente justificative, astfel că întreaga valoare a construcției e reflectată în acte contabile.

În susținerea inculpării în cadrul acestui capitol, pentru a motiva infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A. de dare de mita, cumpărare de influență, delapidare, evaziune fiscală și fals, acuzarea susține că factura 6565463 din 02 mai 2003 nu poate fi atribuită în contravaloarea lucrărilor de construcție aferente imobilului din D., pentru că în conținutul acesteia nu se specifică pentru ce lucrare s-a emis această factură; cea de a doua factura nr. 6565636 emisă la 31 decembrie 2003 nu a fost achitată decât după dispunerea masurilor preventive față de inculpatele P.K. si A.M. și că respectiv aceasta a fost emisă când lucrările de construcție ale imobilului erau deja finalizate, și în consecință nu conține date reale. În locul acestei facturi acuzarea susține că trebuia facturata întreaga valoare a lucrărilor de construcție care erau deja finalizate în totalitate. Deși aceste susțineri se întemeiază potrivit rechizitoriului pe raportul de expertiza contabila efectuat în faza de urmărire penala, examinarea minuțioasa si complexă prin prisma comparării tuturor elementelor regăsite în contabilitatea SC C.A. SRL ce a avut loc cu prilejul expertizei contabile din faza de cercetare judecătoreasca, dovedește contrariu.

După cum s-a mai arătat, ansamblul tematicii referitoare la construirea casei familiei P. a fost temeinic analizat de expertiza din faza de cercetare judecătoreasca, la solicitarea atât a acuzării cat si a apărării, concluziile în ceea ce privește acest subiect fiind fără echivoc, chiar daca între expertul desemnat de instanță și experții asistenți sunt aparent diferențe. Astfel, deși expertul contabil numit de instanță își manifesta rezerva asupra devizelor-ofertă ca și situații de lucrări, ca justificare a stabilirii prețului contractual, experții contabili desemnați de părți afirmă ca raportat la legislația în materie nu se poate pune în discuție problema respectării de către SC C.A. SRL a legislației în materie, cu privire la întocmirea situației de lucrări pe faze, în condițiile în care nu există texte de reglementari legale privitoare la acestea (vezi filele 67-68 din concluziile la raport).

Coroborând acestea cu răspunsul comun al experților la obiectivul A I 4 de la fila 72 concluzii ale raportului, din cuprinsul cărora rezultă că nu există reglementari, norme sau legi, care să instituie obligația firmelor de construcții de a întocmi și înregistra în evidențele lor situații de lucrări.

Singura concluzie logică ce se desprinde este aceea că, facturarea contravalorii lucrărilor de construcție se poate face de către antreprenor și fără a avea anexată situații de lucrări sau alte documente. Prin urmare, susținerea acuzării relativa la caracterul nereal si nefundamentat al documentelor financiar-contabile emise pentru încasarea contravalorii lucrărilor de construcții la casa inculpatei P., nu au temei legal.

În ceea ce privește momentul finalizării lucrărilor de construcție de către antreprenorul SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P., momentul recepției acestei lucrări și implicit scadența plății prețului integral al lucrărilor, deși acuzarea susține că lucrările de construcție la acest imobil au fost finalizate in cursul anului 2003, ansamblul materialului probator administrat în cauză impune reținerea unei alte stări de fapt: în decembrie 2003. așa cum rezulta din factura întocmită la acea dată, lucrările de construcție erau în desfășurare, aspect confirmat din constatarea experților că în contabilitatea societății, la momentul de referința iulie 2004 există înregistrată o producție neterminata de 1.400.000.000 lei vechi (fila 21 raport de expertiza).

Astfel, nu se poate imputa SC C.A. SRL faptul ca nu a evidențiat contabil la sfârșitul anului 2003 lucrări de construcție pe care le-a evidențiat în contabilitate în anul 2004 la rubrica speciala destinată producției neterminate respectiv în contul 711.

Mai mult, potrivit clauzelor contractuale nu există nici o obligație scadentă de plata din partea beneficiarului, atâta vreme cât nu s-a întocmit recepția lucrărilor materializataă prin proces-verbal.

Din actul de inculpare rezulta împrejurarea că, pe parcursul anului 2004, la casa din D. a inculpatei P. s-au executat lucrări de construcție de natura celor prevăzute în contract. Astfel, la alin. (3) de la fila 68 rechizitoriu se prevede în mod expres ca "in primăvara anului 2004 SC C.A. SRL a mai efectuat prin angajații săi doar lucrări de amenajare la locuința inculpatei P.K. privind gardul împrejmuitor și curtea interioară, de asemenea cu materialele de construcție utilizate din fondurile SC C.A. SRL". Tot potrivit acuzării aceste lucrări au fost finalizate în cursul lunii aprilie 2004 [alin. (2) fila 70 rechizitoriu].

