Decizia nr. 3819/2009 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată o parte din inculpații din prezenta cauză astfel:

- pentru inculpații B.S. și B.C.C. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.;

- pentru inculpații B.G. și D.I. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

1). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata V.I.M. la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) b) c) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. și art. 258 C. pen. a condamnat-o pe inculpată la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

În baza art. 246 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. și art. 258 C. pen. a condamnat-o pe inculpată la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

A constatat că inculpata era arestată în altă cauză.

2). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa închisorii de 15 de ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a) si b) C. pen.

În baza art. 2151 alin. (1) si (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 15 de ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) si b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.

3). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de o lună.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare a stabilit ca inculpatul să se prezinte în prima zi de luni a fiecărui semestru la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor și să respecte obligațiile prevăzute de art. 863 lit. b), c) și d) C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 C. pen. și art. 86 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 august 2000 la data de 07 septembrie 2000.

4). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 3 ani și pedeapsa complimentară a interzicerii timp de 3 ani după executarea pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 05 decembrie 2000.

5). În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 4 ani și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. timp de 3 ani după executare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 15 ianuarie 2001.

6). În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) l-a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 22 februarie 2001.

7). În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 22 februarie 2001.

8). În baza art. 249 alin. (1) si (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și dispozițiile art. 84 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 01 iunie 2000 la data de 22 februarie 2001.

9). În baza art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata B.C.C. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și dispozițiile art. 84 C. pen.

A constatat că inculpata a fost arestată de la data de 15 iunie 2000 la data de 25 septembrie 2000.

10). În baza art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b), și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71- art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

11). În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.M.I.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) și c) C. pen.

12). În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71- 64 lit. a), b) și c) C. pen.

13). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul P.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele înscrisuri:

- Rapoartele periodice ale unui fond deschis de investiții 01 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999 (filele 717 - 737, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 31 decembrie 1998 - 30 aprilie 1999 ( filele 68 - 86 volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 30 mai 1999 - 03 aprilie 2000 ( filele 141 - 186 volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere ( fila 740, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activității F.N.I. în anul 1999 ( filele 741 - 743, volumul 8 dosar de urmărire penală ).

-Raportul anual privind activitatea fondului deschis de investiții raport anual 01 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 ( filele 744 - 756, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activității F.N.I. în trimestrul I 1999 ( filele 111 - 112, volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportul Anual privind activitatea fondului deschis de investiții de F.N.I. 01 ianuarie 1997 - 31 decembrie 1997 (filele 760 - 770, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere din 18 mai 1999 (fila 98 volumul 13 dosar de urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere din 18 mai 1999 (fila 138 volumul 13 dosar de urmărire penală).

- Raportarea contabilă la data de 30 iunie 1999 (filele 304-349, volumul 13, dosar de urmărire penală)

- Balanța de verificare pe luna decembrie 1998 (filele 350-483).

A constatat valabilitatea contractului de fidejusiune-cauțiune încheiat la data de 06 decembrie 1999 între C.E.C., SC S.I. SA și F.N.I.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpații V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I., A.M., B.S., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC G. SA, SC S.I. SA, SC CEC Valori Mobiliare, C.N.V.M. și A.V.A.S. la plata despăgubirilor civile către un nr. de 130.798 părți civile, menționate în cuprinsul sentinței penale, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești - enumerate la f. 6083 - 11.298, respectiv 1396 părți civile constituite în cadrul Asociației Investitorilor Păgubiți Brăila enumerate la f. 11.299 - 11.329, către un număr de 328 părți civile constituite în cadrul Asociației Păgubiților Cugir enumerate la f. 11.330 - 11.337 - la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe moștenitorii inculpatului P.C., respectiv P.D.F. și S.D.I., în limita activului succesoral, la plata sumei de 61.606.720,78 RON indexată cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 către partea civilă A.V.A.S..

A respins ca nefondate acțiunile civile împotriva părții responsabile civilmente C.C.

A respins ca nefondate cererile părților civile privind obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata de daune morale.

A respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de Asociația Națională a Investitorilor F.N.A.

A luat act că în cursul cercetării judecătorești au renunțat la pretențiile civile formulate inițial părțile civile enumerate la f. 11.338 - 12.067.

A luat act că în cursul urmăririi penale au renunțat la pretențiile civile formulate inițial părțile civile indicate în volumele 633-634 anexe ale dosarului de instanță.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii luate pe parcursul urmăririi penale în ordonanțele emise la data de 02 iunie 2000, 06 iunie 2000, 20 iulie 2000 și 11 august 2000 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal cu nr. inițial 260/P/2000, cu privire la următoarele bunuri ale următorilor inculpați:

- V.I.M.: conturile deschise la P.B. România, pentru sumele de 476.253.000 lei si 5,07 dolari SUA.

- A.M.: cu privire la imobilul situat în București, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 13993 din 30 martie 1992, sechestrul înscris nr. 151 din 20 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 3 București; de asemenea imobilul situat în București sector 3, compus din teren cu o suprafață de 180 mp și construcție în faza de execuție, teren dobândit în baza titlului de proprietate nr. 11232/3 din 29 februarie 2000 de Prefectura Municipiului București, sechestrul asigurător fiind înscris sub nr. 152 din 20 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 3; autoturismul marca Daewoo tip Cielo GLE achiziționat în anul 1996 cu nr.de înmatriculare; autoturismul marca Dacia 1310 L achiziționat în anul 1998, cu nr. de înmatriculare.

- B.G.: imobilul situat în București, sector 6, dobândit în baza contractului de construire nr. 2585/9 din 10 noiembrie 1978, compus din trei camere și dependințe, sechestrul asiguratoriu instituit cu nr. 326 din 19 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei sectorului 6 București.

- B.S.: pentru imobilul situat în București, sector 4, dobândit în baza contractului de construire 1905/5 din 03 iunie 1974, sechestrul instituit prin încheierea nr. 10052 din 14 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 4 București; bunurile mobile indicate în procesul verbal încheiat la data de 02 iunie 2000 (filele 725 - 729 volumul 61 dosar urmărire penala).

- D.I.: apartamentul nr.28 compus din 2 camere și dependințe, situat în București, sector 6, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 712/6 din 04 aprilie 1991, sechestru instituit prin încheierea nr. 1328 din 19 iunie 2000, al Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 6 București; autoturismul Dacia Nova GTI cu nr. de înmatriculare, achiziționat Ia data de 01 septembrie 1998; bunurile mobile indicate la pozițiile 3 - 5 în procesul verbal întocmit la data de 02 iunie 2000 ( fila 745 verso, volumul 61 dosar de urmărire penală), suma de 417.594.000 lei ridicate la data de 12 iunie 2000, în urma percheziției efectuate la biroul inculpatului situat in sediul C.C. situat în București, precum și suma de 228.000 lei ambele depuse în contul de poprire nr. la B.C.R., sucursala Libertății.

- P.M.: pentru imobilul situat în București, sector 2, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 23 -27 din 16 mai 1980, sechestrul instituit sub nr. 191 din 28 august 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 2 București.

- S.M.: pentru imobilul situat în București, sector 6, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1026 din 29 octombrie 1997, instituit sub nr. 1327 din 19 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 6 București; de asemenea bunurile mobile indicate în procesul verbal încheiat la data de 02 iunie 2000 (filele 738 - 743 volumul 61 dosar de urmărire penală).

A menținut măsura asiguratorie instituită asupra contului SC S.I. SA deschis la B.C.R., filiala sectorului 5 București sub nr., prin ordonanță nr. 260/P din 01 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, respectiv prin ordonanța nr. 108/P/2003 ale aceleași instituții.

A menținut măsura asiguratorie luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 49/P/2000, pentru trei conturi deschise de partea responsabilă civilmente SC S.I. SA la B.C.R., sucursala sector 5 București cu numerele.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpații V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I., A.M., B.S., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente S.C. G. SA., S.C. S.I. SA, C.N.V.M. și A.V.A.S. la plata de cheltuieli de judecată ale părților civile, astfel: 13.066,50 lei către Asociația Investitorilor Păgubiți la F.N.I. - Brăila; 4932,66 lei către Asociația Păgubiților la F.N.I. - Cugir; 3.000 lei către partea civilă P.M.; 300 lei către partea civilă M.M.; 850 lei către partea civilă P.G.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă totală de 1.945.000 lei, după cum urmează: inculpata V.I.M. - 400.000 lei, inculpatul P.N. - 450.000 lei, inculpatul P.M. - 225.000 lei, inculpata S.M.-150.000 lei, inculpatul A.M. -150.000 lei, inculpatul I.M.I.M. - 90.000 lei, inculpatul C.M. - 90.000 lei, inculpatul N.G. - 90.000 lei, inculpata B.C.C. - 75.000 lei, B.S. - 75.000 lei, B.G. - 75.000 lei, inculpatul D.I. -75.000 lei.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpații V.I.M., în sumă de 500 lei, respectiv P.N., în sumă de 250 lei, a dispus a se suporta din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost trimiși în judecată inculpații : V.I.M. - pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen., comb. cu art. 2481 C. pen. și art. 258 C. pen. art. 246 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. și art. 258 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; P.N. - pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. si art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; P.M. - pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; S.M. - pentru infracțiunea prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; A.M. - pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; B.G. - pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; D.I. - pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; B.S. - pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; B.C.C. - pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; P.C. - pentru infracțiunea prev.de art. 248 C. pen. comb.cu art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 248 C. pen.,comb. cu art. 2481 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 3 lit.

a) C. pen.; N.G. - pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. , toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; I.M.I.M - pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și C.M. -pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplic. art.

41. alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

Instanța de fond a constatat că prin rechizitoriu s-au reținut următoarele aspecte:

Astfel, F.N.I. a fost înființat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994.

Înființarea acestui fond deschis de investiții - fond mutual - precum și a societății de administrare SC S.I. SA a fost avizată fără nici un fel de mențiuni de restricție a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 și nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual și tehnic, F.N.I. a fost realizat de inculpata V.I.M., care a reprezentat și susținut Fondul, respectiv, SC S.I. SA, în etapa de autorizare a acestor instituții de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), aceasta având solide cunoștințe teoretice și experiență practică în domeniul pieței de valori mobiliare, datorită activității desfășurate la C.F. administrat de societatea C.T.I.

F.N.I. a fost constituit ca un fond cu emisiune continuă de unități, pe care le-a comercializat în circuit închis, între fond și investitori, drepturile de participare și răscumpărarea unităților de fond fiind asigurate prin Contractul de societate civilă și dispozițiile Legii nr. 83/1994.

Totodată, F.N.I. a fost, inițial, un fond de creștere, cu un portofoliu bazat pe investiția în piața monetară și în valori mobiliare.

Unitățile de fond erau nominative și emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deținere de capital în active nete ale fondului.

Calculul valorii activelor nete - conform obligațiilor stipulate în Contractul de Administrator încheiat de F.N.I. cu SC S.I. SA - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităților de fond era exprimată prin prețul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relația de calcul fiind următoarea:

Preț de emisiune = Valoarea activului evaluat al zilei precedente Număr unități de fond din ziua precedentă

Membrii F.N.I. beneficiau de toate drepturile conferite de posesia unităților de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare - SC S.I. SA, participarea la Fond (deținerea de unități) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată și alte acte doveditoare de achiziționări și achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile și obligațiile membrilor F.N.I. au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligație a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esențială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor, conținutul prospectului fiind determinant în raport cu opțiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Determinantă în ceea ce privește luarea hotărârii de a deveni membru al F.N.I. - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-și asumă un risc rezonabil - a fost mențiunea finală a capitolului 6 al Prospectului, „Factorii de risc", potrivit căreia, „capitalul inițial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unități de fond, se va returna în orice condiții depunătorului''.

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unități de fond ale F.N.I. și garantarea restituirii sumelor investite inițial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată țara, de la înființarea Fondului și până în data sistării activității - 24 mai 2000 - fiind emise 318.413 carnete de investitor.

În medie, în fiecare județ (exclusiv Municipiul București), s-au emis 7.963 carnete de investitor, revenind câte 143 carnete la 10.000 locuitori.

Persoanele fizice și juridice au investit prin cumpărarea de unități de fond, în întreaga perioadă de la înființarea F.N.I. și până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde lei, subscrierea medie pe județ (excluzând Municipiul București) fiind de 127,8 miliarde lei, iar valoarea medie a subscrierii la 10.000 locuitori de 334,3 mii lei.

Datele statistice sumare prezentate anterior au permis a defini F.N.I. ca un adevărat fenomen social, a cărui prăbușire a provocat un puternic impact în rândul populației României, cu consecințe negative multiple, care se mențin și în prezent.

Din materialul probator administrat, cauzele care au determinat intrarea F.N.I. în incapacitate de plată, în succesiunea în care apărut în timp și în cadrul raportului de cauzalitate cu efectele generate, au fost stabilite astfel:

În mod cert, una din principalele cauze care a determinat prăbușirea financiară a F.N.I. a constituit-o diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație, fapt ce a avut ca efect direct creșterea nereală a valorii unității de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările și care a generat plata unor sume de bani în plus, necuvenite, din fondurile investitorilor F.N.I.

Diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație a avut loc în toată perioada de funcționare a Fondului, contribuind la majorarea artificială a valorii unității de fond, în mărime relativă și ca număr de ori, astfel:

-la 31 decembrie 1996, cu 136% sau de 1,36 ori;

- la 31 decembrie 1997, cu 250 % sau 2,50 ori;

- la 31 decembrie 1998, cu 169 % sau de 1,69 ori;

- la 31 decembrie 1999, cu 218 % sau de 2,18 ori;

- în luna mai 2000, cu 242 % sau de 2,42 ori.

Diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație nu s-a materializat prin modificarea directă a acestuia, ci ca urmare a stabilirii prealabile a valorii unității de fond, în raport de care se determina numărul unităților de fond aflate în circulație, număr ce a fost în permanență mult mai mic decât cel înregistrat în baza de date a F.N.I.

Obligația furnizării zilnice de informații cu privire la numărul unităților de fond aflate în circulație către administratorul Fondului revenea - conform contractului -societății de distribuire SC G. SRL.

La rândul său, SC S.I. SA avea obligația printre altele, de a ține o evidență strictă a membrilor F.N.I., a conturilor individuale ale acestora și de a calcula zilnic prețul de emisiune al titlurilor de participare, pe care să-l afișeze la sediile Fondului, a băncii de depozitare și a societății de administrare, precum și să-l publice într-un cotidian de largă circulație.

Tot SC S.I. SA ca societate de administrare - prin președintele desemnat - avea obligația să raporteze săptămânal către C.N.V.M. structura de portofoliu a F.N.I., numărul unităților de fond aflate în circulație și valoarea unitară a unei unități de fond.

O altă cauză importantă care a determinat intrarea F.N.I. în incapacitate de plată a constituit-o reevaluarea nejustificată a acțiunilor aflate în portofoliul Fondului.

Reevaluările s-au efectuat fără elaborarea unei documentații economico-financiare care să justifice o astfel de acțiune și cu încălcarea Legii contabilității nr. 82/1991.

Ca urmare a reevaluării acțiunilor din portofoliul F.N.I., valoarea activelor Fondului s-a majorat în mod nejustificat cu 1.453.521.844.546 lei, sumă cu care s-a majorat în mod nereal valoarea unității de fond F.N.I. în raport de care s-au efectuat răscumpărările până la căderea Fondului, operațiune prin care s-a produs o pagubă pentru Fond, de aceeași valoare.

Pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, experții contabili desemnați au stabilit dinamica efectuării acestor reevaluări, care se prezintă astfel (soldul Contului 2678):

- 292.831.013.223 lei, la data de 31 august 1998 (la predarea gestiunii F.N.I. către inc. V.I.M.);

- 579.965.091.989 lei, la data de 31 decembrie 1998;

- 1.453.521.844.546 lei, la data de 31 decembrie 1999, din care suma de 667.162.627.687 lei s-a înregistrat numai în luna decembrie 1999.

Obligația elaborării documentației economico-financiare impusă de operațiunea de reevaluare a acțiunilor din portofoliul F.N.I. revenea SC S.I. SA în calitate de societate de administrare, documentație care nu s-a găsit în arhiva acesteia, singurul element de referință constituindu-l raportările săptămânale - și, acelea incomplete - transmise la C.N.V.M., semnate de către conducătorul SC S.I. SA.

S-a practicat majorarea scriptică a lichidităților F.N.I., respectiv a disponibilităților aflate în casă sau la bancă care se raportau săptămânal și periodic - trimestrial, semestrial și anual - la C.N.V.M., cu valori superioare față de valoarea reală a acestora, așa cum era reflectată în contabilitatea Fondului.

Efectul modificărilor scriptice a lichidităților F.N.I. s-a materializat în:

- majorarea nereală a valorii unității de fond, element de calcul pentru stabilirea sumelor reprezentând răscumpărări de unități de fond efectuate de către investitorii F.N.I., având drept consecință încasarea de către aceștia a unor sume de bani necuvenite, care reprezintă prejudiciu adus Fondului;

- creșterea nereală a nivelului de lichiditate al F.N.I. impus prin art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 (minimum 30 % din valoarea activelor).

Dinamica efectuării acestor modificări se prezenta astfel:

- 24.340.235.000 lei la data de 12 mai 1998, prin modificarea valorii sumelor aflate în tranzit;

- 24.841.500.163 lei la data de 31 august 1998 - când gestiunea F.N.I. a fost preluată de inc. V.I.M., de unde a rezultat că modificarea anterioară s-a menținut, aproximativ, la același nivel;

- 195.916.274.450 lei la data de 31 decembrie 1998;

- 364.306.363.258 lei la data de 31 ianuarie 1999;

- 920.031.698.326 lei la data de 30 noiembrie 1999, la predarea gestiunii F.N.I. către inculpatul B.G.;

- 1.015.881.911.554 lei la data de 31 decembrie 1999;

- 1.037.862.305.347 lei la data de 31 ianuarie 2000;

- 1.129.932.513.326 lei la data de 29 februarie 2000;

- 1.242.532.446.012 lei la data de 31 martie 2000;

- 1.284.130.982.559 lei la data de 30 aprilie 2000 (ultima raportare la C.N.V.M.).

Din această prezentare a rezultat că paguba totală creată în fondurile F.N.I. prin majorarea nereală a volumului lichidităților, acumulată în timp, a fost în data de 30 aprilie 2000, de 1.284.130.982.559 lei, conform raportului de expertiză.

În raportările periodice transmise de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M., valoarea disponibilităților bancare a fost inclusă în grupa denumită „lichidități" în care au fost consemnate atât disponibilitățile bănești din conturile bancare ale Fondului, cât și disponibilitățile bănești aliate în casieria societății și la agențiile teritoriale.

S-a menționat că diferența dintre nivelul lichidităților evidențiat în contabilitatea F.N.I. și cel raportat la C.N.V.M. era mai redus în lunile iulie și august 1999, față de celelalte luni - respectiv, în proporție de 4,4 ori și 7,4 ori, ca urmare a faptului că în luna iulie 1999 a fost încasată de la C.E.C. suma de 250 miliarde lei pentru achiziționarea de unități de fond ale F.N.I.

În restul lunilor, aceste lichidități au fost majorate nereal, ceea ce a condus la creșterea artificială a valorii unității de fond, în raport de care s-au făcut răscumpărările în perioadele respective și a permis investitorilor cu răscumpărări masive, să încaseze sume în plus, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unități de fond în sold, nerăscumpărate.

Toate plasamentele în acțiuni cotate efectuate de SC S.I. SA în numele F.N.I. s-au realizat prin SC G. SA.

În acest scop, în data de 1 iunie 1997, a fost încheiat Contractul de Administrare de Portofoliu între SC S.I. SA - în calitate de administrator al F.N.I., reprezentat de inc. P.M., președinte-director general și SC G. SA, reprezentată de inc. P.N., director - general.

Obiectul contractului îl constituia administrarea de către SC G. SA, în cont discreționar, a unui portofoliu de valori mobiliare, incluzând drepturile aferente sau derivând din acestea, cu posibilitatea de remitere a acestor valori mobiliare fără autorizarea expresă a clientului, pentru tranzacțiile efectuate.

Durata contractului era de trei ani, iar prețui acestuia îl reprezenta un comision de 2 %, aplicat fiecărei tranzacții executate pe piața de capital reglementată (BURSA DE VALORI BUCUREȘTI - B.V.B. și RASDAQ).

Valoarea contabilă a plasamentelor în astfel de active a fost în sumă totală de 105.242,6 milioane lei, din care 22.808,1 milioane lei s-au tranzacționat prin BURSA DE VALORI, iar 82.434,5 milioane lei, prin RASDAQ, valori mobiliare care se mai aflau în sold în 31 mai 2000.

Prin tranzacționarea acțiunilor cotate la BURSA DE VALORI BUCUREȘTI și RASDAQ, s-a înregistrat în permanență diminuarea valorii de cumpărare a acestora, ca urmare a preluării și reflectării în valoarea de tranzacționare a efectelor ineficientei activităților economice desfășurate de societățile emitente ale acțiunilor în cauză.

Aceste plasamente nu au adus nici un venit investitorilor F.N.I., întrucât valoarea de piață a acestor acțiuni, per total, a scăzut în permanență, ca urmare a recoltării acestora pe piața de capital reglementată, diferențele care au afectat fondurile F.N.I. în perioada 1998 - mai 2000, fiind în suma de 61.154,5 milioane lei, din care 16.417 milioane lei aferente acțiunilor tranzacționate prin BURSA DE VALORI BUCUREȘTI și 44.737,5 milioane iei prin RASDAQ.

După prăbușirea F.N.I., survenită în mai 2000, activele Fondului au suportat noi diminuări, ca urmare a intrării în faliment a unor societăți comerciale emitente ale acțiunilor aflate în portofoliul F.N.I., acțiuni care nu au putut fi valorificate. Pierderile înregistrate s-a ridicat la suma de 4.067.728.191 lei, din care 1.371.202.924 lei aferentă acțiunilor tranzacționate prin BURSA DE VALORI BUCUREȘTI și 2.696.525.267 lei prin RASDAQ (conform raportul de expertiză contabilă judiciară).

