Continuous rape of a minor: validity of the appellate court's exclusion of the accessory penalty of rights interdiction for the minor defendant under Article 109(3) of the Penal Code.

Prin sentința penală nr. 303 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș a fost condamnat inculpatul V.C.O., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen.

Au fost interzise inculpatului, pe durata exercitării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 17 și art. 364 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minoră M.I.T. și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente F.I. și V.M. la plata sumei de 10.000 lei daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor civile.

A mai fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 650 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada mai - octombrie 2006, minorul M.I.T. a fost victima mai multor acte de agresiune sexuală din partea inculpatului minor V.C.O.

Astfel, inculpatul, care este vecin cu partea vătămată, a propus acesteia într-o zi să vină cu el pe terenul de fotbal pentru a merge la un izvor să bea apă și să se joace cu mingea. Partea vătămată 1-a refuzat și a intenționat să meargă acasă, dar inculpatul a prins-o de mână și a tras-o după el, astfel au ajuns pe un câmp în apropierea unității de jandarmi din cartierul, s-au jucat cu mingea, după care, inculpatul i-a propus victimei să vină în niște tufe pentru a-i arăta un șarpe, întrucât victima l-a refuzat, inculpatul l-a amenințat că-l omoară, iar în momentul în care au ajuns într-un spațiu marcat de vegetație, 1-a forțat să se așeze în genunchi, i-a pus palma la ochi și i-a dat pantalonii jos. Deși victima i-a cerut inculpatului să o lase în pace, acesta a continuat să o amenințe, apoi a declarat că a simțit o durere în fund, fără a realiza ce s-a întâmplat. După aceea, inculpatul a cerut victimei să nu povestească nimic din ce s-a întâmplat, altfel, va veni cu o gașcă mare și-1 va bate, iar pe tatăl lui îl va omorî. Toate acestea au creat victimei o stare de temere întrucât era atașat de tatăl lui și știa că inculpatul avea un frate care fusese la închisoare.

A mai reținut instanța de fond că scena a fost observată de doi minori, prieteni ai victimei, repectiv M.D.A. și F.D.C. care au asistat la discuția celor doi despre izvor și care au vrut să meargă și ei acolo, dar inculpatul le-a spus că este un izvor secret. Fiind curioși, cei doi martori i-au urmărit pe inculpat și pe partea vătămată și astfel i-au văzut în iarbă dezbrăcați de pantaloni și de chiloți, iar inculpatul era peste I., aflat cu fața în iarbă.

Același lucru s-a repetat după câtva timp, victima mergând cu inculpatul sub imperiul amenințărilor și sub pretextul de a vedea un câine mare. Cei doi martori au vrut să meargă și ei să vadă câinele, dar inculpatul s-a opus spunându-le că este un câine foarte periculos. Martorul F.D. i-a urmărit și i-a văzut pe același teren, dezbrăcați de pantaloni și de chiloți, în picioare, inculpatul fiind în spatele părții vătămate, pe care o ținea cu mâinile de șolduri și „îi dădea în fund". Când martorul a întrebat pe partea vătămată ce i-a făcut inculpatul, acesta i-a spus „mi-o dădea în fund" și dacă nu se duce, inculpatul l-a amenințat că îl bate pe tatăl lui.

S-a mai reținut că inculpatul a propus același lucru și martorilor F.D. și M.D.A., dar aceștia au refuzat.

Asemenea agresiuni au mai avut loc încă de două ori, una dintre ele chiar în prima săptămână de școală în cursul lunii septembrie 2006, iar ultimul act material a avut loc la sfârșitul lunii octombrie 2006. De această dată, inculpatul a dus victima sub balconul unui bloc.

Raportul medico-legal efectuat în cauză a concluzionat că minorul M.I.T. a prezentat fisuri anale, fiecare cu infiltrat hemoragie, leziuni care s-au putut produce la 23 octombrie 2006, data ultimului act sexual. De asemenea s-a mai stabilit că nu este exclusă o penetrare anală anterioară, leziunile cu infiltrat producându-se pe fondul unor cicatrici ale leziunilor anterioare. Totodată, la data examinării, 26 octombrie 2006 pe corpul minorului s-au pus în evidență și alte leziuni traumatice.

În raport de aspectele menționate și ținând cont de concluziile psihologului care a avut în consiliere pe partea vătămată, instanța a apreciat că există probe cu privire la săvârșirea de către inculpat prin violență și amenințări a cinci raporturi sexuale anale cu minorul M.I., în vârstă de 9 ani.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul și partea civilă.

Prin decizia penală nr. 65/A din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, de inculpatul V.C.O. și partea civilă M.I. prin reprezentant legal M.T., s-au înlăturat din sentința atacată dispozițiile privitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe timp de 2 ani, impuse în sarcina inculpatului, s-a majorat cuantumul daunelor morale, stabilite în sarcina inculpatului, de la 10.000 lei la 40.000 lei și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului și pedeapsa aplicată acestuia au fost corect stabilite.

S-a apreciat însă că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. pen., în cazul inculpaților minori, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., nu se aplică, iar în ce privește latura civilă, cuantumul daunelor morale la 10.000 lei este prea mic în raport de prejudiciul fizic, psihic și moral pe care l-a suferit partea vătămată.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul V.C.O.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, prea blândă în raport de atitudinea acestuia în cursul cercetării judecătorești întrucât nu a recunoscut săvârșirea faptei și față de impactul pe care 1-a avut fapta săvârșită asupra părții vătămate minore.

Inculpatul a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la greșita reținere a vinovăției sale și cu privire la pedeapsa aplicată. A solicitat în principal achitarea întrucât nu este autorul faptei, iar în subsidiar, redozarea pedepsei și aplicarea art. 86/1 C. pen.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel.

S-a mai reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar având în vedere că la acea dată era minor și se afla la primul contact cu legea penală, se apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare este de natură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare. Ca atare, critica formulată de parchet este nefondată.

Pe de altă parte, având în vedere împrejurările și modalitatea în care s-a comis fapta, pericolul social deosebit al acesteia și traumele la care a fost supusă partea vătămată, nu se impune o reducere a pedepsei, aceasta fiind corect individualizată, atât în ce privește cuantumul, cât și în ce privește modalitatea de executare.

În ce privește vinovăția inculpatului, aceasta rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, raportul medico-legal, concluziile raportului efectuat de psiholog, coroborate cu declarațiile părții vătămate care a arătat că a fost amenințată de inculpat și obligată să întrețină cu acesta raporturi sexuale anale, probe care infirmă susținerile inculpatului în sensul că în perioada martie 2006 până la Crăciun a lucrat ca oier la o fermă din localitatea Corunca. Legat de acest aspect, martorul M.I. nu a exclus posibilitatea ca inculpatul să fi plecat de la fermă în anumite situații, așa încât apărările inculpatului nu pot fi primite.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul V.C.O. sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul V.C.O. împotriva deciziei penale nr. 65/A din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2010.