Prin urmare, lucrările de construcție la casa familiei inculpatei P. nu au fost finalizate în cursul anului 2003, doar în cursul anului 2004, aceste aspecte fiind confirmate și de declarațiile martorilor propuși prin rechizitoriu, cât și propuși în apărarea inculpatei P.K.

Reluând constatările experților ce au întocmit raportul de expertiză în faza de cercetare judecătoreasca, rezultă că pentru construcția casei familiei inculpatei P. contabilitatea SC C.A. SRL pe anul 2003 are înregistrate venituri din lucrări facturate precum și venituri din lucrări facturate și în curs de execuție pe anul 2003, la 31 decembrie 2003 încheindu-se cu valoarea 0 (A 1.2 fila 16 raport). În anul 2004, la 31 august 2004 sunt evidențiate venituri din lucrări în curs de execuție în valoare de 1.400.000.000 lei vechi, pentru ca la 25 septembrie 2004 să se înregistreze venituri din lucrări facturate, aferente facturii fiscale 4724351 pentru suma de 1.937.279.923 lei vechi.

Un aspect esențial în aprecierea stării de fapt cu privire la problematica construirii casei familiei P. îl reprezintă momentul recepției, data de la care, potrivit prevederilor contractuale se naște în sarcina beneficiarului obligația de plată. În opinia acuzării s-a recurs la modalitatea recepționării lucrărilor în vederea intabulării si plata sumelor după acest moment, în scopul de a justifica existența lucrărilor în eventualitatea unui control al organelor de stat [alin. (4) fila 78 rechizitor]. Pentru a-si argumenta propria opinie acuzarea prezintă demersurile familiei P. prin care, la 18 august 2004, se solicita Primăriei D. eliberarea unei adeverințe ce să ateste existența construcției înscrise în C.F. 611 D.

În același context, așa cum se desprinde la fila 80 alin. (2) din rechizitoriu, urmărirea penala a reținut că în cursul lunii august 2004 Primăria D. a eliberat adeverința nr. 4556 din 18 august 2004, prin care se atesta existența imobilului din aceasta localitate pentru a servi la intabularea în cartea funciara. Se susține ca această adeverință ce atesta executarea lucrărilor, concordanța lor cu autorizația de construcție, fiind semnate de martorii H.J.C., B.N. si G.M., fără ca aceștia din urma să fi participat la recepție, este falsă, fără un suport probator.

Martorii audiați in cauza relativ la aceasta problematica, H.J.C., B.N. si G.M., în declarațiile lor susțin contrariul: martorul H. afirmă că în calitatea sa de arhitect șef al comunei D. avea în atribuțiile sale verificarea respectării executării lucrărilor de construcții potrivit autorizației emise și că la 26 august 2004 s-a deplasat la locuința familiei P. din D. verificând lucrarea și deoarece nu a constatat abateri de la autorizație a semnat procesul-verbal de recepție din partea autorității locale. Tot atunci s-a eliberat si adeverința de existență a construcției. Același martor, în declarația sa, explica, printr-o eroare, data purtată de adeverința de existență a construcției.

Potrivit susținerilor acestui martor, activitatea de recepție a lucrării, materializata prin procesul-verbal întocmit a fost efectuata la 16 august 2004, însă înregistrarea acestui document s-a făcut de abia la 05 octombrie 2004 la Primăria comunei D., prin aceasta însa nu au fost modificate în niciun fel cele constatate cu prilejul deplasării la fața locului, casa familiei inculpatei P. din D.

Experții in concluziile lor afirmă ideea ca procesul-verbal de recepție încheiat pentru construcția casei inculpatei P. este întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994 privind regulamentul de realizare a recepției lucrărilor de execuție a construcțiilor ( fila 17 raport).

Susținerea este întărită prin răspunsul acelorași experți la obiecțiunile la expertiza contabilă formulate de DNA (fila 20 răspuns obiecțiuni) care afirma existența procesului-verbal de recepție înregistrat la Primăria D. din 08 septembrie 2004 și că nu au luat la cunoștința de existența unor documente ce să ateste finalizarea imobilului în luna iulie 2004.

Din punctul de vedere al valorii lucrărilor de edificare a construcției casei inculpatei P. acuzarea susține ca unul din elementele ce denota formalismul si simplitatea contractului de construire, valoarea inserata in clauzele contractuale. Potrivit contractului la pct. 3 prețul stabilit de părți este de 60.000 dolari SUA + TVA achitabil în lei la data facturării. Temeiul acestei afirmații se regăsește, potrivit organului de urmărire penala în aceea că potrivit expertizei tehnice în materie de construcții întocmită în cauză în faza de urmărire penala de expertul I.G. valoarea totala a construcțiilor și instalaților aferente este de 3.378.838.555 lei vechi, cu mult peste valoarea contractată și că aceasta a fost suportată de SC C.A. SRL.

Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiza, din faza de cercetare judecătorească valoarea fără TVA exprimata în dolari a locuinței familiale cu garaj, imobil edificat în D., este 57.848 dolari SUA. Aceasta valoare a fost contestata prin obiecțiuni de către acuzare, iar în răspunsul la acestea experții concluzionează că valoarea lucrărilor contractate reprezentând locuința unifamiliala P+M si garaj este de 1.912.697.462 lei vechi fără TVA.

Experții precizează că, prin lucrări contractate se înțelege totalitatea lucrărilor ocazionate de execuția casei familiale, respectiv lucrările evaluate în devizele din anexele 7-13 din raport și care au făcut obiectul contractului ( fila 13 răspuns la obiecțiuni).

Experții contabili, în răspunsul lor comun la pct. B I 3 fila 38 din raportul de expertiză, reluat la răspunsul la obiecțiunile DNA fila 37 conchid ca nu au rămas valori neîncasate de către SC C.A. SRL. maniera de facturare a întregii activități fiind în concordanta atât cu legislația în vigoare cât și cu situația lucrărilor de construcții efectiv executate.

În raport de această situație de fapt, reține instanța de fond că nu poate fi reținută infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 cât timp înregistrările în contabilitatea SC C.A. SRL au fost făcute cu respectarea legii, consumul de materiale și manopera fiind înregistrate de asemenea în mod corespunzător.

Cu privire la achitarea obligațiilor fiscale aferente facturilor emise, reține instanța de fond că TVA-ul aferent acestor facturi a fost evidențiat și preluat corect în registrul de vânzări, în deconturile de TVA pentru lunile mai 2003, decembrie 2003, septembrie 2004, a fost înscris TVA-ul calculat pentru aceste facturi și care s-a decontat la bugetul de stat.

Referitor la impozitul pe profit, veniturile aferente acestor facturi au fost înscrise în contul de profit și pierdere și luate în calcul la întocmirea declarațiilor trimestriale și anuale aferente anilor 2003-2004, motive pentru care reține instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

Cu aceeași motivare se arată că nu poate fi reținută nici infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității.

Cu privire la raportul privind unele nereguli din activitatea D.G.F.P. Timiș și A.F.P. Timișoara, întocmit de ANAF și înaintat de către Ministerul Public instanței de judecată, reține instanța de fond că nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei deoarece organul de urmărire penală nu mai poate produce probe sau înscrisuri ce țin de faza de urmărire penală, iar în faza de cercetare judecătorească se pot administra doar probele încuviințate de instanță.

Cu privire la inculpații T.C.L. și P.L. s-a reținut în rechizitoriu că în primăvara anului 2004, inculpata P.K.I. i-a solicitat inculpatului T.C. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din D. (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inc. P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D. & R. SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inc. T., dos.u.p. vol. I, filele 138-142), un contract de prestări servicii, pe care l-au și semnat, obiectul contractului constând in „execuții fundații 250 ml", „execuție zidărie 50 mc" și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli" toate în valoare de 200 milioane lei rol plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin". De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului menționat mai sus, situația de lucrări executate la șantierul "Casa particulară", prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inc. T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factura fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 lei rol și chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 lei rol care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inc. T.), sens în care l-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății (dos. u.p. vol 1, fila 143 și vol. III, fila 132).

Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inc. T.C. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile.

Inculpatul T.C. în declarația data în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței a arătat că inculpata P.K.I. i-a cerut să-i procure documente cu privire la lucrările efectuate pentru imobilul ce se edifica în localitatea D. Același inculpat declară că a încheiat în fals un contract de prestări servicii, o situație de lucrări și o factură fiscală, stare de fapt ce rezultă atât din declarațiile sale, cât și ale martorilor C.I.M. și B.V.L. de la filele 179-180 vol. III dosar fond.

Toate aceste operațiuni recunoscute de către inculpatul T.C. au fost înregistrate în contabilitatea SC D.R. SRL Berzovia, respectiv SC C.C. Berzovia.

Faptele inculpatului T.C. întrunesc clementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual la legea contabilității, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 C. pen., în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a) C. pen.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul P.L. l-ar fi determinat pe martorul H.J.C. să înregistreze și să redacteze în fals un proces-verbal de recepție a imobilului familiei P., pentru a justifica plata ulterioară a lucrărilor executate de SC C.A. SRL, potrivit concluziilor experților contabili și a răspunsurilor la obiecțiunile la această expertiză despre care s-a arătat mai sus.