Pierderile înregistrate prin plasamentele efectuate în acțiuni cotate, în sumă de 61.154,5 milioane lei, a reprezentat efectul modului de acționare a pieței de capital reglementată și a reflectat riscul asumat de către investitor - societatea de administrare - la efectuarea unor astfel de plasamente, risc asumat și de investitorii F.N.I. la subscrierile în unitățile de fond și de care au luat cunoștință din Prospectul de ofertă publică continuă.

Din expertizarea înscrisurilor anexate la Raportul de control executat de Banca Națională a României la B.C.R. sector 5 București, s-a constatat că unele sume virate din fondurile F.N.I., respectiv 3 miliarde lei în data de 16 iunie 1997 pentru tranzacționare pe O.T.C. (RASDAQ) și 2 miliarde lei în data de 10 aprilie 1998 pentru tranzacționare la BURSA DE VALORI BUCUREȘTI, au fost folosite în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M., prin virarea acestora la subscrieri în unități de fond a sumei de 3 miliarde lei, pentru care s-au răscumpărat unități de fond în valoare totală de 23.741.680.200 lei, sumă încasată fără justă cauză de SC G. SA, iar într-un alt cont al SC G. SA - în contul curent, de unde s-a achitat un imobil achiziționat de la numitul A.V., în sumă de 1,3 miliarde lei, de unde a rezultat că societatea de distribuție a utilizat în interes propriu suma de 2 miliarde lei încasată de la F.N.I.

Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de inc. P.N.

SC S.I. SA, în calitate de administrator al F.N.I., a folosit piața de capital nereglementată ca principal mijloc de plasare a fondurilor investitorilor F.N.I., obținute din subscrierile efectuate în unitățile de fond achiziționate, în special, din a doua jumătate a anului 1998.

Societatea de administrare, așa cum s-a menționat anterior, avea obligația să se încadreze în prevederile art. 27 lit. d) din O.G. nr. 24/1993, care limitau la 2 % din valoarea activelor nete încorporate în acțiuni necotate, emise de către un singur emitent sau 10 % în acțiuni necotate, emise de orice număr de emitenți.

Valoarea contabilă a plasamentelor în acțiuni necotate a fost în data de 31 mai 2000, în sumă totală de 352.061.792.820 lei, astfel: SC I.E. SA - 326.228.041.000 lei; B.I.R. - 8.722.504.820 lei; SC C.G. SA - 5.000.000.000 lei; M.B. SA - 4.142.252.000 lei; SC M. SA - 2.760.000.000 lei; SC B.T. SA - 2.488.410.000 lei; R.R.A. - 2.574.000.000 lei; SC L.P. SA -146.585.000 lei;

Ponderea acțiunilor necotate în activele nete ale Fondului a fost pe toată perioada de funcționare a F.N.I. superioară limitei maxime de 10 %, după cum urmează:

- 31 decembrie 1996 - în procent de 74,55 % din activul net, acțiunile SC I.E. SA reprezentând 16,70 % din acest activ;

- 31 decembrie 1997 - în procent de 70,50 % din activul net al F.N.I. ,din care 42,50 % îl reprezentau acțiunile SC I.E. SA;

- 31 decembrie 1998 - în procent de 63,50 % din activul net, 60,00 % reprezentând acțiuni ale SC I.E. SA;

- 31 decembrie 1999-în procent de 41,30%, acțiunile reprezentând SC I.E. SA reprezentând 41,30 % din activul net;

S-a observat că administratorul F.N.I., SC S.I. SA, în loc să diversifice structura portofoliului de active, a manifestat o concentrare deosebită asupra acțiunilor materializate și, în special, pentru SC I.E. SA. De subliniat că sumele evidențiate ca fiind investiții ale F.N.I. în acțiunile SC I.E. SA și plătite - de regulă - în numerar sunt de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăți.

Acțiunile emise de SC I.E. SA au fost achiziționate, în principal, de la persoane fizice care dețineau astfel de acțiuni, după cum urmează:

a. Prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din data de 28 noiembrie 1997 (vol. 10, fl.521) SC S.I. SA, reprezentată prin inc.P.M., în calitate de președinte - director general, a achiziționat de la numitul S.A. un număr de 4.538 acțiuni, la prețul de 145.000 lei/ acțiune, în valoare totală de 658.010.000 lei.

La data respectivă, aceste acțiuni se ofertau pe piața reglementată la prețuri cuprinse între 120.000 - 200.000 iei, așa cum a rezultat din ziarul „BURSA" din data de 15 octombrie 1997, publicație folosită - de regulă - pentru publicarea și comunicarea prețurilor la care se tranzacționau acțiunile necotate care circulau pe piața nereglementată din România.

La controlul efectuat de către Direcția Generală de Control Fiscal - nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000, nu s-au prezentat documente de gestiune în care sa se menționeze seriile și numerele acțiunilor cumpărate în baza acestui contract. De altfel, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nici nu a fost înregistrat la SC S.I. SA.

În declarația dată, numitul S.A., salariat al SC I.E. SA, a menționat că s-a prezentat la unitate un „broker", care și-a manifestat dorința să cumpere acțiuni. în consecință, a adunat de la colegii de serviciu în jur de 4.500 acțiuni, pe care i le-a înmânat acestuia, primind în schimb suma totală de 450.000.000 lei, în numerar (100.000 lei/acțiune). Acesta a mai declarat că semnătura de pe contract nu-i aparține. A rezultat astfel între prețul real plătit vânzătorului acțiunilor și cel înregistrat la SC S.I. SA o diferență în plus de 208.000.000 lei.

b. Prin contractul de cesiune acțiuni din data de 20 octombrie 1999 (vol. 10, fl.526), încheiat de SC S.I. SA, reprezentată de inc. V.I.M., președinte director-general, s-a achiziționat de la numitul Ioan Grigore un pachet de 7.760 acțiuni ale SC I.E. SA, la prețul de 800.000 lei/acțiune, pentru o valoare totală de 6.208.000.000 lei.

Această sumă a fost plătită în numerar, prin casierie, cu dispoziție de plată.

Pentru prețul convenit, nu s-au prezentat înscrisuri elaborate în cadrul SC S.I. SA, prin care să se argumenteze modul de stabilire a prețului, de 160 ori mai mare decât valoarea nominală a unei acțiuni (5.000 lei/ acțiune).

De asemenea, contractul nu a fost înregistrat la SC S.I. SA, iar adresa vânzătorului, respectiv București, str. nr. 156, nu există, întrucât str. , din sectorul 2 București este numerotată până la numărul 87.

c. Prin contractul de cesiune acțiuni din data de 1 aprilie 2000 (vol. X, fl.537),încheiat de SC S.I. SA, reprezentată de inc. V.I.M., președinte - director general, s-a achiziționat de la numitul E.D. un pachet de 7.400 acțiuni, la prețul de 860.000 lei/acțiune, pentru o valoare totală de 6.364.000.000 lei.

Și de această dată, suma a fost plătită în numerar, cu dispoziții de plată.

Nu există o notă de fundamentare a SC S.I. SA, care să justifice din punct de vedere economic prețul acțiunii, iar contractul nu a fost înregistrat.

În mod asemănător, și în acest caz, s-a constatat că adresa vânzătorului din contractul de cesiune acțiuni nu corespunde, în sensul că în imobilul din București, str. nr. 5, nu locuiește persoana D.E. și nici nu este cunoscută de locatari.

d. Pentru suma de 170.485.000.000 lei plătită în anul 1999 prin casă - cont 5311, nu există înscrisuri din care să rezulte de la cine au fost achiziționate aceste pachete de acțiuni emise de SC I.E. SA și nici dispozițiile de plată prin care s-a plătit în numerar contravaloarea acestor acțiuni.

Pentru asigurarea lichidităților necesare achiziționării în cash a acțiunilor respective, expertiza contabilă judiciară a pus în evidență faptul că în data de 19 aprilie 1999, prin O.P. nr. 1217, C.E.C. a virat la F.N.I. suma de 40.000.000.000 Iei pentru achiziționarea de unități de fond (128.000 unități), iar în luna mai 1999, suma plătită în numerar pentru acțiunile SC I.E. SA a fost de 37.000.000.000 lei.

De asemenea, experții contabili au evidențiat faptul că în intervalul 16.11 -16 decembrie 1999, în contul F.N.I., au fost efectuate un număr de 19 viramente din contul Fondului Național de Acumulare (F.N.A.), în sumă totală de 44.982.500.000 lei, sumă care a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I. în Contul 462.05 „Creditori diverși - F.N.A.", fiind restituită către Fondul Național de Acumulare în perioada 27 ianuarie - 23 martie 2000.

Aceste transferuri efectuate între Fondul Național de Acumulare și F.N.I. - ambele fonduri fiind administrate de către SC S.I. SA - au avut la bază o „Notă" semnată de inc. V.I.M., înscris prin care s-a dispus efectuarea de transferuri între cele două fonduri „până la rezolvarea acestor situații provizorii", contrar prevederilor art. 37 lit. e) din O.G. nr. 24/1993.

e. Proces-verbal nr. 119 din 20 octombrie 1997, încheiat între SC I.E. SA, reprezentată prin B.B., salariat al SC G. SA, din care a rezultat că SC S.I. SA a prezentat la SC I.E. SA un număr de 58.384 acțiuni și, în baza lor, a primit alte 58.384 acțiuni noi, la purtător, ca urmare a Hotărârii A.G.A. din 27 martie 1996.

f. Două procese-verbale din data de 16 noiembrie 1999, prin care SC G. SA, reprezentată de B.B., a predat SC S.I. SA, reprezentată de D.L., un număr de 131.726 acțiuni SC I.E. SA, ca o consecință a mutării sediului SC S.I. SA din sediul SC G. SA, situat în București, în sediul „C.C.", din București.

Din confruntarea seriilor acțiunilor menționate în cele două procese-verbale, cu cele specificate în procesul-verbal nr. 119 din 20 octombrie 1997, a rezultat că în tezaurul SC S.I. SA, nu se regăsește un număr de 59.099 acțiuni, astfel cum a rezultat din Nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000 a Direcției Generale de Control Fiscal.

Din cele 59.099 acțiuni inexistente în tezaurul SC S.I. SA, au fost identificate 59.000 acțiuni în portofoliul B.A. SA, achiziționate de bancă de la SC G. SA, prin intermediul SC A.S.D.I. SRL, al cărei acționar unic era numitul I.G.

SC A.S.D.I. SRL, cu adresele de plată din septembrie 1998, a virat suma totală de 49.999 milioane lei, primită de la B.A. SA, către SC S.I. SA, achiziționându-se unități de fond F.N.l. pe numele lui I.G. care au fost răscumpărate în perioada septembrie 1998-1999, la suma de 74.886.632.250 lei.

În nota explicativă dată organelor de control fiscal, B.B. -administrator al SC G. SA - a arătat că acțiunile ridicate de la SC I.E. SA cu procesul-verbal nr. 119/1997 au fost predate inc. P.N., director general al SC G. SA.

Aspectele menționate au format obiectul dosarului penal nr. 740/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Cu privire la achiziționarea celorlalte acțiuni necotate s-a arătat de către instanța de fond că a fost prezentată pe larg în raportul de expertiză contabilă judiciară, precum și în actele de constatare ale Ministerului Finanțelor.

Din analiza acestora, a rezultat că plasamentele nu au adus nici un venit investitorilor F.N.I., deoarece:

- În toată perioada de funcționare a F.N.I. deși Fondul a trecut prin mai multe perioade de criză, nu a fost vândută nici o acțiune necotată din acest imens portofoliu, cu excepția unui singur caz - nesemnificativ, respectiv un pachet de 50.000 acțiuni emise de M.B. SA, în valoare totală de 1.850.000.000 lei.

- Prețul de achiziție al acestor acțiuni a fost stabilit în mod arbitrar, tară nici o evaluare sau auditare a activelor societăților emitente, fiind cu mult mai mare și nejustificat față de valoarea nominală a acțiunilor. De menționat că în art. 17 lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/1996, se prevedea „Metodologia de evaluare rapidă a societăților comerciale emitente, pe baza unui raport de evaluare simplificată", raport ce nu s-a regăsit în evidențele SC S.I. SA în cazurile de achiziționare de acțiuni prezentate.

- Majoritatea acțiunilor au fost cumpărate de la persoane fizice și au fost plătite, în principal, în numerar.

- Pentru asigurarea disponibilităților necesare achiziționării acestor acțiuni, conducerea SC S.I. SA a făcut eforturi deosebite pentru atragerea unor investitori persoane juridice, cărora le-a creat facilități în afara prevederilor Prospectului de emisiune continuă al F.N.I. (de la C.E.C., pentru suma totală de 290 miliarde lei) sau a dispus transferul „provizoriu" al unor fonduri de la Fondul Național de Acumulare (peste 45 miliarde lei), contrar prevederilor alin. 37 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993.

- Acțiunile necotate au fost supraevaluate în permanență, în scopul măririi artificiale a activelor F.N.I. și pentru a asigura în mod nereal creșterea permanentă a valorii unității de fond.

Raportat Ia actele normative în vigoare și la contractele încheiate pe relația F.N.I. - SC S.I. SA - SC G. SA, s-a apreciat că responsabilitatea pentru efectele negative ale acestor operațiuni revine persoanelor care aveau obligația de a respecta reglementările legale și contractuale.

În același timp, s-a reținut culpabilitatea C.N.V.M., care a autorizat funcționarea F.N.I. fără societate de depozitare, calitate pe care a cumulat-o SC S.I. SA pe toată perioada de funcționare a Fondului, contrar prevederilor art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., fapt ce i-a permis să dispună în mod discreționar de fondurile investitorilor F.N.I.

Majorarea artificială a valorii activelor F.N.I., în modalitățile expuse, a determinat și mărirea nejustificată a bazei de calcul a comisionului de administrare cuvenit SC S.I. SA, administratorul Fondului.

Din acest motiv, deși cuantumul comisionului de administrare stipulat în contractele încheiate între F.N.I. și SC S.I. SA s-a diminuat în mai multe rânduri - aspect nejustificat, în măsura în care s-ar fi aplicat o bază de calcul corect stabilită, sumele calculate și încasate de SC S.I. SA drept comision de administrare au fost tot mai mari, grevându-se drepturile investitorilor F.N.I.

Astfel, în intervalul 1 ianuarie 1999 - 24 mai 2000 (perioadă pentru care experții desemnați au avut acces la datele contabile), cheltuielile F.N.I. cu comisionul de administrare calculat și încasat de SC S.I. SA a avut în mod frecvent o pondere de peste 90 % în totalul cheltuielilor Fondului - de exemplu, 93 % în luna august 1999, situație inadmisibilă pentru un fond mutual de investiții.

Comisionul necuvenit, încasat în plus de către administratorul F.N.I. în perioada de referință, a fost de 203.668.700.763 lei, operațiune prin care s-a produs o pagubă de aceeași valoare în gestiunea Fondului, conform expertizei contabile judiciare.

Responsabilitatea pentru producerea acestui prejudiciu a revenit persoanelor angajate în activitatea F.N.I. - SC S.I. SA -SC G. SA , care au contribuit la majorarea nejustificată a valorii activelor nete, ca urmare a diminuării numărului unităților de fond aflate în circulație, reevaluării nejustificate a acțiunilor din portofoliul F.N.I. și modificarea (majorarea) valorii lichidităților raportate săptămânal și periodic către C.N.V.M.

Pentru promovarea imaginii F.N.I. în toate segmentele mass-media, în scopul atragerii de noi investitori, SC S.I. SA a procedat atât la efectuarea unei reclame curente suportată din fondurile F.N.I., cât și a unei reclame comerciale intense, agresive - în special, în ultima perioadă de funcționare a Fondului, care a fost suportată din fondurile proprii, acumulate din comisionul de administrare încasat.

Expertiza contabilă judiciară a constatat că reclama și publicitatea efectuată la nivel central pentru promovarea imaginii F.N.I. s-a realizat prin firme de profil, respectiv prin SC C.T. SA și SC I.M. SA, inclusiv efectuarea de sondaje care s-au realizat prin SC I.S.M. SA.

Experții contabili desemnați nu s-au putut pronunța asupra modului de cheltuire a sumelor plătite pentru activitatea de reclamă și publicitate în valoare totală de 101.150.411.487 lei, din care 54.213.042.862 lei în anul 1999 și 46.937.368.625 lei în perioada ianuarie-mai 2000, întrucât lipsesc contractele prin care s-a angajat efectuarea acestor prestări de servicii, iar în cazul Contractului cadru încheiat cu SC T.A. SA, nu au fost stabilite elementele cantitative și valorice la care să fie raportate și expertizate plățile efectuate din fondurile F.N.I.

În procesul de expertizare a materialului de urmărire penală, s-au constatat și alte operațiuni efectuate și înscrisuri întocmite, prin care s-au generat pagube în gestiunea F.N.I., după cum urmează:

a) Din plasamente sub formă de credit financiar

În data de 31 august 1999, s-a acordat SC L. SA suma de 2.500.000.000 lei, sub forma unui plasament de titluri de valoare, sumă înregistrată direct în contul de debitori (Cont 461).

Ulterior, în 6 octombrie 2000, acest plasament, cu scadență în data de 1 noiembrie 1999, a fost reactivat pentru suma de 2.895.000 lei, care, în fapt, era un credit financiar acordat SC L. SA contrar prevederilor art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

Astfel, s-a produs în gestiunea F.N.I. o pagubă cuantificată de către experți la valoarea de 9.677.025.000 lei, la data de 31 august 2001.

b. Din subscrieri fără plata unităților de fond F.N.I.

În data de 10 decembrie 1999, în fișa analitică a carnetului de investitor nr. 40.102.000.486.0 emis pe numele inc. P.N., au fost subscrise 1.758.461 unități de fond, în valoare totală de 162.289.348.646 lei, din care un număr de 1.683.498 unități de fond, în valoare totală de 112.289.316.546 lei, nu se regăsesc ca fiind încasate prin jurnalul operațiunilor zilnice, în numerar sau prin virament.

Deoarece unitățile de fond din acest carnet de investitor au fost răscumpărate în totalitate, a rezultat că în gestiunea F.N.I. s-a produs o pagubă de aceeași valoare, la care s-a adăugat și diferența rezultată din creșterea valorii unității de fond, rezultând suma totală de 137.403.330.106 lei.

c. Din necalcularea sau reducerea comisionului de răscumpărare cuvenit F.N.I. și a impozitului datorat bugetului de stat.

Expertiza contabilă a constatat că o serie de investitori, persoane fizice și juridice, au beneficiat în parte și/sau în totalitate, de scutirea de plată a comisionului de răscumpărare legal stabilit și datorat F.N.I. la răscumpărarea unităților de fond.

De astfel de facilități au beneficiat investitorii persoane fizice și în ceea ce privește impozitul pe venit de 1 % datorat bugetului de stat pentru veniturile realizate din investițiile efectuate la F.N.I., impozit care trebuia să fie calculat, reținut și virat la bugetul de stat de SC S.I. SA, conform prevederilor art. 34 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit.

De aceste înlesniri au beneficiat inc. P.N., un grup de opt investitori, persoane fizice, SC I.M. SA și SC G. SA, așa cum a rezultat din expertiza contabilă judiciară.

Recapitularea cauzelor care au generat pagube in activitatea F.N.I., constatate la expertizarea materialului probator, în măsura în care expertiza contabilă a avut posibilitatea să se pronunțe pe bază de înscrisuri încheiate in forma juridică și de acte primare care au dobândit calitatea de documente justificative sau formulare si registre contabile, aflate fizic pe suport hârtie sau magnetic, a dat posibilitatea stabilirii valorii totale a pagubelor produse in activitatea F.N.I., după cum urmează:

- din reevaluarea acțiunilor cu care s-a majorat în mod nejustificat valoarea activelor F.N.I. - 1.453.521.644.546 lei;

- din modificarea raportărilor transmise la C.N.V.M., prin majorarea scriptică a valorii lichidităților - 1.284.130.982.559 lei;

- din pierderi de la recotarea acțiunilor tranzacționate pe B.V.B. si RASDAQ 61.154.500.000 lei;

- din schimbarea de către inc. P.N. a destinației sumelor virate pentru a fi tranzacționate pe O.T.C. si B.V.B. (3 + 2 miliarde lei), în urma cărora S.C.G. SA a încasat de la F.N.I. în mod necuvenit suma (neindexată) de 25.741.680.200 lei;

- din falimentul emitenților de acțiuni cotate - 4.064.728.191 lei;

- din investiții efectuate în acțiuni ale SC I.E. SA 324.667.066.000 lei;

- din investiții efectuate în acțiuni ale B.I.R. 8.722.504.820 lei;

- prin încasarea necuvenită a comisionului de administrare 203.668.700.763 lei;

- prin creditul acordat S.C. C.G. S.A. - 550.000 dolari SUA;

- prin neîncasarea sumelor reprezentând contravaloarea unităților de fond subscrise de inc. P.N. la 10 decembrie 1999 și pe care acesta le-a răscumpărat ulterior -137.403.330.106 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de inc. P.N. la răscumpărarea unităților de fond - 14.123.562.311 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de cei 8 investitori la răscumpărarea unităților de fond - 3.063.726.308 lei;

- prin încasarea unor sume în plus de SC G. SA la răscumpărarea unităților de fond cu valori nesplitate - 426.964.430.600 lei ;

- prin folosirea în aceeași zi a două valori pentru unitatea de fond la SC G. SA - 569.209.400 lei;

- prin modificări efectuate în carnetul inc. P.N. nr. 40.010.000061.0 - 122.587.000.000 lei;

- prin plasamentul nerecuperat de la SC L. SA9.677.025.000 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de SC I.M. SA la răscumpărarea unităților de Fond - 356.043.917 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de SC G. SA, la răscumpărarea unităților de fond de pe cele doua carnete de investitor 2.663.260.850 lei.

Totalul general al pagubelor a fost stabilit la 3.472.373.464.971 lei și în valută o pagubă suplimentară de 550.000 dolari SUA.