De asemenea, așa cum s-a arătat în legătură cu inculpatul T.C.L., persoana care i-a cerut să procure documentele cu privire la lucrările efectuate la casa din comuna D. a fost inculpata P.K.I. și nu soțul său P.L.

În această situație se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25, art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., reținute în sarcina inculpatului P.L.

Cu privire la latura civilă a cauzei se arată că în raport de partea civilă D.G.F.P. Timiș, în actul de sesizare a instanței se apreciază că prin faptele deduse judecății inculpatele A.M. și P.K.I. au cauzat o pagubă bugetului de stat în sumă de 2.000.753.282 lei compusă din suma de 1.009.485.460 lei vechi reprezentând TVA dedus și rambursat nelegal și suma de 891.267.822 lei reprezentând sustragere de la plata obligațiilor fiscale.

Aceeași sumă se reține ca fiind prejudiciu și cu privire la infracțiunile de înșelăciune și evaziune fiscală.

Reține instanța de fond că la finalul rechizitoriului, fără alte explicații sau probe se arată că valoarea prejudiciului este de 1.009.485.460 lei.

Apreciază instanța de fond că existența și întinderea prejudiciului s-a întemeiat exclusiv pe controlul specialiștilor DNA și a raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, însă aceste probe nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției datorită modalității neprocedurale în care au fost dispuse și efectuate.

Reține instanța de fond că expertiza contabilă întocmită în faza de cercetare judecătorească stabilește fără echivoc că SC C.A. SRL a beneficiat în mod legal de rambursarea TVA-ului.

Cu privire la cealaltă componentă a prejudiciului reține instanța de fond că lucrările efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea casei familiei P. au fost corecte, la timp și în mod legal înregistrate în contabilitatea societății, că toate sumele facturate au fost încasate fără a rămâne vreo diferență, ceea ce duce la reținerea împrejurării că prin faptele descrise, în patrimoniul SC C.A. SRL nu poate fi înregistrată nicio pagubă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații P.K.I., T.C.L. și D.G.F.P. Timiș.

Inculpatul T.C.L. a solicitat desființarea hotărârii și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Pentru inculpata P.K.I. s-a solicitat achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., arătând că nu i-a cerut inculpatului T.C.L. să procure niciun fel de documente cu privire la lucrările efectuate la casa din D.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

D.G.F.P. Timiș a solicitat admiterea apelului și admiterea cererii de constituire de parte civilă.

Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara a criticat soluția instanței de fond pentru următoarele motive:

- sentința penală este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind respectate dispozițiile art. 356 C. proc. pen.;

- sentința penală este nelegală deoarece atunci când s-a dispus condamnarea inculpatei P.K.I. nu s-a dedus arestul preventiv;

- sentința este nelegală deoarece instanța a reținut în sarcina inculpaților P.K.I. și T.C. alte infracțiuni decât cele pentru care au fost trimiși în judecată, fără a dispune schimbarea încadrării juridice;

- sentința penală este nelegală întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate actele materiale deduse judecății așa cum au fost reținute în sarcina inculpatului P.L. prin actul de acuzare;

- au fost încălcate dispozițiile art. 86 C. pen. atunci când a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților P. și T.;

- sentința este nelegală sub aspectul soluționării laturii civile;

- sentința penală este nelegală, la fel și încheierea din 4 iulie 2005, întrucât atunci când a dispus efectuarea unei expertize instanța a încălcat dispozițiile art. 66 C. proc. pen., art. 118, art. 113 și art. 120 c. proc. pen.;

- sentința penală este nelegală sub aspectul pronunțării unei soluții nelegale de achitare a inculpaților;

- sentința este netemeinică, pedepsele aplicare inculpaților P. și T. fiind prea mici și nici modalitatea de executare nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 17 A din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații P.K.I. și T.C.L., împotriva sentinței penale nr. 81/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 1252/30/2005, a desființat această hotărâre în parte și rejudecând a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei P.K.I., pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiș și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) [teza a II- a) și lit. b) C. pen.], pe durata prev. de art. 71 C. pen.

A constatat executată această pedeapsă, inculpata fiind liberată condiționat la 28 mai 2007, cu un rest de 605 zile închisoare neexecutate.

A dedus din durata acestei pedepse arestul preventiv pe perioada 23 martie 2004 - 05 octombrie 2005.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a condamnat pe inculpatul P.L., la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., făcând aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, privind pe inculpatul P.L.

A înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu privire la infracțiunile prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpatul T.C.L.

A înlăturat aplicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 04 octombrie 2004 asupra imobilului situat în comuna D., înscris în C.F. 611, top. 462/224/b/5 proprietatea inculpatei P.K.I. și a inculpatului P.L.

A dispus, în temeiul art. 14 lit. a), art. 346 C. pen., anularea actelor false: factură fiscală seria CS VDJ nr. 0628859 din 20 decembrie 2003 ( vol. l, fila 143); chitanța seria CS VNR nr. 9102157 din 21 decembrie 2003 și 9102158 din 22 decembrie 2003, factura fiscală CS ACA nr. 5058598 din 15 ianuarie 2004, chitanțele seria CSALB nr. 2688521 din 29 ianuarie 2004 și 2688519 din 15 ianuarie 2004 și bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 2003 de SC D.R. SRL Berzovia și bilanțul contabil întocmit la 30 iunie 2004 de SC C.C. SRL Berzovia.

A menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 379 pct. l, lit. b) C. pen., a respins apelul declarat de D.G.F.P. Timiș, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta D.G.F.P. Timiș la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la deducerea arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatei P.K.I., aceasta fiind arestată de la 23 martie 2004 la 5 octombrie 2005.

Reține instanța de apel că inculpații P.K.I. și T.C.L. au fost trimiți în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals cu raportare la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 dar în dispozitivul hotărârii nu s-a mai făcut referire la această dispoziție și nici nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice. Se apreciază că atâta timp cât nu a fost reținută fapta de corupție dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 urmează a fi înlăturate fără a fi necesară schimbarea încadrării juridice.

În privința inculpatului P.L. se constată că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, ambele cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000, iar instanța a dispus achitarea pentru ambele infracțiuni deși în considerentele hotărârii s-a analizat numai infracțiunea de fals în forma instigării.

Reținând că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului P.L. la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar ca modalitate de executare a făcut aplicarea art. 81 C. pen. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Cu privire la latura civilă a cauzei apreciază instanța de prim control judiciar că apelurile Parchetului și inculpatei P.K.I. sunt întemeiate în sensul că instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului inculpatei A.M. deși în faza de urmărire penală s-a luat măsura asiguratorie și asupra imobilului din localitatea D.

Se apreciază că deși inculpatul T.C.L. a fost condamnat pentru toate infracțiunile de fals instanța nu a dispus anularea tuturor actelor falsificate.

Ca atare, Curtea de Apel Timișoara a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra imobilului familiei P. și a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei P.K.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciază instanța de apel că în raport de antecedentele penale a inculpatei se impune ca pedeapsa de 2 ani aplicată să se execute în regim de detenție. Având în vedere pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507 din 8 iulie 2005 a Tribunalului Timiș, instanța de apel a dispus contopirea celor două pedepse, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fiind considerată ca executată, inculpata fiind liberată condiționat la data de 28 mai 2007.

Reține instanța de apel că în mod corect s-au avut în vedere doar expertizele efectuate în faza de cercetare judecătorească, iar hotărârea pronunțată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, cât timp instanța a motivat concludent faptul întemeierii hotărârii pe concluziile expertizelor efectuate în faza de cercetare judecătorească.

De asemenea, se apreciază că au fost avute în vedere și constatările întocmite de Garda Financiară în măsura în care nu vin în contradicție cu constatările expertizelor științifice.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului T.C., apreciază instanța de control că a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Cu privire la soluția de achitare a inculpaților P.K.I., A.M.E., H.A. și P.L. reține instanța de apel că este legală și temeinică.

Referitor la activitatea infracțională privind pe inculpatele P.K.I., A.M. și H.A. cu privire la poprirea terțului SC „C.” SA, a apreciat instanța de prin control judiciar că instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat în cauză și în consecință achitarea inculpatelor pentru infracțiunile de fals intelectual, instigare la fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, infracțiunea informatică prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., este corectă.

Se reține că, prima instanță a demonstrat în mod corect că operațiunea de înființare a popririi terțului SC „C.” SA s-a făcut în condiții de legalitate și oportunitate.

Referitor la activitatea infracțională reținută prin actul de sesizare al instanței cu privire la inculpatele P.K.I., A.M. și H.A. în legătură cu creditul PHARE, s-a constatat că CEC-ul nu gestiona astfel de credite, că inculpata A.M. a întreprins demersuri informale, nu a înregistrat nicio cerere în acest sens, situație în care se apreciază că înscrisurile găsite la CEC referitoare la SC C.A. SRL chiar dacă aveau conținutul alterat, nu au produs consecințe juridice.

Referitor la activitatea infracțională reținută de Parchet ca fiind desfășurată de inculpatele P.K.I. și A.M. în legătură cu cererile SC C.A. SRL de rambursare a TVA, se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că aceste cereri au fost soluționate cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, activitatea de control s-a făcut în mod real, fără a exista influențe exterioare.