În cadrul acestor pagube generale, expertiza contabilă nu a inclus pagubele generate în gestiunea F.N.I. ca urmare a diminuării numărului unităților de fond aflate în circulație, acțiune care a influențat creșterea nereală, în timp, a valorii unității de fond, de la 1,36 ori (în 1996) la 2,42 ori (în luna mai 2000), deoarece nu s-au găsit înscrisuri și/sau metode de cuantificare a acestei cauze (diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație).

Aceste pagube se pot majora sau diminua, în timp, cu diferențele de preț care pot fi înregistrate la valorificarea (vânzarea) activelor F.N.I., materializate în valoarea acțiunilor cotate pe piața reglementată și deținute în portofoliul F.N.I. (în sumă de 31.111.835.058 iei la valoarea contabilă), precum și în valoarea acțiunilor necotate deținute în prezent în portofoliul F.N.I. (în sumă de 12.111.247.000 lei), inclusiv a acțiunilor emise de SC I. SA (în suma de 326.228.041.000 lei).

Prejudiciul total calculat de către experții contabili desemnați, suferit de investitorii F.N.I. a fost stabilit la suma de 3.944.641.077.660 lei.

În data de 26 februarie 1999, între SC C.G. SA, reprezentată prin înv. P.V., în calitate de președinte și SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., președinte - director general, s-a încheiat Contractul de cesiune de acțiuni nominative al cărui obiect l-a constituit achiziționarea unui număr de 90.000 acțiuni nominative emise de SC C.G. SA, cu o valoare nominală de 1.000.000 lei/acțiune, pentru suma totală de 5.000.000.000 lei sau în echivalent 390.137 dolari SUA (vol. X, fl.675).

În data de 27 aprilie 1999, s-a încheiat Actul adițional nr. 1 la Contractul de cesiune de acțiuni nominative, semnat de către aceleași persoane, convenindu-se un nou preț pentru cesionarea pachetului de acțiuni, respectiv, pentru suma totală de 480.648 dolari SUA, față de prețul inițial de 390.137 dolari SUA.

Referitor la această tranzacție de acțiuni, au mai fost emise următoarele înscrisuri:

- Fila C.E.C. seria D.01100002260, purtând antetul Băncii Franco-Române SA, sucursala București, însoțită de o „Notă" din 17 mai 1999 semnată de înv. P.V., din care a rezultat predarea filei C.E.C. către SC S.I. SA drept garanție a răscumpărării celor 90.000 acțiuni, cu modificarea prețului convenit la nivelul sumei de 550.000 dolari SUA, echivalent lei la data de 24 mai 1999;

- „Nota" semnată de inc. V.I.M., prin care aceasta confirma că „a primit la 26 februarie 1999, una filă CEC, reprezentând garanția răscumpărării contractului încheiat la 26 februarie 1999, cu privire la cele 90.000 acțiuni, în valoare de 436.953 dolari SUA, filă C.E.C. care va fi returnată în momentul efectuării plății de răscumpărare a contractului";

- „Nota" din 17 mai 1999, semnată de inc. V.I.M., prin care aceasta a specificat că fila C.E.C. nu va fi depusă la bancă înainte de 24 mai 1999 și că aceasta nu va avea o valoare mai mare de 550.000 dolari SUA.

În baza Contractului de cesiune de acțiuni nominative din 26 februarie 1999, SC S.I. SA a plătit din fondurile F.N.I., în aceeași zi, suma de 5.000.000.000 lei, pentru care nu a primit nici o acțiune din pachetul de 90.000 acțiuni emis de SC C.G. SA și fără să încaseze imediat după data limită prestabilită - 24 mai 1999 fila C.E.C. depusă în garanție, în sumă de 550.000 dolari SUA, de la Banca Franco-Română, sucursala București.

Suma de 5.000.000.000 lei a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I. în Contul 503 „Acțiuni", pe analiticul 503.402 - „C." -și nu a fost recuperată până în prezent.

Din aspectele expuse, rezultate din actele de urmărire penală administrate în cauză - inclusiv, expertiza contabilă a rezultat că tranzacția de acțiuni ale SC C.G. SA a fost încheiată în mod formal, pentru a putea justifica acordarea din fondurile F.N.I. a unui credit financiar de 5.000.000.00 lei acestei societăți comerciale, contrar prevederilor art. 26 din O.G. nr. 24/1993.

În mod formal, au fost încheiate și „Notele" semnate de inc. V.I.M., în condițiile în care în Contractul de cesiune de acțiuni nominative, nu a fost înserată clauza care oferea cedentului posibilitatea să răscumpere contractul încheiat.

În data de 31 august 1999, între SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., președinte - director general și SC L. SA, reprezentată de C.N.E., în calitate de președinte, a fost încheiat un Contract de plasament, al cărui obiect l-a constituit plasarea de 2.500.000.000 lei din fondurile F.N.I., pentru achiziționarea a cinci bilete la ordin în valoare totală de 2.895.000.000 lei, emise de către SC L. SA (vol. 39, fl.107).

În Contract, s-a stipulat că în data de 1 noiembrie 1999, emitentul biletelor la ordin va restitui suma de 2.895.000.000 lei, stabilindu-se pentru această tranzacție, drept gaj fără deposedare, următoarele bunuri: 2 autoturisme „RANGE ROVER", 1 autoturism „LAND ROVER", 2 autoturisme „FORD TRANZIT", precum și garantarea titlurilor de valoare respective cu toate sumele de bani aflate în conturile beneficiului (SC L. SA).

Ca urmare a Contractului de plasament, în data de 1 septembrie 1999, SC S.I. SA a virat suma de 2.500.000.000 lei, din fondurile F.N.I., în contul SC L. SA, deschis la W.B., sucursala București.

Suma plătită pentru aceste valori mobiliare - titluri de valori, sub forma biletelor la ordin a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I., în Contul 461 „Debitori" analitic 461.05 - SC L. SA

Debitul nu a fost achitat la scadență - respectiv, în 1 noiembrie 1999, astfel că în data de 6 ianuarie 2000, s-a încheiat un nou Contract de plasament între SC S.I. SA și SC L. SA semnat de inc. V.I.M. și de S.C.A., contract al cărui obiect îl constituia o finanțare de la F.N.I. în sumă de 2.540.916.849 lei, cu termen de plată la 7 februarie 2000, la care s-a anexat și un Contract de gaj fără deposedare, pentru autoturismele procurate din suma obținută (vol. 39, fl. 110).

Acest plasament s-a făcut pentru achiziționarea acelorași bilete la ordin, pentru care s-a convenit plata unui comision de 95 % pe an, asupra sumei datorate, precum și plata unei penalizări de 0,5 % pe zi, pentru sumele restante.

Prin clauzele stipulate în noul Contract de plasament, s-a asigurat, în fapt, transformarea unui plasament în titluri de valoare - bilete la ordin, într-un credit financiar, cu comision sub formă procentuală și penalizări procentuale zilnice pentru sumele restante la scadență.

Întrucât SC L. SA nu a restituit suma de 2.540.916.849 lei până în data de 7 februarie 2000, în 25 septembrie 2000, SC S.I. SA a notificat debitoarea, somând-o să achite suma totală de 5.089.325.355 lei, reprezentând debit, plus majorări de întârziere.

Suma notificată nu a fost achitată astfel că SC S.I. SA a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva inc. V.I.M., precum și a numitelor C.N.E. și S.C.A.

Potrivit art. 34 pct. 4 lit. f) din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. „Fondurile deschise de investiții ... pot dobândi și deține investiții numai în:

4. titluri de valoare ale societăților persoane juridice române (... biletul la ordin, etc), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a. nici un titlu de valoare să nu depășească scadența de 90 zile;

f. să nu fie acceptat nici un titlu de valoare al unei societăți în care ... societatea lor de administrare sau o persoană afiliată lor are o participare directă sau indirectă mai mare de 5 %".

Același Regulament, prin art. 36, interzice societăților de administrare a unui fond de investiții să acorde împrumuturi în contul fondului respectiv.

Din analiza actelor de urmărire penală efectuate a rezultat în mod cert că plasamentul în titluri de valori care a făcut obiectul Contractului din 31 august 1999 și, ulterior, a celui din 6 ianuarie 2000, a îmbrăcat - în final - forma unui credit financiar.

De subliniat că inc. V.I.M. era acționar la SC L. SA cu o cotă de participare de 10 % din capitalul social, depășind cota de 5 % impusă prin Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

Prin tranzacția descrisă, s-a produs o pagubă în gestiunea F.N.I. de 9.677.025.000 lei, cu penalizările calculate până în data de 31 august 2001, sumă evidențiată în Contul „Debitori diverși", astfel cum a rezultat și din Raportul de auditare întocmit de firma de specialitate SC A.A. SRL din 31 august 2001.

În data de 10 decembrie 1999, în carnetul de investitor nr. 40.102.000.486, emis pe numele inc. P.N. au fost subscrise 1.758.461 unități de fond - pozițiile 91-123 din fișă, la valoarea unitară de 66.700 lei/unitate, pentru suma de 117.289.348.000 lei (vol. 16, fl. 180).

În contul acestor subscrieri, așa cum a rezultat din Jurnalul operațional de casă al Agenției C.E.C., Sediul 2, inc. V.S.O. a depus în numerar, suma de 5.000.032.100 lei, echivalentul a 74.963 unități de fond, operațiuni care au fost consemnate în fișa analitică a carnetului de investitor nr. 40.102.000.486, la pozițiile 91-96 (vol. 16, fl. 173-174 și 180).

De menționat că inc. V.S.O. autorizase, în scris, pe inculpatul P.N. să efectueze tranzacții la F.N.I. în numele și interesul său propriu, în baza instrucțiunilor pe care i le transmitea (vol. 16, fl. 122).

Restul de subscrieri, în număr de 1.683.498 unități de fond, în sumă totală de 112.289.316.546 lei, consemnate în fișa analitică la pozițiile 97-123, nu s-au regăsit ca fiind încasate prin Jurnalul operațiunilor zilnice din data de 10 decembrie 1999 de la nici o agenție a SC S.I. SA din București, în numerar sau prin virament bancar.

De asemenea, această sumă nu s-a regăsit ca fiind încasată nici în fișa analitică a F.N.I., listată pentru Contul 5311- „Casa în lei" din data de 10 decembrie 1993 - vol. 16, fl.211 - și nici în fișa analitică a F.N.I. listată pentru Contul 5121 - „Cont curent în lei", din data de 10 decembrie 1999 (vol. 16, fl.219).

Aceste aspecte au fost consemnate și în Nota de constatare a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de îndrumare și Control Fiscal, înregistrată la SC S.I. SA cu nr. 22 din 15 ianuarie 2002 (vol. 16, fl. 168).

Din relația balanțieră, a rezultat că soldul unităților de fond din carnetul de investitor nr. 40.102.000.486 era zero - ultima răscumpărare s-a efectuat în 17 aprilie 2000, astfel că suma de 112.289.316.546 lei, aferentă celor 1.683.498 unități de fond subscrise și consemnate în carnet, fără să fie depusă efectiv, a reprezentat un prejudiciu adus F.N.I.

La această sumă, s-au adăugat și diferențele rezultate din creșterea valorii unității de fond înregistrată în perioada respectivă, în valoare totală de 25.114.313.560 lei, așa cum a rezultat din raportul de expertiză.

În consecință, paguba produsă în gestiunea F.N.I. prin efectuarea acestor operațiuni a fost în valoare de 137.403.330.106 lei (112.289.316.546 + 25.114.313.560).

În conformitate cu prevederile art. 92 din Legea nr. 52 din 7 iulie 1994, „Situațiile financiare ale tuturor emitenților de valori mobiliare aflate sub incidența prezentei legi, precum și ale oricărei persoane juridice supuse autorizării, supravegherii sau controlului C.N.V.M., vor fi elaborate în conformitate cu principiile contabile în concordanță cu cerințele specifice stabilite prin reglementările C.N.V.M.". Situațiile financiare anuale ale emitenților vor fi verificate și certificate de cenzori externi independenți care sunt obligați să se înregistreze la C.N.V.M. [art. 92 alin. (1) și (2) din Legea nr. 52/1994].

Testarea pentru dobândirea calității de cenzor extern independent era organizată de C.N.V.M. și consta într-o probă scrisă și una orală privind - printre altele - promovarea și derularea ofertelor publice de valori mobiliare, autorizarea și exercitarea intermedierii de valori mobiliare, organizarea și funcționarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare, organizarea și conducerea contabilității instituțiilor specifice pieței de capital (a se vedea Norma nr. 1 din 10 august 1995, privind organizarea și susținerea testului în vederea obținerii calității de cenzor extern independent, emitent C.N.V.M., publicată în M.Of. nr. 168 din 18 august 1995).

Potrivit art. 3 din Regulamentul privind activitatea cenzorilor externi independenți, a cărui punere în aplicare a fost aprobată prin Ordinul nr. 32 din 30 iunie 1995 al C.N.V.M., „Cenzorul extern independent este o persoană fizică sau juridică care verifică și supraveghează contabilitatea tuturor persoanelor juridice supuse autorizării sau controlului C.N.V.M., asigură examinarea profesională sistematică a activităților financiar-contabile și exprimă o opinie responsabilă, acordând o certificare a exactității și corectitudinii înregistrărilor din conturile anuale ale societăților comerciale expertizate".

Cenzorul extern independent, angajat al societății comerciale înregistrate la C.N.V.M., își exercită activitatea în numele acestei societăți și acționează în exclusivitate ca reprezentant al acesteia (art. 14 din Regulament), iar societatea comercială înregistrată la C.N.V.M. răspunde solidar cu cenzorul extern independent pentru prejudiciile cauzate de acesta în timpul desfășurării activității pentru care a fost desemnat (art. 17).

Conform prevederilor art. 26 din Regulament, „Prestarea de servicii specifice de către cenzorul extern independent se efectuează pe baza unui contract de expertizare financiar-contabil, de verificare și certificare a bilanțurilor contabile, încheiat între societatea comercială sau cenzorul extern independent, după caz, înregistrat la C.N.V.M. - ca prestator și persoana fizică sau juridică solicitantă - ca beneficiar".

Certificările cenzorului extern independent pot fi prezentate în rapoarte intermediare, trimestriale, consiliului de administrație sau comitetului de direcție al societății comerciale expertizate și C.N.V.M., după caz , la solicitarea acestora (art. 17 din Regulament).

Certificarea conturilor anuale ale societăților comerciale expertizate va fi prezentată în Raportul de expertizare financiar-contabil, de verificare și certificare a bilanțurilor contabile, care, împreună cu anexele acestuia - prezentate în Regulament vor fi depuse la C.N.V.M., cu minimum cinci zile înaintea termenului de depunere a bilanțului contabil la direcțiile generale ale finanțelor publice și a controlului financiar de stat județene, respectiv, a Municipiului București [art. 28 alin. (1) și (2)].

Conform art. 30 cenzorul extern independent are următoarele drepturi:

a) să i se pună la dispoziție documentele și informațiile necesare;

b) să i se asigure condițiile necesare realizării lucrărilor și prestațiilor;

c) să examineze profesional, sistematic, activitățile financiar-contabil ale societății comerciale expertizată;

d) să exprime o opinie responsabilă asupra realității și corectitudinii imaginii date de conturile anuale ale societății comerciale;

e) să fie remunerat pentru munca depusă pe baza unei convenții civile de prestări servicii.

În exercitarea activităților, cenzorii externi independenți înregistrați la C.N.V.M. sunt obligați să respecte următoarele reguli de deontologie profesională (art. 31 din Regulament):

a) să se conformeze în permanență regulamentelor adoptate de C.N.V.M.;

b) să declare situația de incompatibilitate cu activitatea de cenzor extern independent conform art. 11 lit. a) – c);

c) să întocmească, să folosească și să păstreze actele și documentele de lucru cu grijă și în conformitate cu un grafic corespunzător al termenelor;

d) să răspundă singur și personal pentru acțiunile sale, să ia decizii după considerente proprii, să-și formuleze singur judecățile și hotărârile, fără să aibă posibilitatea transferului responsabilităților asupra altora;

e) să păstreze și să protejeze informațiile confidențiale și privilegiate, împrejurările și realitățile care i-au devenit cunoscute sau care i s-au încredințat în timpul exercitării activității, neavând voie să le destăinuie sau să le folosească în interesul său;

f) să consemneze, cu ocazia acțiunii de verificare și apreciere, toate faptele și datele relevante pentru interpretare și concluzionare, să-și formeze convingerile numai plecând de la aceste realități și să se comporte imparțial;

g) să se comporte astfel încât să justifice încrederea opiniei publice și să respecte obligația de fidelitate față de persoana expertizată, atât în timpul exercitării activității profesionale, cât și în afara acesteia;

h) să nu folosească în activitatea de expertizare persoane neînregistrate la C.N.V.M.;

i) să nu elibereze părții beneficiare sau terților copii de pe raportul de expertiză contabilă înaintea supunerii lor spre aprobare Consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor ale societății comerciale beneficiare;

j) să nu efectueze lucrări pentru societăți comerciale la care sunt salariați și nici pentru persoanele fizice sau juridice cu care acestea se află în raporturi contractuale sau în concurență.

Complexitatea regulilor de deontologie profesională pe care sunt obligați să le respecte cenzorii externi independenți denotă importanța activității acestora, ca filtru între emitenții de valori mobiliare și C.N.V.M.

Încălcarea cu vinovăție de către cenzorul extern independent a obligațiilor care îi revin atrage răspunderea acestuia, iar în cazul constatării unor fapte de natură penală, C.N.V.M. va dispune sesizarea organelor competente, potrivit legii (art. 32-33 din Regulament).

În Prospectul de ofertă publică continuă al unităților fondului mutual F.N.I., s-a precizat că societatea de administrare - SC S.I. SA avea atribuția de a întocmi „raportul anual al Fondului, pe care îl va publica, după avizarea de către comisia de cenzori și de către expertul independent" (vol. 8, fl.75).

Conform „Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea fondului mutual F.N.I.", art.5 - „Conducerea Fondului", „Consiliul reprezintă interesele membrilor Fondului și se pronunță asupra ... raportului anual al administratorilor Fondului, după avizarea sa de către comisia de cenzori și un expert contabil independent, în vederea difuzării și publicării".

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea cenzorului extern independent, la care s-a făcut referire, SC S.I. SA a încheiat pentru perioada 1995-1999 Contracte de verificare și certificare a raportului anual al F.N.I. cu cenzorii externi independenți G.A., pentru exercițiul financiar al anilor 1996-1997 și A.M., pentru exercițiul financiar al anilor 1998 și 1999.

În data de 31 decembrie 1999, SC S.I. SA, reprezentată prin V.I.M., președinte - director general a încheiat „Contractul de verificare și certificare a raportului anual al F.N.I. - F.N.I.", înregistrat cu nr. 781 din 23 februarie 2000, cu cenzorul extern independent, inc. A.M., atestat de C.N.V.M. prin Ordinul nr. AF 1034 din 22 octombrie 1999 (vol. 9, fl. 548; vol. 10, fl. 738).

Conform contractului, inc. A.M. avea următoarele obligații:

a) Să procedeze la examinarea profesională, sistematică, a activității financiar-contabile și la exprimarea unei opinii responsabile asupra fidelității dată de Raportarea anuală a F.N.l. către C.N.V.M.;

b) În scopul ameliorării calității și utilizării informațiilor financiar-contabile, verificarea raportorului se va aplica la principalele cicluri ale activității F.N.I.: cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria și fluxul de numerar;

c) Opinia cenzorului extern independent cu privire la conturile anuale va fi prezentată în Raportul cenzorului extern independent și se va sprijini pe rezultatele activității desfășurate în cursul anului, din care nu pot lipsi referiri concrete cu privire la:

- evoluția titlurilor de participare și a activului net în perioada 1 ianuarie 1999 -31 decembrie 1999;

- situația valorii unitare a activului net la 31 decembrie 1999;

- situația depunătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- situația activului și a obligațiilor F.N.I. la data de 31 decembrie 1999;

- situația detaliată a investițiilor la 31 decembrie 1999.

d) Rezervele, precum și refuzul de certificare a raporturilor vor fi, în prealabil, notificate conducerii societății, cu arătarea motivelor, iar menționarea lor în raport trebuie să fie însoțită de explicațiile sau observațiile primite.

Pentru exercițiul financiar al anului 1995, nu a fost întocmit și depus Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I.

În perioada 1996-1997, aceste rapoarte au fost întocmite de cenzorul extern independent G.A., pentru ca în intervalul 1998-2000, raportările să fie efectuate de inc. A.M., după cum urmează:

A. Pentru anul 1998:

1. În data de 16 februarie 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. F.N.I pe anul 1998", în care a precizat:

„Cenzorul extern independent a analizat și verificat următoarele situații:

- Evoluția titlurilor de participare, a activului net și a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1998-31 decembrie 1998;

- Situația deținătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- Situația activului și a obligațiilor F.N.I la 31 decembrie 1998;

- Situația detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1998.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfășurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 și asupra operațiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic și că se respectă regulamentar și instrucțiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situațiile privind activele nete, evidențele referitoare la operațiunile respective, precum și rezultatele acestora prezentate în Raportul F.N.I. încheiat la 31 decembrie 1998 sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. și a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, se confirmă datele prezentate în Raportul anual F.N.I., întocmit la data de 31 decembrie 1998" (vol. 10, fl.757-758).

2. În data de 8 aprilie 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent privind expertizarea financiar - contabilă pe anul 1998 la SC S.I. SA București" (vol. 15, fl.815-820).

3. În data de 24 august 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. în semestrul 1/1998" (vol. 8, fl.455).

Pentru anul 1999

1. În data de 24 august 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. în semestrul 1/1999" (vol. 8, fl.348, 455; vol. 12, fl.498-499; vol. 13, fl.111-112).

2. În data de 2 martie 2000 a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. F.N.I. în anul 1999", în care a precizat:

„Cenzorul extern independent a analizat și verificat următoarele situații:

- Evoluția titlurilor de participare a activului net și a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 1999;

- Situația deținătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- Situația activului și a obligațiilor F.N.I. la 31 decembrie 1999;

- Situația detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1999;

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfășurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 1999 și asupra operațiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic și că se respectă regulamentar și instrucțiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situațiile privind activele nete, evidențele referitoare la operațiunile respective, precum și rezultatele acestora prezentate în Raportul F.N.I. încheiat la 31 decembrie 1999 sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. și a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, se confirmă datele prezentate în Raportul anual al F.N.I. întocmit la data de 31 decembrie 1999 (vol. 9, fl.518-519, vol.8,fl.371-372).