În legătură cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A.M. prin actul de inculpare în legătură cu construirea imobilului inculpatei P.K.I. și infracțiunile de luare - dare de mită, trafic de influență și cumpărare a influenței, reținute în sarcina inculpatelor P.K. și A.M., se constată că instanța, în urma analizării materialului probator, a dispus achitarea. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere concluziile expertizelor efectuate în faza de cercetare judecătorească, precum și declarațiile unor martori propuși în apărare.

Din expertizele menționate rezultă că între SC C.A. SRL în calitate de constructor și inculpatul P.L., a intervenit un contract de construire, urmând a se construi o locuință familială, cu garaj, în comuna D., pe terenul beneficiarului, în baza proiectului nr. 105/2, a certificatului de urbanism 194 și a autorizației de construcție nr. 80/02, prețul fiind stabilit la suma de 60000 dolari+TVA, achitabil în lei la cursul BNR din ziua facturării.

De asemenea, s-a stabilit un avans de 20 % din valoarea casei, ce se va achita la începerea lucrărilor, iar 80 % la data recepției, avans care a fost achitat la data de 02 mai 2003, conform facturii fiscale 6565463, de către inculpatul P.L., factură înregistrată în jurnalul contabil de vânzări la poziția nr. 9 a lunii mai 2003.

Există înscrisul ce conține voința părților, fiind denumit „contract de construire", de asemenea, există documentele înregistrate în evidențele societății constructoare, așa încât în mod corect, s-a arătat că acest contract este unul real și nu există probe că acesta ar fi fost întocmit pentru a justifica un eventual control la locuința inculpatei P.

De altfel, expertizele efectuate au constatat că, materialele și manopera aferente casei inculpatei P., au fost înregistrate în contabilitatea SC C.A. SRL. În acest sens s-a relevat existența situațiilor de lucrări, de comenzi pe faze și clienți, a devizelor, iar modul de facturare, de evidențiere și de achitare a obligațiilor fiscale, au fost înregistrate corect, potrivit derulării lor în timp și la valorile rezultate din documente.

De asemenea, prin expertiză și prin declarațiile martorilor, H.J.C., B.N. și G.M. rezultă că activitatea de recepție a imobilului, s-a materializat prin procesul-verbal întocmit, a fost efectuată la data de 16 august 2004, iar înregistrarea la primărie a documentului s-a făcut în octombrie 2004, și nu la data de 31 decembrie 2003, așa cum s-a reținut de către parchet.

Astfel, așa cum s-a mai arătat, din concluziile expertizei contabile, a răspunsurilor date la obiecțiunile formulate, rezultă că înregistrările în contabilitatea SC C.A. SRL, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale din acea vreme, consumul de materiale și manoperă, fiind înregistrate corespunzător, în baza documentelor justificative, existând situații de lucrări pe faze, comenzi și clienți, motiv pentru care instanța a dispus achitarea inculpatelor, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, delapidare, instigare la delapidare și fals intelectual la legea contabilității.

Din moment ce s-a dovedit că locuința familiei P., din localitatea D., a fost construită în condiții de legalitate, plătindu-se de către beneficiar prețul lucrărilor efectuate în condițiile stabilite, s-a constatat de către instanță, în mod corect, că elementul material al infracțiunilor de corupție nu subzistă, neexistând nici un element care să justifice darea - luarea de mită, sau cumpărarea de influență.

Cu privire la activitatea reținută prin rechizitoriu că inculpata P. a favorizat SC C.A. și a intervenit în favoarea acesteia, pe lângă alți funcționari, instanța a constatat în mod corect că din probele administrate nu rezultă existența vreunei infracțiuni, dispunând achitarea inculpatelor cu privire la aceste fapte.

Astfel, în faza cercetării judecătorești, au fost audiați în calitate de martori, directorul D.G.F.P. Timiș și adjunctul acestuia, iar aceștia au arătat că nu au fost influențați în nici un fel de inculpata P., pentru a favoriza într-un fel sau altul SC C.A. SRL, activitatea acestora derulându-se în condiții de legalitate.

De asemenea, au fost audiați de către instanță și inspectorii din cadrul D.G.F.P. Timiș, care la fel, au precizat că și-au desfășurat activitatea în funcție de regulamentele și legile existente la acea dată și au apreciat că prin activitatea lor nu au favorizat firma SC C.A. SRL.

Discuțiile purtate de inculpata P. cu acești martori, desfășurându-se în conformitate cu regulamentele existente și cu atribuțiile de serviciu ale acestei inculpate.