Analizând rapoartele întocmite de către inculpat asupra activității financiar-contabile a F.N.I. prin care s-au confirmat datele înserate în Rapoartele anuale ale F.N.I. întocmite de SC S.I. SA pentru anii 1998-1999, s-a constatat că acesta nu și-a exercitai drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. nici o încălcare a legii în activitatea generală a F.N.I., administrat de către SC S.I. SA.

În acest mod, inc. A.M. a contribuit la inducerea în eroare a investitorilor F.N.I. cărora le-a garantat - practic - legalitatea și probitatea operațiunilor financiar - contabile efectuate de către administrator și distribuitor, în evidentă contradicție cu situația reală.

Supravegherea F.N.I. de către C.N.V.M. a fost efectuată prin Departamentul de Reglementare a pieței și intermediere financiară și Departamentul Control, anchetă și informatizare a pieței de capital.

Actele normative la care s-a făcut în mod repetat referire în expozitivul rechizitoriului - O.G. nr. 24/1993, Legea nr. 52/1994, Regulamentul C.N.V.M. nr. 9/1996, Ordinul C.N.V.M. nr. 31/1995 etc. - ofereau C.N.V.M. instrumentele legale pentru sancționarea societății de administrare, societății de depozitare și cenzorilor externi independenți, mergând până ia retragerea autorizației de funcționare a F.N.I. și a autorizației de administrare a SC S.I. SA

În mod repetat, Departamentul Reglementarea pieței și intermediere financiară a adresat Departamentului de control - anchetă și informatizarea pieței sesizări privind încălcarea de către SC S.I. SA a prevederilor actelor normative care reglementau piața de valori mobiliare, solicitând efectuarea de controale și adoptarea măsurilor de rigoare.

Astfel din corespondența purtată între cele două departamente ale C.N.V.M. s-au reținut următoare:

- Cu adresa nr. 253 din 06 aprilie 1998 (vol.8, fl.175), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control-anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în luna martie 1998, SC.S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de O.G. nr. 24/1993 privind deținerile de acțiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziționarea de acțiuni necotate (media achizițiilor fiind de cca. 5 miliarde lei/săptămână, culminând cu săptămâna 23-29 martie 1998 când a avut loc o creștere a deținătorilor de acțiuni necotate cu 11 miliarde lei. În urma acestei situații, ponderea acțiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 72,85 % (30 martie). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luați măsurile de rigoare".

- Cu adresa nr. 230 din 21 aprilie 1998 (vol.8, fl.172), C.N.V.M. -Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control-anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie și aprilie 1998, S.C. S.I. S.A. nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de O.G. nr. 24/1993 privind deținerile de acțiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziționarea de acțiuni necotate, media achizițiilor fiind de cca. 5-7 miliarde lei/săptămână, culminând cu săptămâna 23-29 martie 1998 când a avut loc o creștere a deținătorilor de acțiuni necotate cu 11 miliarde lei. în urma acestei situații, ponderea acțiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 73,73 % (13.04). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luați măsurile de rigoare".

Cu adresa fără număr din data de 16 iunie 1998 (vol.8, fl. 168), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie - mai 1998, s-a constatat că SC. S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de O.G. nr. 24/1993 privind deținerile de acțiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziționarea de acțiuni necotate, media achizițiilor fiind de cca. 6-8 miliarde lei/săptămână. În urma acestei situații, ponderea acțiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 84,24 % (08 iunie ). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luați măsurile de rigoare".

Cu adresa nr. 694 din 25 septembrie 1998 (vol. 8, fl. 61), C.N.V.M. – Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie - iunie 1998, precum și a raportului societății de administrare privind activitatea F.N.I, pe semestrul 1/1998, s-a constatat că S.C.S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de O.G. nr. 24/1993 privind deținerile de acțiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziționarea de acțiuni necotate, media achizițiilor fiind de cca. 6-8 miliarde lei/săptămână. În urma acestei situații, ponderea acțiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 86,48 % (30 iunie 1998 - raport semestrial)".

„Gradul de lichiditate al F.N.I. s-a menținut sub limita prevăzută de art. 35, cap. VI, partea III din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. (30 %), scăzând de la 15,47 % din activul net (02 martie 1998) la 4,33 % din activul net (30 iunie 1998 - raport semestrial)".

„Având în vedere cele mai sus prezentate vă propunem să efectuați un control la societatea mai sus menționată".

Cu adresa nr. 192 din 24 mai 1999 (vol.8, fl.158), C.N.V.M. –Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că: „Deși prin decizia nr. D3136 din 14 iulie 1998 a fost autorizat un proiect al Contractului de depozitare, până în prezent Fondul nu are o societate de depozitare, încălcându-se prevederile art. 40, cap. VI din O.G. nr. 24/1993".

„Societatea de administrare nu a transmis raportul anual privind propria sa activitate pentru anul 1998. De asemenea, ultima raportare săptămânală a fost pentru data de 30 aprilie 1999, încălcându-se prevederile art. 25, cap. V, Partea III din Regulamentul nr. 9/1996".

„Plasamentele în valori mobiliare de natura acțiunilor necotate au scăzut de la 64,31 % (01 ianuarie 1999) la 39,70 % (30 aprilie 1999), ponderea deținută depășind procentul maxim (5 %) prevăzut de prevederile art. 27 lit. d), cap. IV din O.G. nr. 24/1993".

„Din situația deținerilor peste 5 % rezultă că la 31 decembrie 1998 nu erau investitori cu dețineri de peste 5 % din activul net al Fondului. Cu toate acestea, din situația detaliată a investițiilor rezultă că Fondul avea dețineri importante la SC M. SA (19 %, încălcându-se prevederile art. 27 lit. a), SC I.E. SA (5,82 %) și SC L.P. SA (3,49 %), încălcându-se prevederile art. 27 lit. e) din O.G. nr. 24/1993".

„Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societății de administrare reflectă imaginea fidelă a activității fondului și că au fost elaborate în conformitate cu reglementările C.N.V.M. și CECCAR. Totuși, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale."

- Cu adresa nr. 425 din 22 septembrie 1999 (vol.8, f.157), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă și informatizarea pieței asupra faptului că, din analiza raportării săptămânale transmisă la data de 08 septembrie 1999 de societatea de administrare SC S.I. SA către C.N.V.M., rezultă că există un număr mare de acțiuni necotate în valoare de 748.068.143.390 lei reprezentând 44,3 % din valoarea activului total. Rezultă că societatea de administrare SC S.I. SA a încălcat prevederile art. 27 din O.G. nr. 24 și ale art. 25 cap. IV și art. 34 alin. (3) cap. VI din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

- Cu adresa nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999, C.N.V.M. a solicitat SC .S.I. SA să transmită urgent rapoartele pe sem. I/1999, privind fondurile avute în administrare în conformitate și în forma prevăzută de art. 4, cap. 2, partea III din Regulamentul nr. 9/1996 și art. 21, cap. IV din O.G. nr. 24/1993. De asemenea, a solicitat să transmită toate raportările săptămânale începând cu 30 septembrie 1999, iar pe viitor acestea să fie transmise conform dispozițiilor art. 25, cap. IV, partea III din Regulamentul nr. 9/1996. Totodată, a adus la cunoștință că deținerile F.N.I. în acțiuni necotate reprezintă 44,20 % din activul net, încălcând astfel dispozițiile art. 27, lit. e), cap. IV, din O.G. nr. 24/1993 și a atenționat că nerespectarea acestor prevederi legale atrage după sine sancțiunile prevăzute de lege.

- Cu adresa nr. F/2574 din 14 martie 2000, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită raportul pe semestrul 1/1999, trim. IIl/1999 și anul 1999 privind activitatea F.N.I., precum și raportul pe semestrul 1/1999 privind activitatea societății de administrare, împreună cu bilanțul contabil și anexele la bilanț.

Având cunoștință despre numeroasele încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la neatingerea gradului de lichiditate al Fondului, depășirea limitelor maxim admise privind plasamentele activului F.N.I. în acțiuni necotate, evaluarea acestuia și funcționarea fără societate de depozitare, președintele C.N.V.M., B.S. și B.C.C. - care coordona, în fapt, Departamentul de reglementare a pieței și intermediere financiară nu au dispus măsurile care se impuneau pentru prevenirea prăbușirii financiare a F.N.I.

Din procesele-verbale ale ședințelor C.N.V.M. de la înființarea F.N.I. în anul 1995, a rezultat că, în cadrul acestora, s-au discutat următoarele măsuri referitoare la activitatea F.N.I.:

- Să se stabilească criteriile de incompatibilitate între societatea agent custode și societatea de administrare;

- Să se solicite SC S.I. SA măsuri de încadrare în limitele legii, privind structura de portofoliu și aprobarea Consiliului de încredere;

- Să se ridice autorizația, să se radieze cenzorii externi independenți ale căror rapoarte nu sunt exacte și întocmite conform regulamentelor C.N.V.M;

- Să se solicite stabilirea procentului de acțiuni necotate și un program strict de încadrare în normele și regulamentele C.N.V.M., necesitatea restructurării portofoliului, modului de calcul al activului net (metoda de evaluare rapidă);

- Necesitatea comunicării de către investitori a datelor care ajungeau la C.N.V.M.

Măsurile discutate în ședințele C.N.V.M. nu au fost realizate în fapt, fiind ordonate - în mod vădit - doar pentru crearea unei aparente salvări de legalitate.

Elocvente în acest sens, sunt următoarele aspecte:

În anul 1998, C.N.V.M. a sancționat contravențional și a dispus alte măsuri, inclusiv retragerea autorizației de funcționare, pentru societățile de valori mobiliare care au încălcat prevederile legale în domeniu (a se vedea raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1998, fl. 47-81).

Ignorându-se sesizările repetate referitoare la nelegalitățile din activitatea SC S.I. SA, de administrare a F.N.I., s-a efectuat la această societate doar un singur „control tematic", constatându-se „încălcarea art. 17 lit. b) din Regulamentul 24/1996, art. 27 lit. d) din O.G. nr. 24/1993, art. 35 Cap. VI partea III din Regulamentul 9/1996.

„Măsurile propuse" au constat în „recomandarea făcută F.N.I. ca acest fond să-­și elaboreze un program de încadrare în prevederile O.G. nr. 24/1993 și Regulamentului 9/1996", iar „măsurile dispuse", s-au rezumat la adresa din 6 martie 1998, „prin care se recomanda F.N.I. încadrarea în prevederile legale" (raport, fl.67).

De subliniat că acest „control tematic" s-a efectuat într-o singură zi, respectiv 6 martie 1998, când s-au propus și dispus „măsurile" menționate.

În Raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1999 - anul în care s-au produs cele mai mari nereguli în activitatea F.N.I., se precizează doar că „Piața fondurilor mutuale românești a fost dominată în 1999 de F.N.I. - F.N.I., atât din perspectiva numărului de investitori care și-au plasat banii aici, cât și din cea a randamentelor afișate de managerii societății de administrare. La presiunea investitorilor, managerii de la SC S.I. SA, care administrează atât F.N.I., cât și Fondul Național de Acumulare, au decis la începutul lunii octombrie 1999 splitarea titlurilor de participare. Motivarea împărțirii valorii unui titlu la zece a fost dorința investitorilor de a-și tranzacționa mai atractiv titlurile din portofoliu" (fl.35).

În continuare, sunt prezentate performanțele fondurilor deschise de investiții la 31 decembrie 1999, inclusiv ale F.N.I., care este prezentat cu un grad mediu de risc (fl.37).

Și în acest raport de activitate, sunt prezentate societățile de valori mobiliare care au fost sancționate și se menționează că, la nivelul anului 1999, Departamentul de control - anchetă a sesizat organele de cercetare penală cu circa 150 cazuri de fraudă comise pe piața de capital, în unele dintre acestea, dispunându-se chiar măsuri preventive împotriva persoanelor responsabile (fl.62-63).

De altfel, se susține în „Raport" că C.N.V.M. „...a adoptat o poziție intransigentă privind respectarea de către operatorii de piață a Legii nr. 52/1994, privind valorile mobiliare și bursele de valori, a Legii nr. 83/1994, pentru aprobarea O.G. nr. 24/1993 și a regulamentelor emise în aplicarea acestora", „plecând de la premisa că dreptul de proprietate dobândit legal de investitori este inalienabil și constituie piatra de temelie în construcția, perfecționarea și dezvoltarea mecanismelor care concură la creșterea confidenței investitorilor români și străini în piața de capital românească ..." (fl.58).

Paradoxal, chiar C.N.V.M., prin Raportul nr. 841 din 31 iulie 2000 - după prăbușirea F.N.I., a reținut numeroase nereguli privind activitatea SC S.I. SA, rezultate din studierea „... documentelor puse la dispoziție și a răspunsurilor la chestionarul înaintat la SC S.I. SA ..." (vol. 17, fl.32-109).

Atrage atenția catalogarea F.N.I. ca o „investiție cu grad de risc foarte ridicat", în accepțiunea Regulamentului nr. 9/1996, dată fiind achiziționarea într-un procent foarte mare din valoarea activelor nete ale Fondului de acțiuni ale unor societăți necotate, neprofitabile, și la prețuri exagerat de mari comparativ cu valoarea lor reală (fl. 100).

Din materialul probator administrat în cauză, precum și din conținutul dispozițiilor legale care reglementează organizarea și desfășurarea activității C.N.V.M., a rezultat că aceasta prezintă în structură, ca organism de coordonare, conducere și decizional, o comisie formată din 5 membri, cu toții având calitatea de comisari, dintre aceștia, 2 deținând funcțiile de președinte și respectiv vicepreședinte.

Așa cum s-a stabilit pe parcursul fazei de urmărire penală, pentru o mai bună desfășurare a activității departamentelor din cadrul C.N.V.M., fiecare dintre acestea a fost încredințat, spre coordonare, unuia din cei 5 comisari, repartizare în baza căreia, fiecare situație de anormalitate de resortul unuia din departamente, era gestionată de comisarul respectiv și, eventual, adusă la cunoștința președintelui comisiei, ori discutată în plenul acesteia.

Pentru perioada de referință în care s-au comis faptele ce constituie obiectul prezentei cauze, comisarul ce coordona activitatea Departamentului de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară (departament la nivelul căruia s-au constatat neregulile existente în activitatea SC S.I. SA) a fost inc. B.C.C., președintele comisiei fiind inc. B.S.

S-a precizat de către instanța de fond că atribuția de coordonare a câte unuia dintre departamente nu a fost înscrisă, ca atare, în fișa postului pentru fiecare comisar, însă această repartizare, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, a existat, ea fiind decisă chiar în plenul comisiei și tocmai în scopul anterior menționat, acela de a asigura o bună funcționare a activității fiecărui departament. în acest sens, sunt declarațiile martorilor R.M., I.A. și I.D. - comisari în cadrul C.N.V.M., precum și declarațiile personalului cu funcții de conducere și execuție din cadrul Departamentului de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară, martorii I.G., L.M., M.L. și T.A., din toate aceste depoziții rezultând că deciziile finale privind F.N.I. erau luate de comisar B.C.C. sau președintele B.S. (vol. 2, fl.373-386, 387-394, 395-398, 399-408,523-529, 608-609).

Având în vedere aspectele expuse, s-a concluzionat că inculpații B.S. și B.C.C., prin modul defectuos prin care și-au exercitat atribuțiile legale de supraveghere a activității F.N.I., au facilitat prejudicierea investitorilor Fondului prin manoperele frauduloase la care am făcut deja referire.

În conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66 din 3 iunie 1996, republicată în M.Of. nr. 28 din 26 ianuarie 1999, „Casa de Economii și Consemnațiuni, denumită prescurtat C.E.C, persoană juridică română de drept privat, se reorganizează în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român".

Potrivit art. 2 alin. (1), C.E.C. efectua, în limita autorizației acordate de Banca Națională a României, investiții în valori mobiliare emise de administrația publică centrala și negocia cu participații de capital la societăți comerciale și/sau financiare, stabilite de Consiliul de Administrație C.E.C. Volumul total al participațiilor nu putea depăși nivelul fondurilor proprii ale C.E.C.

În art. 11 din Legea nr. 66/1996, se preciza că „Modul de organizare și de funcționare a C.E.C. se stabilește prin statutul propriu, elaborat de Consiliul de Administrație și aprobat de Guvern".

În concordanță cu art. 2 din Statutul C.E.C, aprobat prin H.G. nr. 888 din 1 octombrie 1996, „C.E.C. este persoana juridică română, având forma juridică de societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 66/1996, cu celelalte dispoziții legale în vigoare și cu prezentul statut".

Art. 5 din Statut prevede toată gama de activități și servicii bancare care pot fi legal prestate în România și/sau în străinătate, incluzând la lit.t „intrarea în raporturi de asociere și/sau în orice alt angajament de participare la profituri cu alte societăți bancare, financiare, de asigurări, de valori mobiliare, etc. potrivit legii, depozitarea de active ale societăților de intermediere de valori mobiliare și ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare cu operațiunile conexe și accesorii aferente calității de depozitar și distribuția și răscumpărarea de titluri de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, prin contracte încheiate cu societățile de investiții financiare, de administrare de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și de intermediere de valori mobiliare".

De asemenea, art. 5 lit. y), includea în obiectul de activitate al CE.C. „efectuarea altor plasamente stabilite de Consiliul de Administrație".

Conform art. 13 din Statut, „C.E.C. este condusă de un Consiliu de Administrație format din: președinte, trei vicepreședinți și șapte membri. Președintele și vicepreședinții C.E.C. sunt numiți de primul - ministru. Ceilalți membrii sunt numiți de ministrul finanțelor. Președintele C.E.C. îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului de Administrație".

Printre alte atribuții principale, Consiliul de Administrație „hotărăște cu privire la politica de plasamente a C.E.C." [art. 13 lit. e) din Statut].

Consiliul de Administrație emitea, la sfârșitul fiecărei ședințe în care au fost luate hotărâri, documentul numit „hotărâre a CA. al C.E.C", iar lucrările Consiliului de Administrație se consemnau în procese verbale de ședință, semnate de membrii prezenți și ținute într-un registru de procese-verbale.

În perioada dintre ședințele Consiliului de Administrație, administrarea C.E.C. este asigurată de Comitetul de Direcție, în interesul acesteia și în limitele competențelor care au fost conferite prin statut și/sau prin hotărâri ale Consiliului de Administrație [art. 4 alin. (1) din Statut].

Comitetul de Direcție era compus din președintele și vicepreședinți C.E.C. Președintele Consiliului de Administrație, în calitatea sa de președinte al C.E.C, era și președintele Consiliului de Administrație [art. 14 alin. (2) și (3) din Statut].

Comitetul de Direcție se întrunea cel puțin o dată pe săptămână sau de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau înlocuitorului acestuia. Deciziile se luau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor, iar la situații paritare, votul președintelui era decisiv. Dezbaterile ședințelor Comitetului de Direcție se consemnau în procese-verbale înscrise în registrul special care se prezentau Consiliului de Administrație.

Comitetul de Direcție avea atribuții complexe, inclusiv, aceea de a aproba operațiunile în limita competențelor stabilite de Consiliul de Administrație [art. 14 lit. a)].

Potrivit prevederilor art. 15 din Statut, „Președintele Consiliului de Administrație C.E.C. este reprezentantul legal al societății și o angajează patrimonial prin semnătura autografa pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terții, putând efectua orice operațiuni și dispune orice măsuri necesare pentru realizarea obiectului de activitate".

Președintele C.E.C. - printre alte atribuții principale - exercita conducerea operativă a C.E.C, urmărind buna administrare a acesteia și asigurarea integrității patrimoniului ei [art. 15 alin. (3) lit. b) din Statut].

Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.E.C. dezvolta prevederile actelor normative menționate, stabilind atribuțiile conducerii C.E.C. și ale personalului din subordine.

Și în Regulament, se stipula că Președintele C.E.C. asigură conducerea generală a activității instituției, angajând C.E.C. în raporturile sale cu terții.

Președintele organiza buna funcționare a Consiliului de Administrație și a Comitetului de Direcție ale C.E.C, lua măsuri pentru executarea hotărârilor acestora, întreprindea măsuri pentru buna administrare a C.E.C. și păstrare a patrimoniului.

La începutul anului 1999, componența Consiliului de Administrație al C.E.C. era următoarea: C.P. - președinte; M.Z.M. - vicepreședinte; C.C. - vicepreședinte; O.M. - vicepreședinte; C.C.C. - primarul Sectorului 5 București; I.M. - secretar de stat la Ministerul Finanțelor; G.B. - secretar de stat la Ministerul Finanțelor; I.N. - secretar general la Ministerul Finanțelor; D.L. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanțelor; - secretar general adjunct la Ministerul Finanțelor; D.B. - director la Ministerul Finanțelor.

Pentru efectuarea de plasamente de către C.E.C. în unități de fond F.N.I., în data de 12 ianuarie 1999, SC S.I. SA a remis C.E.C. o ofertă pentru cumpărări de unități de fond, împreună cu Prospectul de ofertă publică continuă al F.N.I., cu condiții speciale, respectiv achitarea lunară către C.E.C. a câștigului rezultat din creșterea valorii unității de fond și, în plus, un comision de răscumpărare la termen a unităților de fond, inclusiv pentru câștigurile lunare, de 0,2% față de 1,5% stipulat în Prospect, respectiv de 4%, în cazul răscumpărărilor înainte de termen, față de cel de 8%, prevăzut în Prospect.

Oferta pentru cumpărări de unități de fond F.N.I. a fost analizată de Direcția Trezorerie din cadrul C.E.C, iar martora T.C., în calitate de director, a întocmit „NOTA" din 8 februarie 1999, pe care a înaintat-o Comitetului de Direcție.

„NOTA" cuprindea atât avantajele, cât și dezavantajele plasamentelor în unități de fond F.N.I., facându-se referire la evaluarea incorectă în clasa de risc mediu a F.N.I., expunerea la riscuri foarte mari, prin investiții, în cumpărarea unui mare număr de acțiuni necotate, nerespectarea de către SC S.I. SA a prevederilor O.G. nr. 24/1993, privind structura de portofoliu și reputația îndoielnică a SC S.I. SA pe piața de capital.

De asemenea, în „NOTĂ" s-a specificat faptul că C.E.C. nu va putea participa la F.N.I. decât cu suma maximă de 47 miliarde lei, reprezentând 5% din totalul unităților de fond existente pe piață - conform reglementărilor legale în materie - deși suma propusă pentru investiții era de 50 miliarde lei (vol. 14, fl. 34-39).

Totodată, oferta SC S.I. SA se referea și la un plasament în unități de fond F.N.A., care nu formează obiectul prezentei cauze.

Participarea C.E.C. la F.N.I. s-a discutat în ședința Comitetului de Direcție din 10 februarie 1999, dezbătându-se avantajele și dezavantajele implicării C.E.C, așa cum au fost prezentate în „NOTA" întocmită de către T.C.

Prin Hotărârea Comitetului de Direcție nr.7 din 10 februarie 1999, s-a aprobat participarea C.E.C. la F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei (vol. 14, fl.7-12).

Hotărârea a fost adoptată în majoritate, singurul membru al Comitetului de Direcție care a votat împotrivă fiind vicepreședintele C.M.

Referitor la „NOTĂ", s-a precizat că urmează să fie „îmbunătățită" și supusă aprobării Consiliului de Administrație. In consecință, martora T.C. a procedat la reactualizarea situației F.N.I., Ia nivelul datei de 28 februarie 1999, în ceea ce privește structura portofoliului (vol.14, fl.69-75).

Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 7 din 10 februarie 1999 a fost supusă aprobării Consiliului de Administrație în ședința din 24 martie 1999. Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3, din această dată, s-a hotărât ca „NOTA" Direcției Trezorerie să fie „reorganizată și îmbunătățită, urmând a fi prezentată la ședința viitoare a Consiliului de Administrație (vol. 14, fl. 42-28).

Pe această „NOTĂ", președintele C.E.C, inculpatul P.C., a pus rezoluția „Se rediscută", iar martorei T.C. i-a solicitat să o refacă, prezentând doar oferta pentru cumpărări unități de fond F.N.I., fără să mai prezinte și dezavantajele pe care le incumbă plasamentul (declarații martoră).

În aceste condiții, T.C. a întocmit „NOTA privind participarea C.E.C. ca investitor la F.N.I. și F.N.A." din data de 30 martie 1999, pe care inculpatul P.C. a consemnat „CA./Propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă" (vol. 14, fl.96-98).

Consiliul de Administrație a aprobat participarea C.E.C. ca investitor F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei prin Hotărârea nr. 4 din 1 aprilie 1999, cu un vot împotrivă, aparținând vicepreședintelui C.M. (vol. 14, fl.75-77).

Prin aceeași hotărâre, s-a stabilit ca în maximum trei luni de la înființarea unei societăți de valori mobiliare proprii - care se preconiza în următoarea perioadă -C.E.C. să se retragă de la F.N.I. și F.N.A. După ce s-a obținut și avizul Ministerului Finanțelor Publice, în data de 16 aprilie 1999, între C.E.C. și S.C S.I. " S.A., s-a încheiat Convenția pentru achiziționarea de unități de fond F.N.I. în sumă de 40.000.000.000 lei, pentru o perioadă de 91 zile de la data plății (vol.14, fl.67-466).

În data de 19 aprilie 1999, cu O.P. nr. 1217, C.E.C. a virat suma respectivă, pentru subscrierea unui număr de 128.000 unități de fond F.N.I. la o valoare de 312.500 lei/unitatea de fond.

În data de 22 iunie 1999, T.C. a întocmit „Informarea privind randamentul investițiilor la F.N.I. ȘI F.N.A." în care prezenta, succint, situația celor două plasamente (vol.14, fl. 125-126).

În ședința Comitetului de Direcție din 7 iulie 1999, fără să se înregistreze o nouă ofertă a SC S.I. SA pentru cumpărări de unități de fond F.N.I., inculpatul P.C. i-a cerut acesteia să refacă „Informarea" și să propună Comitetului de Direcție: derularea în continuare a contractului de achiziție de unități de fond F.N.I. în valoare de 40 miliarde lei (așa cum s-a menționat, contractul anterior prevedea o perioadă de valabilitate a plasamentului de 91 zile de la data plății); încheierea unui contract suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., în valoare de 100 miliarde lei; desemnarea vicepreședintelui C.M. drept reprezentant al C.E.C. în Consiliul de Administrație al SC S.I. SA.

În consecință, „Informarea privind randamentul investițiilor la F.N.I. și F.N.A." a devenit „Nota privind continuarea investițiilor la F.N.I. și F.N.A.", purtând însă aceeași dată, respectiv, 22 iunie 1999 (vol. 14, fl.123).

Inculpatul P.C., fără justificare, a tăiat pe NOTĂ valoarea de 100 miliarde lei a contractului suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., mărind cuantumul acesteia la 250 miliarde lei (vol. 14, fl. 123).

NOTA a suferit o ultimă modificare prin limitarea valabilității contractului suplimentar până la 15 august 1999, formă în care a fost supusă aprobării Comitetului de Direcție și Consiliului de Administrație din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, fila 130).

Propunerile formulate de către Direcția Trezorerie, în condițiile expuse, au fost aprobate prin Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 33, din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, filele 102-107) și prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9 din 8 iulie 1999 (vol. 14, fila 129).

De această dată, vicepreședintele C.M. nu s-a opus în ședința Comitetului de Direcție, urmărind blocarea propunerilor la nivelul Consiliului de Administrație al C.E.C. (declarații martor).

Ședința Consiliului de Administrație din 8 iulie 1999 nu s-a desfășurat în sediul C.E.C, iar vicepreședintelui C.M. i-a fost prezentată Hotărârea nr. 9 din 8 iulie 1999 semnată deja de majoritatea membrilor Consiliului (declarații martori).

De altfel, se observă că Hotărârea respectivă se referă doar la participarea C.E.C. la F.N.I., deși în ședința Comitetului de Direcție al C.E.C. din 7-8 iulie 1999, s-au discutat numeroase alte aspecte, care urmau să fie aprobate de către Consiliul de Administrație (vol.14, fl. 102-122).

Inculpatul P.C. a fost avizat că, prin efectuarea noului plasament în unități de fond F.N.I., C.E.C. se va confrunta cu dificultăți în ceea ce privește asigurarea rezervei minime de lichidități impusă de către B.N.R., precum și cu faptul că, prin achiziționarea unităților de fond F.N.I. aferente sumei de 250 miliarde lei, participația C.E.C. va avea o pondere superioară limitei maxime legale de 5%, stabilită prin art. 27, din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. - în fapt, de 22,86% - totuși a insistat să se încheie contractul suplimentar de achiziție a unităților de fond F.N.I. (declarații martori).

Mai mult, inculpatul a urmărit ca suma de 250 miliarde lei să fie virată în conturile SC S.I. SA chiar în data de 8 iulie 1999, acceptând, în cele din urmă, să se realizeze în două tranșe, respectiv, 50 miliarde lei în data de 8 iulie 1999 și 200 miliarde lei în data de 12 iulie 1999, aspect consemnat și în Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 33 din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, fl. 102-122, declarații martori).

În data de 8 iulie 1999, între C.E.C. și SC SI SA, s-a încheiat Convenția pentru achiziționarea de unități de fond F.N.I., în sumă de 250 miliarde lei, iar prin O.P. nr. 2099 din 8 iulie 1999, s-au virat 50 miliarde lei în conturile SC S.I. SA, reprezentând 118.652 unități de fond, la valoarea nominală de 421.400 lei/unitate.

Prin O.P. nr. 2126 din 12 iulie 1999, s-a virat și suma de 200 miliarde lei, reprezentând contravaloarea a 461.574 unități de fond F.N.I., la o valoarea nominală de 433.300 lei/unitate.

Din prezentarea celor două plasamente ale C.E.C. în unități de fond F.N.I., se poate observa graba cu care a fost promovat, aprobat și efectuat cel din 8 iulie 1999, perioadă în care SC S.I. SA înregistra o criză acută de lichidități.

Din fișa analitică a carnetului de investitor nr. 40.003.002.081.0, aparținând C.E.C, a rezultat că C.E.C. a achiziționat, în total, un număr de 708.226 unități de fond F.N.I. sau 7.082.260 unități splitate, în valoare de 289.999.967.000 lei, la un preț mediu de 40.947 lei/unitate. în perioada 19 mai 1999 - 4 ianuarie 2000, C.E.C. a recuperat o parte din sumă din creșterea lunară a valorii unităților și răscumpărare unităților de fond la un preț mediu de 56.418 lei/unitate. Pentru cele 3.087.475 unități de fond răscumpărate până în data de 4 ianuarie 2000, din totalul celor 7.082.260 unități de fond, C.E.C. a realizat un venit suplimentar de 15.471 lei/unitate în total, suma de 47.766.325.725 lei. Din suma de 289.999.967.000 lei subscrisă inițial, a recuperat până în data de 4 ianuarie 2000, doar suma de 126.424.784.025 lei, rămânând în sold, de recuperat din suma totală subscrisă, valoarea de 163.575.182.975 lei aferentă celor 3.994.785 unități de fond nerăscumpărate.

A rezultat că, din investiția totală de 289.999.967.000 lei, efectuată de C.E.C. în unități de fond F.N.I., până în data de 4 ianuarie 2000, s-a recuperat suma totală de174.190.099.750 lei, din care, 126.424.784.025 lei din suma subscrisă inițial și 47.766.325.725 lei, din creșterea valorii unității de fond.

În aceste condiții, C.E.C. nu a recuperat din investiția inițială efectuată în unități de fond F.N.I. suma de 115.809.867.250 lei (289.999.967.000 lei -174.190.099.750 lei), care reprezintă pierderea netă înregistrată de C.E.C. din aceste operațiuni, fără să fie luate în considerare pierderile din nefructificarea sumei total investite în perioada cât aceasta a fost și este imobilizată în unitățile de fond achiziționate (conform Raportul de expertiză contabilă judiciară).

Prin Contractul de cesiune de creanțe nr.1464/5675 din 20 august 2001, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare - în prezent, A.V.A.S. - a preluat de la C.E.C. pagubele generate de subscrierile efectuate în unități de fond F.N.I. și nerăscumpărate, cuantificate la nivelul sumei de 292.374.551.206 lei, în care au fost incluse și penalizările de întârziere, în sumă de 166.269.389.016 lei, calculate până la data de 4 iulie 2001.

Proiectul Contractului de fidejusiune /cauțiune remis C.E.C. de către SC S.I. SA - mai precis, inculpatului P.C., avea ca obiect garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare F.N.I., atunci când se constata imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții (draft contract, vol. 15, filele 381-386).

Pe acest proiect, inc. P.C. a consemnat „C.D./Rog analizați cu atenție", programându-l în ședințele Comitetului de Direcție al C.E.C. din 19 octombrie 1999, 23 ocotombrie 1999, 4 noiembrie 1999, 15 noiembrie 1999, 23 noiembrie 1999, de fiecare dată amânându-se discutarea lui, datorită opoziției manifestate de către vicepreședinții C.E.C. (declarații martori).

De menționat că, în legătură cu contractul de fidejusiune -cauțiune, în forma propusă de SC S.I. SA, a fost formulat un „Punct de vedere" al directorului Direcției Juridice M.E., în care se exprimau următoarele rezerve cu privire la oportunitatea și legalitatea încheierii acestui contract: „Contractul de cauțiune propus nu poate să fie încheiat între C.E.C. (cauționar) și SC S.I. SA (debitor), ci numai între C.E.C. (cauționar) și investitor (creditor)"; „Prin încheierea contractului de fidejusiune, C.E.C. se obligă să garanteze cu întregul său patrimoniu și să plătească valoarea titlurilor de participare răscumpărate, în cazul în care SC S.I. SA, prin societatea de depozitare, este în imposibilitatea de a plăti (datorită unor riscuri la care sunt supuse fondurile de investiții)"; „Contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligații principale, ori, în speță, nu știm care este obligația principală - care ar trebuie concretizată într-un contract - pe care, accesoriu, C.E.C. să o garanteze prin contractul de fidejusiune".

În consecință, s-a apreciat că încheierea de către C.E.C. a contractului de fidejusiune propus de SC S.I. SA „nu este legală și oportună".

În continuarea „Punctului de vedere", directorul M.E. a specificat că „în plus, nu se prezintă un calcul al valorii totale lunare a titlurilor de participare care pot fi răscumpărate și pe care SC S.I. SA le-ar putea achita, în scopul de a cunoaște concret gradul de îndatorare al C.E.C. - în calitate de garant/cauționar - la data la care ar fi obligat să plătească în locul SC S.I. SA" (vol. 15, filele 387-389).

În sfârșit, în ședința Comitetului de Direcție al C.E.C. din 29 noiembrie 1999, inculpatul P.C. a pus în discuție proiectul de contract, care a fost însușit de către vicepreședinții C.M. și M.Z.M. - vicepreședintele Constantin Cioscu a lipsit de la ședință, urmând ca Direcția Judiciară să completeze contractul cu următoarele prevederi:

- Capitolul I (Obiectul Contractului), art. 1.1. va avea următorul conținut: „Obiectul prezentului contract îl constituie garantarea valorii plății de răscumpărare, dar nu mai mult de 100 miliarde lei, a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții";

- Capitolul XII (Dispoziții finale), art. 12.3. se va completa cu punctul d, ce va avea următorul conținut: „în situația când una din părți constată că cealaltă parte este în dificultate";

- Capitolul XII (Dispoziții finale) se va completa cu punctul 12.4., cu următorul conținut: „C.E.C. poate renunța unilateral la prezentul contract în momentul în care constată că aplicarea prevederilor contractului poate aduce prejudicii imaginii și credibilității sale";

- „art. 12.4. de la Capitolul XII (Dispoziții finale) devine art. 12.5";

- „art. 12.5. de la Capitolul XII (Dispoziții finale) devine art. 12.6".

„Acest contract va fi supus aprobării Consiliului de Administrație și Ministrului Finanțelor, domnul D.T.R. " (vol.3, fl. 606).

Inculpatul P.C. a modificat Hotărârea Comitetului de Direcție al C.E.C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999, eliminând prevederile referitoare la Contractul de fidejusiune și a atașat fila 10, cu semnăturile membrilor Comitetului de Direcție, evident identice celor aplicate pe prima hotărâre (a se vedea Hotărârea Comitetului de Direcție al C.E.C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - vol.3, fl. 588-597, comparativ cu aceeași Hotărâre, fl.598-607).

Procesul-verbal al ședinței Comitetului de Direcție din 29 noiembrie 1999 și Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - în original - au fost distruse de martora M.D., secretara inculpatului P.C., din dispoziția expresă a acestuia (declarații martoră, vol. 3, fl.460-464).

În aceleași condiții, au fost distruse și copiile Hotărârii inițiale, recuperate de la vicepreședinții C.M. și M.Z.M. tot de către M.D. (declarații martori, vol. 3, fl. 428-464, declarații învinuită, fl.29-44).

Martorul C.M. a păstrat totuși o copie a acestei Hotărâri-cel mai probabil, pentru a se proteja de eventualele consecințe- prezentând-o organelor de urmărire penală (vol.3, fl.598-607).

De menționat că inc. P.C. i-a solicitat martorei M.D. să părăsească sala de ședință atunci când s-a discutat Contractul de fidejusiune, astfel că era în necunoștință de cauză cu privire Ia acest aspect (declarații martoră, vol. 3, fl. 460-464).

Ignorând poziția vicepreședinților C.E.C. și fără să mai solicite aprobarea Consiliului de Administrație și Ministerului Finanțelor, inc. P.C. a încheiat Contractul de fidejusiune/cauțiune în data de 6 decembrie 1999, înregistrându-l doar la Secretariatul C.E.C, cu nr. 2205 din 06 decembrie 1999 (vol. 14, fl.703-709).

Din partea F.N.I., Contractul a fost semnat de inc. N.G. - membru al Consiliului de încredere, iar din partea SC S.I. SA București, de către V.I.M., președinte-director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii cu aceeași durată, prețul cauțiunii fiind de 5 miliarde lei pe lună, iar obiectul acestuia îl constituia „garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții" (art. 1.1.).

Cauționatorul - C.E.C. era îndreptățit să rezilieze Contractul fără notificare prealabilă doar în cazul în care plata sumei cuvenite nu era făcută până la termenul stabilit prin art. 3.2.

De asemenea, conform art. 4.1 alin. (2), Contractul de fidejusiune înceta înainte de expirarea termenului în cazul încetării existenței uneia din Părțile semnatare, modificări care afectau esența Contractului și în situația în care aplicarea Contractului „poate prejudicia imaginea și credibilitatea Cauționatorului".

Se poate observa ambiguitatea acestei din urmă formulări care limita drastic posibilitatea C.E.C. de a denunța unilateral Contractul de fidejusiune.

Inc. P.C. nu a comunicat vicepreședinților C.E.C, Consiliului de Administrație și Ministerului Finanțelor faptul că a încheiat un astfel de contract, despre care s-a aflat doar în prima perioadă a anului 2000, când SC S.I. SA a virat sumele cuvenite pentru cauțiune (declarații martor C.C.).

Întrucât SC S.I. SA a prezentat C.E.C. în materialele publicitare drept „proprietar al F.N.I." - aspect nereal, prin adresele din 18 ianuarie 2000, 19 ianuarie 2000, 18 februarie 2000 și 15 martie 2000, s-a notificat SC S.I. SA denunțarea unilaterală a Contractului de fidejusiune - cauțiune, pentru prejudicierea imaginii și credibilității cauționatorului.

Decizia rezilierii Contractului a aparținut membrilor Comitetului de Direcție și inc. P.C., care a realizat consecințele juridice defavorabile ale unui astfel de înscris, pentru instituția pe care o reprezintă.

După căderea F.N.I. din data de 24 mai 2000, în baza solicitării scrise a Consiliului de încredere al F.N.I., SC S.O.V.I. prin adresa nr. 160 din 30 mai 2000, a cerut C.E.C. să pună în aplicare prevederile contractului, adresă înregistrată la C.E.C. cu nr. 17.208 din 31 mai 2000.

În data de 1 iunie 2000, prin adresa nr. 1150 a Direcției Juridice, C.E.C. a notificat SC S.O.V.I. SA refuzul de a da curs cererii primite, invocând nulitatea absolută a Contractului de fidejusiune-cauțiune. În aceeași zi, s-a formulat și acțiune în justiție pentru „constatarea nulității absolute a Contractului de fidejusiune-cauțiune nr. 2205 din 06 decembrie 1999".

Prin Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 01 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a constatat valabilitatea Contractului și s-a dispus punerea acestuia în aplicare.

Cu privire la Contractul de fidejusiune-cauțiune, Direcția Generală Control Fiscal, din cadrul Ministerului Finanțelor, precum și experții contabili desemnați, au opinat că s-au încălcat prevederile art. 23 din Legea bancară nr. 58/1998, conform cărora „Banca este angajată prin semnătura a cel puțin doi conducători, având competențele stabilite prin actele normative proprii..., în conformitate cu reglementările proprii ale băncii și cu reglementările emise de Banca Națională a României în acest sens".

Așa cum s-a menționat anterior, potrivit Legii nr. 66/1996, republicată, și Statutului aprobat prin H.G. nr. 888/1996, C.E.C. are forma juridică de societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român.

În „Opinia separată la raportul de expertiză contabilă", formulată de către S.N., expert contabil parte, s-a susținut că „în mod greșit se aduc ca argumente ale încălcării esențiale a legii dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998 (legea bancară), întrucât acestea nu sunt aplicabile în ceea ce privește C.E.C, actele normative care reglementează activitatea instituției permițând Președintelui Consiliului de Administrație să angajeze patrimonial C.E.C. prin semnătura autografa pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terții, fără să impună semnarea lor de, cel puțin, încă un conducător.

Aspectul susținut de către expertul-parte este discutabil și fără relevanță în ceea ce privește vinovăția inc. P.C., atât timp cât acesta a încheiat un act patrimonial ce excede obiectului de activitate al C.E.C. și cu încălcarea vădită a legii.

Dacă prin impunerea efectuării plasamentelor în unități de fond F.N.I., inc. P.C. a prejudiciat patrimoniul C.E.C, prin încheierea Contractului de fidejusiune-cauțiune, a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituției atât la nivelul anului 2000, cât și în prezent (a se vedea Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 1 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială).

O primă consecință - de ordin organizațional - a Contractului, a reprezentat-o demiterea întregii conduceri a C.E.C. de către Prim-ministrul României la acea dată, domnul M.I., chiar dacă vinovăția încheierii actului aparținea în întregime inculpatului P.C.

Mediatizarea existenței Contractului de fidejusiune-cauțiune încheiat de F.N.I. și SC S.I. SA cu C.E.C. a determinat manifestații masive ale investitorilor F.N.I., atât la sediul central al C.E.C. din Municipiul București, cât și la majoritatea sucursalelor teritoriale, perturbându-se grav activitatea C.E.C.

În același timp, mediatizarea intensă a Contractului a zdruncinat imaginea și credibilitatea C.E.C, producând chiar panică în rândul depunătorilor, în ceea ce privește siguranța economiilor depuse la C.E.C. De altfel, în perioada respectivă, s-au înregistrat retrageri peste limita normală.

Îngrijorare au manifestat și partenerii externi ai C.E.C., un exemplu în acest sens constituindu-l intervenția domnului P.L., președintele Fundației Caselor de Economii din Germania, care a solicitat date referitoare la impactul prăbușirii F.N.I. asupra C.E.C. (declarațiile salariaților C.E.C., în special, ale martorului M.L., înlocuitorul inc. P.C. în funcția de Președinte al Consiliului de Administrație).