În actul de inculpare se face referire în mai multe rânduri, la înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpata P.K. și A.M., convorbiri care se apreciază a nu fi concludente atâta timp cât sunt reproduse anumite pasaje, scoase din contextul general și din care nu rezultă în mod cert săvârșirea vreunei infracțiuni, atâta timp cât datele din înregistrări nu se coroborează cu probele științifice, efectuate de instanță și cu declarațiile martorilor audiați, la fel de către instanță.

În legătură cu pedeapsa aplicată inculpatului T.C.L. apreciază instanța de apel că a fost corect individualizată, nefiind incidente dispozițiile art. 18/1 C. pen. în sensul celor solicitate de inculpat.

D.G.F.P. Timiș a solicitat obligarea la plata către bugetul de stat a sumei de 891.267.822 lei ca urmare a expertizei contabile efectuate în faza de urmărire penală, însă față de împrejurarea că instanța de fond nu a reținut concluziile acestei expertize Curtea de Apel Timișoara reține că nu se impune obligarea inculpatului la plata acestei sume, expertiza neevidențiind vreun prejudiciu.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrate Fiscală prin D.G.F.P. a jud. Timiș inculpații P.K.I., P.L. și T.C.L.

În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara este criticată decizia penală nr. 17/A din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara pentru următoarele aspecte:

- decizia penală și sentința penală atacate sunt nelegale întrucât nu cuprind motivele pe care se întemeiază, hotărârile fiind date cu nerespectarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen.;

- hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice sub aspectul pedepselor prea mici aplicate inculpaților P. și T. ca și sub aspectul modalității de executate, instanța de judecată aplicând pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.;

- hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinicie întrucât atunci când au analizat probele administrate pe parcursul procesului penal, instanțele au comis mai multe erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpatelor A.M.E., H.A. și P.K.I.

În susținerea recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și în fond condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție.

În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș sunt criticate cele două hotărâri sub aspectul soluționării laturii civile, arătând că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.821.681.367 lei vechi, însă cele două instanțe au ignorat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală fără a li se comunica un act care să înlăture concluziile acestui raport.

Invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Inculpații P.K.I. și P.L. solicită admiterea recursurilor și achitarea lor, arătând că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17/1 C. proc. pen.

Inculpatul T.C.L. critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând a se reține că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Analizând decizia penală recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este casabilă în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar, cu ocazia soluționării apelurilor declarate în cauză, nu a avut în vedere la pronunțarea soluției toate probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, împrejurare în raport de care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel nu a făcut o analiză judicioasă și exhaustivă a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal ci doar s-a limitat în a aprecia corectitudinea soluției dispusă de instanța de fond.

Apelul este o cale ordinară de atac asupra fondului, în sensul că instanța de apel reexaminează cauza în fond cu privire la existența faptei, a săvârșirii ei cu vinovăție de către inculpat și a răspunderii penale a acestuia, cu o reexaminare a încadrării juridice a faptei, a circumstanțelor agravante și atenuante în care a fost săvârșită, a individualizării judiciare a pedepsei. De asemenea, se rejudecă pricina și cu privire la latura civilă a cauzei cu dreptul de a se schimba soluția sau de a se modifica.

Această judecată asupra fondului cauzei este consacrată în dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Ca atare, la instanța de apel se pot administra probe noi sau se poate da o nouă apreciere probelor administrate până la această fază procesuală, fiind posibilă schimbarea soluției dată de prima instanță.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel, nu numai că nu a administrat probe noi și nici nu a dat o nouă apreciere probelor administrate în cauză ci nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în faza de urmărire penală, fiind doar de acord cu soluția adoptată de instanța de fond.

În realitate, soluția de achitare a inculpaților se bazează doar pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească, fiind înlăturate fără nicio justificare probele administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă trei reguli de bază, deosebit de importante pentru desfășurarea procesului penal și anume:

- probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași forță probantă ca și probele administrate în faza de cercetare judecătorească;

- probele administrate în faza de urmărire penală se analizează prin coroborare cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească;

- scopul probelor administrate în faza de urmărire penală cu cel al probelor administrate în faza de cercetare judecătorească este identic și anume aflarea adevărului.

Faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludența acestora, pentru reținerea vinovăției inculpatului, numai în cadrul cercetării judecătorești, nu poate fi identificată cu concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în realizarea scopului consacrat de dispozițiile art. 62 C. proc. pen. și anume aflarea adevărului instanța este obligată să analizeze toate probele administrate în cele două faze ale procesului penal, prin coroborare și nu să acorde o forță probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală.