Revenind la obligația C.E.C. stipulată în art.5.1. din Contractul de fidejusiune-cauțiune, conform căreia „Cauționatorul se obligă să plătească F.N.I. suma reprezentată de valoarea de răscumpărare a titlurilor de participare", tribunalul a menționat că expertiza contabilă judiciară a concluzionat că C.E.C. ar urma să suporte despăgubiri în valoare totală de 497.513.766.969 lei, dacă s-ar lua în considerare valoarea reală a unității de fond, consecință cu implicații grave asupra patrimoniului instituției.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, inclusiv prin prisma audierilor nemijlocite efectuate pe parcursul cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel a reținut că inculpata V.I.M. a fost numită prin hotărârea adunării generale a SC S.I. din 24 august 1998 președinte-director general al societății în această calitate având obligația de a asigura administrarea F.N.I. cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 52/1994 și ale O.G. nr. 24/1993.

Cu toate acestea, în perioada august 1998 - decembrie 1999 a indus și menținut în eroare investitorii F.N.I., aprobând un prospect de ofertă publică în care a falsificat datele reale privind situația financiară a fondului.

Astfel, inculpata a menționat în mod nereal că investitorilor li se garantează returnarea în orice situație a sumelor investite difuzând prin mijloacele de mass-media informația privind încheierea unei polițe de asigurare între SC O. SA și F.N.I. care asigura sumele depuse de investitori. În realitate polița de asigurare și-a încheiat valabilitatea la 01 decembrie 1998 astfel că după această dată depunerile investitorilor nu au mai avut nici o garanție.

Totodată, inculpata deși luase la cunoștință de decizia nr. 3196 din 14 iulie 1998 a C.N.V.M., prin care se dispunea înlăturarea din prospectul de ofertă a mențiunii privind garantarea sumelor investite nu a făcut acest lucru.

Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că inculpata a falsificat datele privind numărul unităților de fond și activul net al F.N.I. Totodată și martorii M.D. și T.C. au dat declarații în același sens.

Potrivit notei de constatare întocmită de organul abilitat din cadrul Ministerului Finanțelor, tribunalul a constatat că se conturează următoarele aspecte, care, în realitate reprezintă mijloacele frauduloase folosite de inculpații V.I.M., B.G., D.I. și S.M., în vederea inducerii în eroare a investitorilor F.N.I.

Astfel, în raportările către C.N.V.M. s-a menționat în fals un număr redus de unități de fond, comparativ cu cel real. Inculpații au falsificat date privind activele F.N.I, sub forma disponibilităților în conturi bancare, printr-o organizare și ținere a evidenței contabile a fondului. De exemplu, în decembrie 1998 au fost raportate disponibilități în conturi de 209,2 miliarde lei, existând în fapt 133 miliarde lei; în 31 decembrie 1999 s-au raportat 1057 miliarde lei, comparative cu situația reală ce demonstra existența a 38,6 miliarde lei, aspecte ce denotă și intenția inculpaților de a crea o imagine denaturată asupra gradului mare de lichidități de care dispunea F.N.I.

Un alt element ce întregește latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, cu formele de participație ale autoratului și complicității, a arătat instanța de fond că îl reprezintă prezentarea într-o formă necorespunzătoare realității a valorii acțiunilor necotate. Astfel, au existat raportări de 506,6 miliarde lei, deși cifra reală era 16,1 miliarde lei, aceleași aspecte reliefându-se și în decembrie 1999.

Valoarea unității de fond a fost modificată progresiv, contrar realității, prin denaturarea datelor oferite angajaților societății de administrare și ai celei de distribuire care calculau aceasta valoare, în sensul majorării artificiale a valorii activului net și a diminuării nereale a numărului de titluri aflate în circulație. Astfel, s-a procedat la raportarea unui nivel nereal al lichidităților, banii alocați pentru achiziționarea de acțiuni cotate au fost folosiți în alt scop - pentru cumpărarea de unități de fond ulterior răscumpărate.

S-a constatat că, în mod constant, atât în raportările Consiliului de Administrație al SC S.I. SA, prin inculpații B.G. și D.I., cât și în cele întocmite către C.N.V.M. prin inculpatele V.I.M. și S.M., valoarea plasamentelor în acțiuni a fost majorată artificial. În acest sens au fost declarațiile martorilor C.A., C.R.R., D.L., D.C., E.C.

Referitor la modul în care au fost utilizate ștampilele cu impresiunea semnăturii inculpatei s-a apreciat a fi relevantă declarația martorei A.M., care a arătat că folosea ștampila după ce inculpata I.M.V. își dădea acordul, iar când aceasta lipsea, îi spunea pe ce acte să aplice ștampila; această ștampilă mai stătea și la inculpată și la D.C., o mai aplicau S.M. și D.L. pe diferite acte. Această practică nu o exonerează de răspundere pe inculpată, a apreciat tribunalul, întrucât a acceptat posibilitatea producerii unor prejudicii fondului.

În rapoartele pe anii 1998-1999, întocmite de conducerea societății de administrare fără existența balanțelor contabile, deși numărul acțiunilor necotate nu prezintă modificări la 31 decembrie 1999, la 28 decembrie 1998, valoarea acestora a fost în fapt dublată. Cumpărarea de acțiuni necotate s-a făcut cu depășirea pragului de 10%, așa cum prevedea O.G. nr. 24/1993, elocvent în acest sens fiind exemplul SC I.E. SA, pentru care, administratorul F.N.I., în loc să diversifice portofoliul, a manifestat o atenție deosebită, chiar dacă reprezentarea a fost asigurată de inculpatul P.M. sau inculpata V.I.M. S-a mai precizat că sumele evidențiate ca fiind investiții ale F.N.I. în acțiunile SC. I.E. SA au fost plătite, de regulă, în numerar, fiind de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăți, acțiunile fiind supraevaluate.

Astfel, s-a constat că la 31 decembrie 1996, ponderea acțiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 74,55%, acțiunile SC. I.E. SA reprezentînd 16,70%; la 31 decembrie 1997, ponderea acțiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 70,50%, acțiunile SC I.E. SA reprezentând 42,50%; la 31 decembrie 1998, ponderea acțiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 63,50%, acțiunile SC I.E. SA reprezentând 60%; la 31 decembrie 1999, ponderea acțiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 41,30, acțiunile SC I.E. SA reprezentând chiar 41,30%.

De altfel, aceleași constatări au reliefat că între prețurile reale plătite pentru aceste acțiuni și cele înregistrate la SC S.I. SA erau diferențe semnificative, aspecte care, de asemenea, se circumscriu, în opinia instanței de fond, ilicitului penal imputat inculpaților și subsumat prejudicierii investitorilor.

În ce o privește pe inculpata V.I.M., așa cum a rezultat și din concluziile raportului de expertiză contabilă, deși nu era abilitată să încheie un astfel de înscris, având calitatea de persoană afiliată (deținând 10% din capitalul social al SC L. SA), iar un astfel de înscris era interzis prin art. 34 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., a acordat un credit financiar din fondurile F.N.I., în valoare de 2.500.000 lei. în vederea realizării acestei finalități, s-au încheiat în mod formal două contracte de plasament în 31 august 1999 și 6 ianuarie 2000. Indiscutabil că și acest caz, a arătat tribunalul, inculpata a produs o pagubă în gestiunea F.N.I.

Inculpata V.I.M. a recunoscut în principiu săvârșirea faptelor, cu unele nuanțări: "mi-am dat seama că fondul are probleme legate de lichidități, datorită numărului mare de acțiuni necotate din portofoliu(...) Implicit mi-am dat seama și de faptul că activul net era supraevaluat, cauza fiind aceeași, supraevaluarea acțiunilor necotate. Eu nu știu ca în perioada aprilie 1997 – august 1998 să se fi făcut raportări eronate la C.N.V.M. cu privire la numărul unităților de fond aflate în circulație, în sensul comunicării unui număr mai redus al acestora.

Presupun că s-a procedat astfel, pentru că nu se putea altfel. în august 1998 nu exista contract de depozitare valabil care să fie comunicat și C.N.V.M., știam despre rezilierea contractului de depozitare încheiat cu B.A.(...) După preluarea conducerii societății de administrare, eu nu am făcut demersuri practice pentru încheierea unui contract de depozitare.(...)Arăt că în perioada în care inculpatul P.M. a condus societatea de administrare, valorile acțiunilor necotate nu erau calculate corect, respectiv potrivit normelor legale, în sensul că formula era corectă, însă datele introduse nu erau respectate. Investitorilor le prezentam în cadrul raportărilor date esențiale, acestea nefiind cele reale, iar C.N.V.M. transmiteam aceleași date, însă sub forma cerută de regulament: făceam acest lucru doar pentru respectarea formală a acestuia. Am semnat contractul prin care CEC a achiziționat unități de fond." În ce privește contractul de cauțiune, tribunalul a reținut că inculpata a mai făcut următoarele precizări: "până la plecarea mea la 1 decembrie 1999, am reușit să primesc din partea președintelui CEC, C.P., asigurarea verbală că acest contract de cauțiune-garantare va putea fi semnat. După plecarea mea, acest contract a fost semnat".

S-a mai reținut că inculpații D.I. și B.G., începând cu anul 1997 și terminând cu data încetării calității de membri în Consiliul de Administrație al SC S.I. SA, 25 mai 2000, respectiv B.G. în calitate de președinte-director general al S.C. S.I. S.A. în perioada decembrie 1999 - mai 2000, aveau la rândul lor obligația manifestării unei conduite diligente, în scopul asigurării corectitudinii desfășurării activității fondului și protejării intereselor investitorilor.

În sarcina inculpaților s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp, având în vedere că, acționând cu intenție indirectă, aceștia nu au verificat veridicitatea datelor cuprinse în raportările către C.N.V.M. și nici situația financiară a fondului, deși aveau această obligație, contribuind la producerea rezultatului.

Prin contractul de cesiune din 22 noiembrie 1997 și actul adițional la documentele constitutive ale SC S.I. SA, autentificat sub nr. 4588/1997, U.C.C.C. C.C. a devenit acționarul principal al SC. S.I. SA, deținând 51% din capitalul social. Urmare acestei împrejurări, în Consiliul de Administrație al acestei societăți au fost desemnați inculpații B.G. și D.I., calitate pe care au deținut -o până Ia 25 mai 2000.

Potrivit art. 4 pct. 2 al cap. II din Regulamentul de Organizare și Funcționare al societății de administrare SC S.O.V.I. SA, membrii Consiliului de Administrație aveau ca atribuții să întocmească și să prezinte Adunării Generale a acționarilor informații cu privire la activitatea societății în anul anterior, bilanțul și contul de profit și pierderi, precum și un plan de activitate pentru anul următor; să angajeze și să concedieze personalul societății, direct sau prin intermediul mandatului dat președintelui; să aprobe încheierea de contracte cu parteneri interni sau externi; să stabilească strategia și tehnica de marketing etc.

De asemenea, în același act se menționa faptul că "membrii Consiliului de Administrație sunt răspunzători individual sau solidar față de societăți pentru prejudiciile aduse în urma abaterilor de la dispozițiile legale ale Statului și pentru erorile comise în administrarea societății."

Inculpații D.I. și B.G., în calitate de reprezentanți în Consiliul de Administrație ai acționarului majoritar C.C., cunoșteau statutul societății de administrare și modul de funcționare, având anumite obligații și atribuții stabilite de dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare al SC S.I. SA, aceștia răspunzând pentru prejudiciile aduse societății.

Complicitatea inculpaților la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpații I.M.V. și P.M. a fost reținută sub forma unei inacțiuni, fiind vorba de o complicitate morală, care a determinat perpetuarea situației precare a fondului, în condițiile în care nu și-au respectat nici una din obligațiile pe care le aveau. Aceștia au acționat cu intenție indirectă, putând să cunoască și să prevadă problemele cu care se confrunta Fondul, performanțele prezentate nefiind justificate.

Nesesizarea organelor competente cu privire la neregularitățile existente, neverificarea rapoartelor de activitate a F.N.I. privind realitatea datelor raportate către C.N.V.M., precum și nerespectarea normelor legale ce le reglementa activitatea, de către cei doi inculpați reprezintă, în opinia tribunalului, mai mult decât o încălcare a atribuțiilor de serviciu, dat fiind faptul că această conduită ilicită s-a datorat intenției de a induce și menține în eroare prin fals persoanele care au subscris diferite sume de bani, cumpărând unități de fond în paralel cu utilizarea acestui mijloc fraudulos în raporturile cu alte instituții ale statului.

În același sens este acțiunea inculpaților privind activitatea de publicitate a F.N.I. Astfel, până la investirea inculpatei V.I.M. în funcția de președinte-director general al SC. SOV.INVEST SA, în vara anului 1998, materialele publicitare au fost cenzurate de C.N.V.M., existând observații privind includerea factorului de risc ridicat al investitorilor în F.N.I.; eliminarea comparațiilor cu nivelul dobânzilor la depunerile în băncile comerciale; eliminarea cuvintelor "siguranță, încredere, performanță" din cauza caracterului imprevizibil al evenimentelor viitoare; eliminarea din spațiile publicitare a cuvintelor "F.N.I. este o reușită a C.C."; menținerea în materialul publicitar a structurii portofoliilor și a unui text din care să rezulte că "performanțele citate reprezintă performanțe trecute și că venitul din investiții și valoarea inițială a unei investiții pot fluctua astfel încât titlurile de participare ia răscumpărare să valorizeze mai mult sau mai puțin decât suma inițial investită".

S-au avut în vedere adresele nr. F/2003 și F/2004 din 22 mai 1998, respectiv nr.F/1822 și F/1823 din 12 mai 1998 ale C.N.V.M., dar cu toate acestea, obiecțiunile și propunerile au fost ignorate, materialele publicitare rămânând în forma inițială.

Începând cu luna iunie 1998, SC. S.I. SA nu a mai solicitat avizul C.N.V.M., pentru ca din luna decembrie 1999, avizarea să fie făcută, potrivit legii, de către Uniunea Națională a Organismelor de Plasament, respectiv UNOPC. Președintele acestui organism a fost până în luna mai 2000 chiar inculpata V.I.M., organismul având ca atribuții principale adoptarea cadrului deontologic și de procedură disciplinară; stabilirea unui program de management al crizelor; proiectarea sistemului transparent de raportare pentru fondurile deschise de investiții; adoptarea și punerea în aplicare a procedurii de inspecție a fondurilor administrate de membrii UNOPC.

În scopul inducerii în eroare a investitorilor, inculpata V.I.M. și inculpații D.I. și B.G. au promovat emiterea unor materiale publicitare de dezinformare. Astfel, în anul 1998, plățile pentru publicitate tăcute de SC S.I. SA au fost de 12,2 miliarde lei și 98,8 mii dolari SUA, în anul 1999 de 22,9 miliarde lei, iar în perioada ianuarie-mai 2000, de 53,4 miliarde lei, beneficiarii fiind cotidianul "Curentul", SC T.A. și SC IMOLA SA.

În aceste materiale publicitare s-au făcut referiri la asigurarea în anul 1999 a sumelor investite la F.N.I. de către OMNIASIG SA, deși obiectul contractului se referea la bunurile aflate în dotarea sucursalelor SC S.I. SA; asigurarea investițiilor făcute în unități de fond F.N.I. de către CEC prin contractul de garantare; folosirea siglei CEC VALORI MOBILIARE SA în materialele publicitare.

A fost reținută ca elocventă, în sensul celor arătate, declarația martorului Niculici Cătălin, care a declarat în fața instanței în sensul că Contractul cu S.I. a fost semnat la începutul lunii noiembrie 1999, având ca obiect distribuirea unităților de fond și a fost semnat din partea societății de administrare de I.M.V.. În concret activitatea noastră a început abia în martie2000; în mod direct nici o persoană nu ne-a cerut să ne grăbim pentru a ne prelua funcția de distribuitor și, în fapt, nu știu cine a făcut până în primăvara anului 2000 operațiunea de distribuire.(...) Comisionul stabilit prin contractul de distribuire l-am încasat începând cu luna martie 2000, însă chiar de la încheierea contractului am încasat o taxă de un miliard pe lună, reprezentând acceptul nostru ca S.I. să folosească sigla CEC VALORI MOBILIARE SA în spațiile închiriate de această societate".

La 10 ianuarie 2000, între SC S.I. și CEC VALORI MOBILIARE s-a încheiat și un contract de licență, având ca obiect sigla CEC. Deși expertiza contabilă a precizat că prețul acestui contract nu a afectat interesele investitorilor, fiind suportat de societatea de administrare, efectele aplicării acestuia, prin folosirea siglei SC CEC VALORI MOBILIARE SA, în cadrul unei campanii publicitare intens mediatizată și aplicată pe înscrisurile fondului, s-au materializat în atragerea unui număr mai mare de investitori și în creșterea volumului încasărilor că urmare a vânzării unui număr sporit de unități de fond. Mai mult decât atât, cu toate că SC S.I. SA a reziliat contractul de licență începând cu data de 10 martie 2000, sigla distribuitorului a rămas pe înscrisurile F.N.I. (carnetele de investitor) și a produs în continuare efecte.

Martorul M.D., reprezentantul SC T.A. SRL a precizat, de asemenea că "începând din aprilie 1996, am înființat SC T.A. SRL (...) Arăt că în cadrul acestor servicii de publicitate am realizat spoturi de televiziune, materiale de prezentare tipărite, machete pentru presă, machete pentru panouri publicitare, spoturi radio referitoare la activitatea SC S.I. SA, ca societate de administrare a F.N.I. Termenii contractuali în care s-au realizat aceste servicii de publicitate, precum și prețul acestora au fost stabilite de mine succesiv cu următoarele persoane: V.S.O., P.M. și V.I.M.. Nu pot preciza cu exactitate perioada în care s-au succedat cele trei persoane, dar pot preciza cu exactitate faptul că în perioada 1999-mai 2000, aceste discuții le-am purtat cu doamna V.I.M. și în lipsa acesteia, cu domnul D.C.."

S-a mai arătat de către tribunal că inculpatul P.N., zis P.V., în calitate de președinte-director general la SC. G. SA și periodic director executiv la SC S.O.V.I. SA, de comun acord cu inculpata V.I.M., a stabilit creșterea săptămânală nereală a unității de fond, care ulterior era și raportată, în scopul de a evidenția performanțele inexistente în evoluția financiară a F.N.I. și de a atrage cât mai mulți investitori, inducându-i astfel în eroare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 26 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Același inculpat, în calitate de președinte-director general al SC G. SA și director executiv la SC S.I. SA (cu atribuții de gestionare a unităților de fond), a subscris în mod fictiv un număr de 1.683.498 unități de fond F.N.I., în valoare totală de 112.289.316.546 lei, fără să depună efectiv aceasta sumă, unități de fond pe care le-a răscumpărat ulterior cu 137.403.330.106 lei, prejudiciind fondul, săvârșind astfel infracțiunea prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă s-au reținut de către tribunal următoarele aspecte: "din cele 1.758.461 unități de fond subscrise în ziua de 10 decembrie 1999, în carnetul de investitor nr. 40102000486, pentru un număr de 1.683.498 unități de fond, nu s-a depus și suma aferentă subscrierii, în valoare de 112.289.316.546 lei, creându-se astfel în gestiunea F.N.I. o pagubă de aceeași valoare, deoarece ulterior inculpatul P.N. a răscumpărat în totalitate unitățile de fond subscrise prin acest carnet de investitor, al cărui sold a devenit zero după ultima răscumpărare din 17 aprilie 2000.

La răscumpărarea celor 1.683.498 unități de fond subscrise și neplătite, au fost încasate de investitor și diferențele rezultate din creșterea în timp a unității de fond, diferențe care s-au ridicat la suma de 25.114.313.560 lei, valoare cu care se majorează paguba produsă în gestiunea F.N.I., respectiv la nivelul sumei de 137.403.330.106, sumă de care a beneficiat în mod direct și necuvenit inculpatul P.N.."

Martorul B.C.G. a relatat că au existat mai multe cereri de subscriere sau răscumpărare semnate de inculpatul P.N. ori de alte persoane în numele acestuia, inculpatul având mai multe carnete de investitor în care figura ca titular și în unele ca reprezentant al societăților din grupul G. Plata pentru operațiunile efectuate în carnetele în care P.N. figura se făcea mai devreme de termenul limită, iar la firmele reprezentate de inculpat se percepeau comisioane mai mici sau chiar zero. Modificarea comisioanelor se putea face informatic ori manual. Martorul a precizat că, în toată perioada în care a lucrat la SC S.I. SA și SC G. SA. a primit ordine de la P.N. până în 1998, iar după această dată de la V.I.M. ori D.C.

În declarația sa, inculpata S.M. a relatat despre implicarea inculpatului P.N., precum și despre propria implicare în producerea rezultatului socialmente periculos: "pentru formula unității de fond, Departamentul de contabilitate punea la dispoziția compartimentului de analiză doar situația lichidităților, precum și cheltuielile fondului. Pentru stabilirea valorii activului net se avea în vedere și situația portofoliului, situație deținută de Departamentul de analiză. Noi comunicăm aceste date din balanțele de verificare, obținute prin centralizarea datelor primare.

Aceluiași departament îi erau comunicate de către Departamentul de informatică al distribuitorului numărul unităților de fond aflate în circulație și al investitorilor și pe baza acestor date, Departamentul de analiză calcula valoarea unității de fond. întotdeauna acest departament a fost coordonat de inculpatul P.N., ca director executiv.(...) Eu am ținut atât contabilitatea F.N.I., cât și a S.I. .(...) în raportul aferent ultimului trimestru al anului 1998, ce mi-a fost adus la semnat în primăvara anului 1999, eu am observat că unele date nu erau reale, respectiv la poziția lichidităților nu se regăseau sumele înscrise în balanțe, erau înserate sume mai mari(...) Când am observat diferența, am vorbit cu inculpata V., care mi-a spus că va încerca să remedieze situația, pentru că urma să aibă loc o investiție mare a CEC-ului, dorea să lichideze fondul.

Bănuiesc că s-au inserat alte date pentru a schimba structura portofoliului, în sensul încadrării în dispozițiile legale. Am mai semnat cele trei rapoarte ale anului 1999, respectiv rapoartele trimestriale, cu întârziere, încercând să amân cât mai mult semnarea lor.(...) Pe ultimul l-am semnat în martie 2000, fiindu-mi adus la noul loc de muncă de către martora C.A.. Știu că în cadrul Departamentului de analiză erau întocmite notele de fundamentare, prin care erau evaluate acțiunile necotate, prin metoda evaluării rapide.

In urma controlului efectuat de C.N.V.M. în martie 1998, s-a stabilit că lucrurile stau bine, deși o colegă își exprimase temerea în legătură cu ceva legat de indicii de inflație. La momentul respectiv eu am avut reprezentarea că raportarea la un nivel mai mare decât cel real al lichidităților face ca fondul să se încadreze în limitele legale și într-o anumită clasă de risc.(...) Din câte știu, din banii obținuți în urma cumpărărilor masive de unități de fond de către investitorii strategici, cum a fost CEC, s-au constituit depozite în condiții avantajoase în diferite bănci.(...) Arăt că știam despre derogările C.N.V.M. cu privire la posibilitatea deținerii unui procent mai mare de acțiuni necotate(..) Deși pentru ultimul raport, semnat de mine în primăvara anului 2000 nu am avut la dispoziție balanța de verificare, am presupus că datele nu sunt reale, în sensul că s-a procedat la fel ca înainte".

Pentru relevarea aspectelor anterior menționate, tribunalul a avut în vedere declarația dată în primul ciclu procesual la data de 12 mai 2005.

Instanța de fond a reținut că susținerile inculpatei au fost confirmate de martora C.A.I., în depoziția sa, aceasta precizând totodată că "datele din înscrisurile referitoare la raportările activității S.I. - F.N.I. mi-au fost comunicate de către doamna V.I.M., care mă chema în biroul ei pentru a le prelua.(...) Nu am avut cunoștință că aceste date sunt nereale și nici nu mi s-a prezentat vreodată vreun document justificativ, din care să rezulte valorile și indicatorii. Când doamna V. nu era în firmă, din dispoziția sa, pe formularele respective, la rubrică președinte-director general SC S.I. SA, era aplicată o stampilă având că impresiune semnătura acesteia, de către secretara sa, A.M.. În mod similar am procedat și în cazul rapoartelor de activitate trimestriale, semestriale și anuale din perioada 1999-2000 ale S.I. SA, cu următoarele deosebiri: pentru a le redacta, mi-au fost furnizate date contabile și de către doamna S.M., iar înainte de a le da spre semnare doamnei V.I.M., le-am prezentat spre semnare doamnei S.M. Toate aceste raportări au fost duse de mine la C.N.V.M. "

Secretara inculpatei V.I.M. a confirmat spusele precedentului martor: "de regulă foloseam ștampila când inculpata nu era la birou, dar și când aceasta, fiind prezentă, își dădea acordul cu privire la unele înscrisuri, adrese...De fiecare dată aveam acceptul anterior al doamnei I.M.V.".

Martora C.R.R. a confirmat aceste aspecte: "eu transmiteam în fiecare săptămână în teritoriu valoarea unităților de fond, care îmi era comunicată de către Departamentul de analiză financiară(...) Sarcina mea era transmiterea acestei circulare în teritoriu, la agenții. La mine circulara ajungea semnată, mergeam la secretariat cu ea, unde era semnată fie olograf, fie cu acea semnătură cu stampila de către I.M.V."

În declarația sa, martorul D.G.C., fost angajat la G. și S.I. , a precizat: "în toată această perioadă am primit dispoziții de la V.I.M., D.L. și (...) Am primit dispoziții de la V.I.M. să operez răscumpărări de fond F.N.I. pe carnetele G. SA. (...) Valoarea unității de fond era transmisă agențiilor de la sediul central".

Martorul A.I., a conturat, în declarația sa, implicarea tuturor inculpaților în activitatea de fraudare a fondului: "în perioada în care la conducerea SC S.I. SA s-a aflat P.M. și, ulterior, V.I.M., precizez că din discuțiile purtate cu aceștia și cu D.I. și B.G., am avut reprezentarea că acestea au fost persoanele care au condus societatea, atât în fapt, cât și în drept."

În ceea ce-l privește pe inculpatul A.M., cenzor extern independent al SC S.O.V.I. SA, atestat de C.N.V.M., tribunalul a reținut că a întocmit rapoartele pe anii 1998-1999, în care a certificat aspecte nereale privind situația și evoluția fondului, rapoarte care au fost înaintate, spre luare ia cunoștință, atât C.N.V.M, cât și Consiliului de încredere, constituit din coinculpații N.G., I.M.I.M. și C.M., contribuind în acest fel la inducerea și menținerea în eroare a investitorilor cu privire la realitatea rezultatelor financiare ale fondului și la producerea prejudiciului, acționând cu intenție indirectă, acesta putând și trebuind să prevadă rezultatul activității sale, faptele sale circumscriindu-se infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Începând cu anul 1997, inculpatul A.M. (funcționar în cadrul Administrației Financiare Sector 4) a fost atestat de C.N.V.M. în calitate de cenzor extern independent, ca persoană fizică care verifică și supraveghează contabilitatea societății de administrare a F.N.I., respectiv SC S.I. SA și asigura examinarea profesională sistematică a activității financiar-contabile, sens în care exprima opinii pertinente și responsabile și certifica, în mod direct și corect, înregistrările din conturile anuale ale societății.

Așa cum a rezultat însă din raportul încheiat pe semestrul I al anului 1998 de către conducerea SC S.I. SA, cuprinzând activitatea F.N.I., în temeiul art. 4 și art. 5 din titlul II, cap. II al Regulamentului nr. 9/1996, aprobat prin Ordinul nr. 20/1996 al C.N.V.M., inculpatul A.M. a certificat în fals creșterea sistematică a valorii titlurilor de participare, respectiv de la 10.000 lei inițial, la 134.676 lei, valoare calculată la 30 iunie 1998. Astfel, inculpatul a confirmat că situația activelor nete, evidențele referitoare la toate operațiunile corespunzătoare, precum și toate rezultatele acestora, prezentate în raport sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul.

În decursul perioadei în care și-a îndeplinit funcția de cenzor extern independent, inculpatul A.M., prin același mod de acțiune privind raportările trimestriale, semestriale și anuale, pe anii 1998 și 1999, întocmite de societatea de administrare a F.N.I., a ajutat, prin fals, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave de către inculpații V.I.M., B.G., D.I. și S.M., confirmând în mod constant datele prezentate în rapoartele respective.

S-a arătat că fără concursul efectiv al inculpatului A.M., dat în confirmarea situațiilor financiare ale emitentului de valori mobiliare, nu s-ar fi produs urmarea socialmente prevăzută de lege, luarea Ia timp a măsurilor de către inculpat putând impiedica producerea acestui rezultat. De altfel, prin conduita și acțiunea sa, inculpatul A.M. a încălcat și normele și principiile deontologice, prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind activitatea cenzorilor independenți, potrivit căruia activitatea cenzorului se fundamentează pe principiile deontologiei profesionale, respectiv, moralitate, independență, obiectivitate, conștiinciozitate, răspundere, confidențialitate,imparțialitate și comportare profesională demnă.

În legătură cu toate aceste aspecte, inculpatul A.M. a declarat că se consideră nevinovat, însă a precizat, în declarația din 9 octombrie 2000, din faza de urmărire penală: "în legătură cu împrejurările în care am redactat și semnat rapoartele menționate, declar ca ele au fost redactate de către mine în sediul SC. S.I. SA, pe baza rapoartelor de activitate ale F.N.I., aferente perioadei respective, întocmite de SC. S.I. SA și situațiile anexe întocmite de societatea de depozitare. Aceste situații nu erau semnate de către nimeni din partea depozitarului fondului, dar știam că, conform legii, ele trebuiau să emane de la societatea depozitară."

Or, fiind vorba de mai multe asemenea rapoarte informe, pe care inculpatul le-a confirmat, în calitatea pe care o avea, s-a constatat că acesta nu și-a exercitat drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. încălcarea legii în activitatea F.N.I., administrat de către SC S.I. și, ca atare, a contribuit la inducerea în eroare a investitorilor F.N.I.

Din interpretarea dispozițiilor art. 26-31 din Regulamentul amintit anterior, a rezultat faptul că inculpatul avea obligația de a efectua analiza și verificarea componenței soldurilor înregistrate în balanțele de verificare în vederea calculării valorii activului net contabil și a valorii unității de fond F.N.I., obligație pe care nu și-a îndeplinit-o .

Cu privire la inculpatul P.M., s-a reținut că în perioada 1996-iunie 1998, în calitate de președinte-director general al SC S.I. SA, a raportat atât C.N.V.M, cât și investitorilor, date eronate cu privire la situația fondului, structura portofoliului, numărul unităților de fond aflate în circulație și valoarea acestora, precum și nivelul lichidităților, contribuind la inducerea și menținerea în eroare a investitorilor cu privire la situația financiară reală a fondului și determinând prin aceasta producerea urmării socialmente periculoasă, respectiv a pagubei menționate, fapte circumscrise infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada aprilie 1997-iunie 1998, inculpatul P.M. a îndeplinit funcția de președinte al SC S.I. SA, din Consiliul de Administrație făcând parte și inculpații B.G. și D.I.

Potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al S.I. , în societatea de administrare a fondurilor de investiții, președintele răspunde de întreaga activitate a societății, conform reglementărilor legale în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 24/1993 și ale Regulamentului nr. 9/1996.

La 6 martie 1998, a fost înaintat C.N.V.M., Raportul de activitate pe anul 1997, întocmit de societatea de administrare și semnat de inculpații P.M. și S.M., aceasta din urmă director economic la SC S.I. SA începând cu luna noiembrie 1995. În conținutul actului susmenționat s-a precizat că structura medie a activului net pe anul 1997 a fost după cum urmează: valori mobiliare (acțiuni) 60-90%, plasamente bancare 5-15%, cont curent și sume transit 10-30%. S-a precizat astfel ca a fost asigurat, pe de o parte, nivelul de lichidități necesar pentru onorarea tuturor cererilor de retragere, cât și un indice de profitabilitate satisfăcător. Unitățile de fond în circulație la 31 decembrie 1997, raportate de către SC S.I. SA la C.N.V.M. au fost 14.801.200, în timp ce cu ocazia controlului efectuat de către Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Control Fiscal, s-a constatat existența unui număr de 32.766.320 unități, diferența fiind de 17.965.120 unități.

Din declarațiile inculpatei S.M. a rezultat că în cadrul raportului menționat, „personal a verificat structura de portofoliu și valoarea activului net pe baza balanței de sfârșit de an", raportul fiind semnat și de către inculpatul P.M., „fără să pună la îndoială sau să verifice realitatea datelor raportate".

Inculpatul P.M. nu a verificat veridicitatea datelor inserate în rapoartele trimestriale și cel anual, deși atribuțiile sale de serviciu impuneau aceste măsuri.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat și-a exercitat funcția de președinte-director general al SC. S.I. SA, în perioada aprilie 1997 - iunie 1998, s-a constatat că inculpatul nu a acționat în raport de obligațiile și de răspunderile care îi reveneau, potrivit celor prevăzute de Regulamentul de Organizare și Funcționare al SC S.O.V.I. SA, ca societate de administrare.

Neverificarea datelor din rapoarte și, în fapt, omisiunea îndeplinirii îndatoririlor, nu este rezultatul unei erori de fapt, ci al împrejurării că, având posibilitatea să prevadă consecința vătămării intereselor investitorilor, inculpatul a acceptat implicit acest rezultat, acționând cu intenție directă în scopul menținerii în eroare a investitorilor.

Mai mult decât atât, societatea de administrare, al cărei președinte - director executiv era inculpatul P.M., nu a înștiințat C.N.V.M. despre următoarele nereguli: ponderea acțiunilor necotate în activul net depășea cu mult valoarea permisă de lege; existența unor modificări ale activelor constitutive ale societății de administrare nesemnalate la C.N.V.M. (modificarea structurii acționariatului, a componenței Consiliului de Administrație); lipsa de lichidități; lipsa societății de depozitare.

S-a apreciat că inculpatul P.M. este răspunzător de stabilirea eronată a valorii unității de fond, având în vedere că, în calitatea sa de președinte al societății de administrare, răspundea de toate prejudiciile cauzate investitorilor prin exercitarea activității de administrare, potrivit prevederilor din contractul societății.

Inducerea și menținerea în eroare a persoanelor care au investit bani la F.N.I. s-a realizat prin aceleași mijloace frauduloase ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V., în fapt, aceasta din urmă continuând modalitatea de desfășurare a activității începută de inculpatul P.M.

De asemenea, inculpatul a procedat la achiziționarea de la persoane fizice de acțiuni ale SC I.E. SA, SC M. SA, SC L.P. SA, SC R.R.A. SA, SC BUCUREȘTI TURISM SA, plasamente neperformante înregistrate în contabilitatea F.N.I., deși fuseseră subscrise și transcrise pe numele SC S.I. SA, tranzacții care au avut ca scop scoaterea de bani din F.N.I. și majorarea artificială a activului net pentru prezentarea unei valori nereale a unității de fond.

Un alt mijloc fraudulos care a dus la inducerea în eroare a investitorilor l-a reprezentat aprobarea unui prospect de ofertă publică necorespunzător realității față de care au existat aceleași obiecțiuni din partea C.N.V.M. ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V., ignorate de către inculpat.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea datelor reale ale fondului, situație raportată la C.N.V.M. și utilizată în publicitatea privind avantajele investițiilor la F.N.I., reținută în sarcina inculpatului P.M., instanța de fond a avut în vedere raportările săptămânale transmise la C.N.V.M. și cele transmise agențiilor teritoriale, în care au fost menționate date nereale astfel cum am arătat, date care au influențat și raportările trimestriale, semestriale și anuale.

Cu privire la inculpata S.M., membru al Consiliului de Administrație al SC S.I. SA în perioada 1997-2000, contabil sef al SC S.O.V.I. SA, în perioada septembrie 1997-martie 1999 și director economic al SC S.O.V.I. SA, în perioada martie-decembrie 1999, s-a reținut că a întocmit raportări fictive către C.N.V.M. cu privire la situația reală a F.N.I., prin prezentarea unei valori nereale a unității de fond și prin aprobarea unui prospect de ofertă publică necorespunzător realității, prin aceasta inducând și menținând în eroare investitorii, contribuind în acest mod la producerea prejudiciului, faptă ce se circumscrie infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, inculpata s-a implicat în perioada 1997-1999, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, alături de inculpații I.M.V., P.M., B.G. și D.I., în falsificarea datelor reale ale Fondului, situație raportată la C.N.V.M. și utilizată în publicitatea privind avantajele investițiilor la F.N.I., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpata, în calitate de director al compartimentului economic, prin falsificarea situației privind unitățile de fond, a raportat C.N.V.M. date eronate referitoare la situația financiară a F.N.I. prin raportarea unui număr mai mic de unități de fond, supraevaluată fiind, pe cale de consecință, și valoarea activului net. Scopul măririi artificiale a valorii unității de fond l-a constituit sporirea atractivității ofertei către investitori și a numărului acestora.

Conținutul rapoartelor aferente anului 1999 privind activitatea fondului - raport trimestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-31 martie 1999, raport semestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-30 iunie 1999, raport semestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-30 septembrie 1999, raport anual 01 ianuarie 1999-31 decembrie 1999 - în baza aceleiași activități infracționale, a fost denaturat, situațiile privind valorile reale ale lichidităților, element de bază al calculului valorii activului net, fiind falsificate de inculpata S.M., așa cum chiar aceasta a afirmat într-una din declarațiile date.

La stabilirea vinovăției inculpatei s-a avut în vedere și aspectul că, în calitate de director economic, inculpata coordona atât Departamentul de contabilitate, cât și Departamentul de analiză financiară, datele comunicate de acestea fiind certificate de ea, în raportările întocmite, aceasta recunoscând că avea îndoieli referitoare la modul de calcul al acțiunilor necotate, fără a lua totuși nici o măsură.

În raport de probele administrate, s-a reținut că inculpata a acționat cu intenție indirectă, facilitând obținerea de către alte persoane a unor foloase injuste. În acest sens, aceasta a semnat mai multe dispoziții de plată, inclusiv pentru plata contravalorii unor acțiuni necotate din dispoziția inculpatului P.N., fără a verifica existența documentelor justificative.

S-a constatat că prin publicarea în presă și prin afișarea unei cotații nereale a unității de fond, atât la sediile SC S.O.V.I. SA, precum și la cele ale F.N.I. din țară, persoanele care au subscris diferite sume de bani au avut convingerea că investiția realizată este rentabilă și sigură, iar creșterile spectaculoase ale valorii unității sunt reale.

Referitor la inculpații N.G., I.M.I.M. și C.M., s-a arătat că în calitatea lor de membri în Consiliul de încredere (organism de reprezentare a F.N.I. în raporturile cu societatea de administrare SC S.I. SA), au ajutat la inducerea și menținerea în eroare a investitorilor fondului prin avizarea formală a rapoartelor primite de la societatea de administrare și cenzorul independent și înaintarea lor către C.N.V.M., acționând cu intenție indirectă, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În pofida obligațiilor pe care aceștia le aveau, potrivit celor stipulate în convenția civilă încheiată, pe toată durata de funcționare a fondului și-au dat acordul, implicit, în ceea ce privește activitatea societății de administrare și performanțele obținute de aceasta în gestionarea activelor.

Potrivit art. 18 partea I cap. I din Regulamentul nr. 9/1996, privind constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții, societăților de investiții, societăților de administrare și societăților de depozitare, Consiliul de încredere al fondului deschis de investiții avea autoritatea să încheie contractul de administrare de investiții cu o societate de administrare autorizată; să stabilească limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu societatea de administrare, precum și limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu o societate de depozitare; să primească rapoarte periodice de Ia societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de administrare; să acționeze în instanța de judecată, în numele fondului, societatea de administrare; să convoace adunarea generală a investitorilor; să revizuiască registrele și însemnările societății de administrare sau ale societății de depozitare, care privesc operațiunile fondului pe care îl reprezintă.

Corelativ acestora, Consiliul de încredere mai avea obligațiile să revadă periodic rapoartele tranzacțiilor efectuate în numele fondului; să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenți; să revadă tranzacțiile persoanelor afiliate, care sunt exceptate de la prevederile C.N.V.M. și care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului, pentru a se asigura că tranzacțiile sunt în interesul deținătorilor de titluri; să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfășurării atribuțiilor sale. Orice asemenea încălcare descoperită trebuie imediat raportată la C.N.V.M.; să se întâlnească periodic cu Consiliul de Administrație al societății de administrare.

În raport de cele arătate, instanța de fond a constatat că, inculpații, în calitățile avute, au manifestat un dezinteres total față de activitatea fondului, neîndeplinindu-și obligațiile prevăzute în Regulament și asumate, consecința fiind activitatea prejudiciabilă a societății de administrare (care nu a fost sancționată) și implicit păgubirea investitorilor.

Apărarea inculpaților, potrivit căreia neîndeplinirea obligațiilor s-a datorat faptului că nu au fost solicitați în acest sens de către societatea de administrare, nu a fost reținută, întrucât autoritatea pe care acest Consiliu o avea prin lege, impunea ca demersurile să îi aparțină, mai mult, avea obligația să verifice activitatea acestei societăți, întrucât reprezenta însuși fondul în relațiile cu aceasta.

De asemenea, cei trei inculpați, certificând legalitatea plasamentelor în acțiuni necotate și, implicit, depășirea limitelor impuse de dispozițiile O.G. nr. 24/1993, au confirmat că societatea de administrare desfășoară activități legale, împrejurare care a concurat la producerea rezultatului prejudiciabil și a indus și menținut în eroare investitorii. Nici necunoașterea dispozițiilor legale nu poate fi invocată în apărare, câtă vreme "Ignorantia legeni excusat neminem", iar prin convenția civilă încheiată și-au asumat un rol activ, nu doar formal, câtă vreme în art. 23 din Contractul de societate civilă se menționa expres că membrii Consiliului de încredere erau abilitați în calitate de administratori proprii ai societății civile "să facă și fără învoirea celorlalți asociați toate actele ce depind de administrarea societății, fiindcă le fac fără doi".

În declarațiile lor, inculpații au confirmat neîndeplinirea acestor obligații, însă au încercat să minimalizeze răspunderea penală, acreditând chiar ideea unei subordonări a acestui consiliu față de societatea de administrare, în realitate fiind însă invers - consiliul fiind cel care avea autoritatea recunoscută de lege să urmărească modul cum societatea de administrare își execută contractul, putând chiar să o acționeze în judecată dacă constata încălcări ale regulilor.

De altfel, din însăși formularea dată de legiuitor obligației prevăzute în art. 19 lit. d) din Regulamentul nr. 9/1996 (să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfășurării atribuțiilor sale), tribunalul a arătat că rezultă necesitatea implicării membrilor consiliilor, întrucât este evident că aceste încălcări nu-i pot fi sesizate chiar de cea care le comite, respectiv de către societatea de administrare.

Printr-o complicitate ce îmbracă forma unei inacțiuni și mai mult decât atât, prin confirmarea ulterioară a rapoartelor întocmite de societatea de administrare (avizate de cenzorul extern independent A.M.), inculpații N.G., I.M.I.M. și C.M. au contribuit la inducerea în eroare a investitorilor, avizând favorabil date false privind situația financiară reală a F.N.l. în perioada 1995-2000.

De altfel, s-a reținut că în literatura juridică s-a conturat pe deplin ideea complicității prin inacțiune (omisivă), constând în neîndeplinirea de către persoana acuzată de complicitate a unor acte pe care era obligat să le efectueze, iar această neîndeplinire a servit (înlesnit sau ajutat) la săvârșirea faptei (V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului penal roman,vol. I,Editura Academiei, București, 2003, p.184).

Implicarea celor trei inculpați în activități care au determinat prăbușirea fondului a fost confirmată de martorul A.I., în depoziția sa: "Începând cu anul 1995, în spațiul S.I.F. MOLDOVA, și-a desfășurat activitatea cu chirie SC S.I. și G. SA. În acest timp mi s-a propus de către acționarii S.I., respectiv, N.G., C.M., P.M., L.S. să preiau calitatea de președinte al S.I. . Am deținut aceasta funcție timp de aproximativ un an de zile(...) Menționez că aceasta funcție a avut un rol onorific și că nu am participat la luarea deciziilor legate de administrarea fondului, acestea fiind luate de membrii Consiliului de încredere și Secretariat."