Procedând la crearea acestei diferențe de valoare probatorie se încearcă practic minimalizarea necesității și importanței fazei de urmărire penală, împrejurare ce contravine dispozițiilor art. 62 C. proc. pen. potrivit cărora atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată, în egală măsură, sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe în scopul aflării adevărului.

În consecință, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a ignorat probele administrate în faza de urmărire penală, argumentele fiind de ordin general și în deplin acord cu motivele avute în vedere la instanța de fond.

Cu privire la cele două expertize judiciare întocmite în faza de urmărire penală instanța de fond a constatat că în momentul întocmirii acestora s-au încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție cu privire la dreptul la un proces echitabil.

S-a reținut că la data efectuării expertizei contabile și a expertizei în construcție inculpatele P.K.I., A.M. și H.A. aflate în arest preventiv nu au avut posibilitatea să propună obiective de expertiză ori de a prezenta înscrisuri sau alte acte contabile și nu au fost citate de către experți.

Se arată că potrivit jurisprudenței CEDO principiul egalității armelor cere ca fiecare parte să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței sau la urmărire penală în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă.

Toate aceste considerente au determinat instanța de fond să aprecieze că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenție în momentul întocmirii rapoartelor de expertiză, motiv pentru care a înlăturat concluziile acestora, fiind avute în vedere numai expertizele efectuate în faza de cercetare judecătorească.

Instanța de prim control judiciar, prin decizia atacată, și-a însușit motivarea instanței de fond, arătând că expertiza contabilă din faza de urmărire penală a fost efectuată numai pe baza dosarului de urmărire penală pus la dispoziție de organul de cercetare penală, că inculpatele nu au putut participa la efectuarea acesteia.

Pentru aceste motive a reținut că „în mod corect instanța, la judecarea cauzei a avut în vedere numai rapoartele de expertiză întocmite în faza de cercetare judecătorească”.

Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de apel, nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, în raport de caracterul devolutiv al acestei căi ordinare de atac, expertizele contabile și de construcții efectuate în faza de urmărire penală cât timp din actele existente la dosar, rezultă indubitabil că inculpatele P.K.I., A.M. și H.A., aflate în arest preventiv la acel moment, au fost încunoștințați în prezența apărătorilor aleși de împrejurarea că urmează să fie efectuate aceste expertize ele având posibilitatea să formuleze atât obiective, cât și obiecțiuni în cazul în care erau nemulțumite de concluziile acestora.

Ca atare motivarea instanței de apel în sensul încălcării dispozițiilor art. 6 din Convenție nu este justificată și nici reale.

De altfel, instanța de apel nu arată care este sancțiunea pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 6 din CEDO cât timp nici nu a constatat nulitatea expertizelor efectuate în faza de urmărire penală și nici nelegalitatea lor, împrejurare în raport de care Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de apel trebuia să aibă în vedere acele expertize, ale căror concluzii concordă cu celelalte probe administrate în cauză și nu să se limiteze doar la aprecierea că a fost încălcat principiul egalității armelor.

Nici motivarea potrivit căreia experții au avut în vedere la efectuarea expertizelor numai materialul documentar pus la dispoziție de organele de cercetare penală nu este reală și nici nu poate determina înlăturarea acestor probe cât timp experții au avut în vedere toate documentele contabile care să regăsesc în volumele de urmărire penală atașate dosarului instanței.

Cu privire la martorii audiați în cauză, instanța de apel se rezumă doar la declarațiile date de martori în fața instanței de fond, deși acestea nu concordă cu declarațiile date în faza de urmărire penală, fără a arăta rațiunea pentru care a acordat o forță probantă superioară declarațiilor din faza de urmărire penală, deși o dispoziție legală imperativă evidențiază că probele nu au valoare prestabilită.

De asemenea, nu s-a avut în vedere nici raportul întocmit de specialiștii din cadrul D.N.A., raport la care instanța de apel nu a făcut nicio referire.

La fel nici înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpatele P.K.I. și A.M. nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, instanța de apel reținând doar că „datele din înregistrări nu se coroborează cu probele științifice, efectuate de instanță și cu declarațiile martorilor audiați, la fel de către instanță”.

Motivarea ce stă la baza deciziei atacate, conduce la concluzia că instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea soluției doar probele administrate în faza de cercetare judecătorească, fiind omise probe esențiale administrate în faza de urmărire penală, împrejurare în raport de care Înalta Curte apreciază că nu poate realiza un control eficient asupra fondului cauzei, fapt pentru care va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, de partea civilă D.G.F.P. Timiș și de inculpații P.K.I., T.C.L. și P.L., va casa decizia recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, de partea civilă D.G.F.P. Timiș și de inculpații P.K.I., T.C.L. și P.L. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 20 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara, de inculpații P.K.I., T.C.L. și de partea civilă D.G.F.P. Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2009.