Potrivit legislației în vigoare, C.N.V.M. avea posibilitatea și obligația să sancționeze societatea de administrare, având în vedere existența unor nelegalități, inclusiv cu revocarea autorizației de funcționare, "dacă derularea ofertei publice se face cu încălcarea dispozițiilor legii, ale regulamentelor și instrucțiunilor adoptate de C.N.V.M sau cu neîndeplinirea condițiilor și neobservarea limitelor sau restricțiilor stabilite prin decizie" [art. 31 alin. (2) din Legea nr. 52/1994].

În ceea ce-i privește pe inculpații B.S. și B.C.C., s-a reținut că prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu (constând în ignorarea tuturor neregulilor semnalate în activitatea SC S.O.V.I. SA și, pe cale de consecință, în neadoptarea măsurilor de sancționare și remediere ce s-ar fi impus) au facilitat prejudicierea investitorilor fondului, prin manoperele frauduloase ale celorlalți inculpați, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen.

Supravegherea F.N.I. de către C.N.V.M. a fost efectuată prin Departamentul de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară și Departamentul Control, Anchetă și Informatizare a Pieței de Capital.

Pentru perioada de referință în care s-au comis faptele ce fac obiectul judecății, comisarul ce coordona activitatea Departamentului de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară (la nivelul căruia s-au constatat neregulile existente în activitatea SC S.O.V.I. SA) a fost inculpata B.C.C., președintele comisiei fiind inculpatul B.S..

Astfel, s-a reținut că din declarațiile martorilor R.M., I.A. și I.D. (comisari în cadrul C.N.V.M.), precum și din declarațiile personalului cu funcții de conducere și execuție din cadrul Departamentului de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară - martorii I.G., L.M., M.L. și T.D.A. a rezultat că deciziile finale privind F.N.I. erau luate de comisarul B.C.C. sau președintele B.S.

Astfel, martora L.M. a declarat în 6 mai 2004 că :"îmi amintesc faptul că, fără a exista o dispoziție scrisă în acest sens, s-a efectuat o repartizare a comisarilor pe direcție, în sensul supravegherii activității direcțiilor, dar numai din punctul de vedere al bunei desfășurări a activității în cadrul direcției respective.(...) În perioada de o lună în care am funcționat ca director general al Departamentului Reglementare și Autorizare, îmi amintesc că B.C.C. era comisarul care urmărea activitatea acestui departament".

Martora M.L. a declarat în data de 2 iunie 2000 că: "Precizez că Departamentul de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară și în prezent este coordonat în mod direct de comisar B.C.C. (...) Referitor la grila de supraveghere existentă în cadrul Departamentului și concepută de A.T.D., menționez că l-am înștiințat verbal pe S.B., fapt ce poate fi confirmat chiar de către acesta. Grila respectivă reflecta eventualele încălcări ale art. 27 din O.G. nr. 24/1993, privind limitele investiționale ale fondurilor, inclusiv F.N.I.

Rapoartele venite la noi de la F.N.I. intrau la registratura C.N.V.M., căpătau număr de înregistrare, după care erau înaintate către comisari, inclusiv lui S.B. După analizarea acestora de către persoanele respective, erau trimise la D.R.P.I.F. numai cu rezoluția și semnătura lui S.B. și a comisarului B.C.C., pe baza analizelor respective, întocmindu-se și rapoarte de supraveghere. In acest sens a fost întocmit raportul de supraveghere a fondurilor deschise de investiții, incluzând F.N.I, pentru activitatea desfășurată în anul 1998 (...) Totodată, a fost întocmit raportul de supraveghere al fondurilor la data de 1 noiembrie 1999, care, de asemenea, a fost înaintat Comisiei.

Ambele rapoarte menționate au semnalat încălcări ale legii pentru toate fondurile autorizate, inclusiv F.N.I, administrat de S.I. SA. în legătură cu aceasta societate, arăt că, pe baza raportărilor, în perioada 1998-aprilie 2000, au fost întocmite aproximativ 20 de adrese de atenționare, atât pentru Departamentul Control și Anchetă, cât și pentru S.I., adrese având ca obiect încălcările legii constatate. Precizez că în perioada februarie 1999-februarie 2000, toate fondurile de investiții au beneficiat de un termen de un an în vederea restructurării portofoliilor, conform prevederilor legale (...) Arăt că în asemenea situații, termenul prevăzut de lege nu este de un an de zile, ci de 180 de zile maximum.

În perioada mai-iunie 1999 au fost încheiate procese-verbale de supraveghere cu reprezentanții legali ai societății de administrare și cu cei ai Consiliului de încredere, prin care aceștia își luau angajamentul să respecte prevederile legale.(...) În luna noiembrie 1999, pe baza raportărilor săptămânale, SC S.I. SA a fost atenționată de către Departamentul unde lucrez că depășește limita legală la acțiuni necotate, acestea fiind peste 40%, din câte îmi amintesc".

Cele declarate de martore au fost confirmate de adresa din 21 aprilie 1998 a Departamentului Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, conform căreia ponderea acțiunilor necotate în totalul activ net a crescut numai în săptămâna 23-29 martie 1998 de la 69,33% la 73,73%, precum și de adresele din martie 1998, iunie 1998, septembrie 1998, din care rezulta că, deși în mod repetat s-au sesizat încălcări ale dispozițiilor O.G. nr. 24/1993 privind ponderea acțiunilor necotate, acestea nu numai că nu au fost remediate, dar s-a continuat achiziționarea de asemenea acțiuni, media achizițiilor fiind de circa 6-8 miliarde lei/ săptămână.

Instanța de fond a mai reținut existența și a următoarelor nereguli:

- Gradul de lichiditate al F.N.I. s-a menținut sub limita prevăzută de art. 35 cap. 6, partea a Ill-a, din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., scăzând de la 15,47% din activul net la 2 martie 1998 la 4,33% în 30 iunie 1998. Conform textului de lege invocat, "în scopul asigurării lichidității, fondurile vor menține minimum 30% din valoarea totală a activelor în numerar și alte active lichide (mobilizabile în 15 zile). În categoria alte lichide se încadrează depozitele bancare și certificatele de depozit, cu condiția diversificării prudente a acestora".

- Deși prin decizia nr. D 3136 din 14 iulie 1998 a fost autorizat un proiect al Contractului de depozitare, până în prezent (n.n 24 mai 1999) fondul nu are o societate de depozitare, încălcându-se prevederile art. 40 cap. VI din O.G. nr. 24/1993;

- Societatea de administrare nu a transmis raportul anual privind propria sa activitate pentru anul 1998. De asemenea ultima raportare săptămânală a fost pentru data de 30 aprilie 1999, încălcându-se prevederile art. 25, cap. IV, partea a Ill-a, din Regulamentul nr. 9/1996, conform căruia "societățile de administrare vor transmite săptămânal la C.N.V.M. structura do portofoliu, valoarea activelor nete ale fondului și valoarea unitară a activului net";

- Plasamentele în valori mobiliare de natura acțiunilor necotate au scăzut de la 64,31% în 1 ianuarie 1999 Ia 39,70% în 30 aprilie 1999. încălcându-se dispozițiile art. 27 lit. d) cap. 4 din O.G. nr. 24/1993, conform cărora "investițiile în valori mobiliare ale unui fond de investiții ori societăți de investiții vor fi diversificate într-un astfel de mod încât să nu depășească limita de 2% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către un singur emitent, aflate în circulație sau, dacă este cazul, garantate de un singur emitent, ale cărui valori mobiliare nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul definit la art. 26 lit. c) (valori neînscrise la cota bursei de valori, care nu sunt tranzacționare pe alte piețe supravegheate;

Din situația deținerilor peste 5%, a rezultat că la 31 decembrie 1998 nu erau investitori cu dețineri de peste 5% din activul net. Cu toate acestea, din situația detaliată a investițiilor rezulta că fondul avea dețineri importante la SC. M. SA (19%, încălcându-se prevederile art. 27 lit. a) din O.G. nr. 24/1993, potrivit cărora investițiile mobiliare nu trebuie să depășească 10% din totalul valorilor mobiliare emise de un singur emitent și aflate în circulație), SC. I.E. SA (5,82%) și SC. L.P. SA (3,49%), încălcându-se prevederile art. 27 lit. e) din același act normativ;

- Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societății de administrare reflecta imaginea fidelă a activității fondului și că au fost elaborate în conformitate cu Reglementările C.N.V.M. și CECCAR. Totuși, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale, așa cum rezultă din adresa nr. 192 din 24 mai 1999 a C.N.V.M., Departamentul Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară către Departamentul de control-anchetă și informatizarea pieței).

- Cu adresa nr. 425/22 septembrie 1999, între aceleași organisme se poartă corespondența cu privire la faptul că, din analiza raportării săptămânale transmisă la 8 septembrie 1999 de societatea de administrare SC S.O.V.I. către C.N.V.M., a rezultat că există un număr mare de acțiuni necotate, în valoare de 748.068.143.390 lei, reprezentând 44,3% din valoarea activului total, încălcându-se dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 24/1993 și ale art. 25 cap. 4 și art. 34 alin. (3), cap. 6 din Regulamentul nr. 9/1996, în conformitate cu care "fondurile deschise de investiții și societățile de investiții pot dobândi și deține investiții numai în valori mobiliare neînscrise la cota bursei de valori, care nu sunt tranzacționate pe alte piețe supravegheate, în sensul alin. (1) al prezentului articol (valori mobiliare înregistrate la C.N.V.M. pe baza faptului că acestea au fost distribuite printr-o ofertă publică, dovedind că astfel de valori mobiliare au fost înscrise la cota unei burse de valori ori sunt tranzacționate pe alte piețe supravegheate de C.N.V.M.), supuse însă limitărilor prevăzute la art. 27 lit. d) și e) din O.G. nr. 24/1993;

- Cu adresa nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită urgent rapoartele pe semestrul 1/1999, privind fondurile avute în administrare în conformitate și în forma prevăzută de art. 4 cap. 2 partea III din Regulamentul nr. 9/1996 și art. 21 cap 4 din O.G. nr. 24/1993 (conform cărora societatea de administrare de investiții va întocmi, va publica și va transmite C.N.V.M., Consiliului de încredere al fondului, precum și investitorilor, rapoarte trimestriale, semestriale și anuale privind fondurile avute în administrare. Rapoartele semestriale și cele anuale vor fi certificate de cenzori externi independenți). De asemenea, a solicitat sa transmită toate raportările săptămânale începând cu 30 septembrie 1999, iar pe viitor acestea să fie transmise conform dispozițiilor art. 25 cap. 4, partea III din Regulamentul nr. 9/1996, aducând la cunoștință că în continuare sunt încălcate dispozițiile art. 27 lit. e) din O.G. nr. 24/1993, cu privire la ponderea acțiunilor necotate din activul net al fondului;

- Cu adresa nr. F/2574 din 14 martie 2000, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită raportul pe semestrul 1/1999, trimestrul IV/1999 și anul 1999, privind activitatea F.N.I., precum și raportul pe semestrul 1/1999, privind activitatea societății de administrare, împreună cu bilanțul contabil și anexele la bilanț".

Având cunoștință despre toate aceste încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la neatingerea gradului de lichiditate al fondului, depășirea limitelor maxime admise privind plasamentele activului F.N.I. în acțiuni necotate, evaluarea acestuia și funcționarea fondului fără societate de depozitare, inculpații B.S. și B.C.C. nu au dispus măsurile corespunzătoare ce se impuneau, potrivit atribuțiilor de serviciu ce le reveneau.

Deși Departamentul de Reglementare a Pieței și Intermediere Financiară, în mod constant a sesizat inculpatului B.S. existența mai multor nereguli constatate în activitatea de administrare a SC S.I. SA, privind gestionarea frauduloasă a activelor F.N.I., inculpatul nu a luat nici o măsură în sensul remedierii situației de fapt, respectiv revocarea autorizației de funcționare.

S-a apreciat că interesele persoanelor care au subscris sume la F.N.I. au fost în mod grav vătămate, atât de către inculpatul B.S., cât și de către inculpata B.C.C., inculpații luând măsuri care se limitau la atenționări scrise către SC S.I. SA și la solicitarea din partea societății de "intrare în legalitate", repetate și permanent ignorate, deși inculpații, în funcțiile ocupate aveau nenumărate pârghii legale (respectiv Legea nr. 52/1994, Regulamentul nr. 9/1996, Ordinul C.N.V.M. nr. 31/1995) de a se produce acest rezultat.

În ce privește datele necorespunzătoare realității prezentate în rapoartele de activitate ale F.N.I. de către conducerea societății de administrare, privind majorarea activului net în disponibil în conturi bancare, numerar în casierie, plasamente în acțiuni cotate sau necotate pe piața de capital, precum și creșterea numărului unităților de fond, precum și reducerea numărului unităților de fond în scopul măririi artificiale a valorii celor aflate în circulație, au fost aduse la cunoștința inculpaților B.S. și B.C.C., însă aceștia au ignorat situația de fapt, acționând în detrimentul investitorilor, întrucât dispuneau de instrumente legale de sancționare a societății de administrare, care permiteau inclusiv sancționarea cenzorului independent și preîntâmpinarea stării de încetare de plăți a F.N.I.

Astfel, inculpații aveau dreptul (chiar obligația) să convoace Adunarea Generală a investitorilor, să propună revocarea unui membru al Consiliului de încredere, atunci când aveau motive întemeiate să creadă că acesta nu acționează în interesul fondului (art. 20 cap 1 partea I din Regulamentul nr. 9/1996). De asemenea, puteau suspenda dreptul de răscumpărare a titlurilor de participare ale unui fond deschis de investiții, în situația în care se constata că valoarea activelor nete ale acelui titlu nu poate fi determinată corect sau putea determina potențiale urmări negative pentru titlurile rămase.

S-a mai arătat că interesele persoanelor care au investit în F.N.I. au fost vătămate și prin faptul că, deși inculpații B.S. și B.C.C. au primit rapoarte periodice de la societatea de administrare privind situația fondului (aspecte confirmate de martorii T.D.A.C., M.L., I.G.), completate de rapoartele cenzorului extern independent și ale membrilor Consiliului de încredere, nu au făcut nici un demers în sensul remedierii situației existente.

Astfel, în declarația sa, martora I.G., angajată la C.N.V.M. din anul 1994, a precizat că: "nu exista un act scris cu privire la coordonarea departamentelor de către anumiți comisari, mi-am dat seama că lucrurile stăteau așa pentru că la lucrările pe care le primeam sub viza domnului președinte, exista viza unui anume comisar, în cadrul Departamentului de Reglementare, Piețe de Capital, B.C. Raportările fondurilor de investiții către C.N.V.M. erau primite pe linia ierarhică pe care am menționat-o de către Departamentul nostru. A.T.D., eu, M.L. am semnalat faptul că la F.N.I. există depășiri ale nivelului de acțiuni necotate.(...) Cele semnalate au dus la luarea a trei tipuri de măsuri: scrisori de atenționare către societatea de administrare, note către Departamentul de Control Anchete și două rapoarte pentru anii 1998 -1999, înaintate spre dezbatere Comisiei. Din câte îmi amintesc, existau întârzieri în raportare din partea societății de administrare, cred că am semnalat și aceste aspecte. Nu rețin dacă a existat vreun răspuns al Comisiei la rapoartele făcute de noi. Cu B.C. nu am discutat în mod direct despre problemele F.N.I. în 2000 mi s-a desfăcut contractul de muncă, fără nici un fel de explicație".

Și declarația martorului T.D.A.C. este în același sens, confirmând că activitatea prejudiciabilă desfășurată în dauna investitorilor era cunoscută, atât de către inculpata B.C.C., cat și de către inculpatul B.S.: "Din noiembrie 1997 am fost angajat la Departamentul de Reglementare a Pieței de Capital din cadrul C.N.V.M. (...)coordonat de către inculpata B.C.C. Toate rapoartele societăților de administrare erau încredințate către Departamentul nostru. Am semnalat nereguli la S.I. și am informat Departamentul de Control Anchete și conducerea C.N.V.M., întocmind un raport asupra activității fondurilor, dezbătut de Comisie în ședința din ianuarie 1999: acest raport se află la dosarul cauzei și, în principal, erau probleme legate de structura portofoliului, mai semnalam că modificările actelor constitutive nu erau autorizate de noi și cred că și problema depozitarului (...) în iunie 1999 a avut loc o întâlnire între reprezentanții S.I. și membrii Consiliului de încredere al F.N.I. și s-a încheiat și un proces-verbal. La aceasta întâlnire am participat eu, M.L., I.M.V. și N.G. După această întâlnire, eu am efectuat stagiul militar și când am revenit în C.N.V.M., la începutul anului 2000, am fost surprins să constat că problema depozitarului nu fusese rezolvată, deși administratorul fondului își luase angajamentul în acest sens (...) Măsurile luate de Comisie au constat în derogarea acordată în ianuarie 1999, referitoare la restructurarea portofoliului în decursul unui an și organizarea întâlnirii la care m-am referit."

Din procesele-verbale ale C.N.V.M., de la înființarea F.N.I. în anul 1995, tribunalul a reținut ca a rezultat că s-au purtat nenumărate discuții privind acest fond deschis de investiții, vizând următoarele aspecte: stabilirea criteriilor de incompatibilitate între societatea agent-custode și societatea de administrare; solicitarea adresată SC S.O.V.I. SA de a se lua măsuri de încadrare în limitele legii, privind structura de portofoliu și aprobarea Consiliului de încredere; ridicarea autorizației, radierea cenzorilor independenți ale căror rapoarte nu sunt exacte și nu sunt întocmite conform regulamentelor C.N.V.M.; solicitări privind stabilirea procentului de acțiuni necotate și a unui program strict de încadrare în normele și regulamentele C.N.V.M., necesitatea restructurării portofoliului, precum și stabilirea modului de calcul al activului net; necesitatea comunicării datelor ce ajungeau la C.N.V.M.

De altfel, în concluziile expertizei contabile s-a precizat că "formal F.N.I. a fost constituit și autorizat să funcționeze prin decizia nr. D159 din 15 septembrie 1995 a C.N.V.M., cu respectarea dispozițiilor aplicabile în materia fondurilor mutuale de investiții, în vigoare în august 1995 (O.G. nr. 24/1993), actele constitutive ale fondului fiind actualizate odată cu emiterea de noi Reglementări privind organismele colective de plasament (Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.). Formalitatea constituirii F.N.I. se referă la faptul că fondul a funcționat pe toată perioada de desfășurare a activității fără societate de depozitare, funcție care, contrar prevederilor art. 36 din OG nr. 24/1993, a fost realizată de societatea de administrare, situație cunoscută și acceptată în mod tacit de C.N.V.M."

Dar, deși la nivelul conducerii C.N.V.M (implicit inculpații B.S. și B.C.C.) erau cunoscute aceste aspecte care afectau, în sens negativ activitatea fondului, fie nu s-au dispus măsuri de remediere, fie acestea au fost în discordanță cu starea de fapt existentă, doar pentru a se crea o aparență de respectare a realității.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că este vădit părtinitoare atitudinea inculpaților cu privire la situația cel puțin discutabilă a fondului, în detrimentul investitorilor, câtă vreme, în cursul anului 1998, C.N.V.M. a sancționat contravențional și chiar a retras autorizația de funcționare pentru societățile de valori mobiliare care au încălcat prevederile legale în domeniu (așa cum rezultă din raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1998), iar cu privire la nelegalitățile constatate în activitatea SC S.I. SA de administrare a fondului, urmarea "controlului tematic" a fost "recomandarea făcută F.N.I. că acest fond să-și elaboreze un program de încadrare în prevederile O.G. nr. 24/1993 și ale Regulamentului nr. 9/1996.

Spre deosebire de concluziile Raportului de activitate al C.N.V.M. pe anul 1999 unde sunt prezentate performanțele fondurilor deschise de investiții, inclusiv ale F.N.I., care este prezentat cu un grad mediu de risc, Raportul nr. 841 din 31 iulie 1999 după prăbușirea F.N.I., prezenta numeroase nereguli privind activitatea SC. S.I. SA, rezultate tocmai din studierea documentației pusă la dispoziție și a răspunsurilor la chestionarul înaintat, prezentând F.N.I. că o " investiție cu grad de risc foarte ridicat", în accepțiunea art. 33 cap 6 partea III din Regulamentul nr. 9/1996, dată fiind achiziționarea într-un procent foarte mare din valoarea activelor nete ale fondului de acțiuni necotate, neprofitabile și la prețuri exagerat de mari față de valoarea lor reală.

În raport de toate aceste aspecte, s-a apreciat că inculpații B.S. și B.C.C., și-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, cu consecința prejudicierii fondului, neputându-se reține versiunea pe care au încercat să o acrediteze, potrivit căreia nu au cunoscut aspectele menționate anterior, întrucât atribuțiile lor de serviciu constau tocmai în verificarea activității acestor fonduri, iar cei doi, în funcțiile încredințate, aveau drept de decizie.

În ce privește activitatea infracțională a inculpatului C.P., tribunalul a arătat că din materialul probator administrat în cauză se reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin (1), (2), (3) și (5) cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., constând în faptul că în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC CEC SA a aprobat plasamente în unități de fond în sumă de 298.999.967.000 lei în cursul anului 1999, prin inducerea în eroare a membrilor Consiliului de Administrație al CEC, prin prezentarea ca reale a avantajelor efectuării unor astfel de plasamente, în scopul de a înlesni obținerea de către alții a unor foloase materiale injuste și prin care s-a produs o pagubă în patrimoniul CEC în cuantum de 126.105.162.190 ROL, precum și constând în aceea că la data de 06 decembrie 1999, cu nerespectarea dispozițiilor legale a încheiat contractul de fidejusiune-cauțiune cu SC S.I. SA, cauzând pagube patrimoniului CEC.

De asemenea, în sarcina inculpatului C.P. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 242 alin. (1), (3) C. pen., pentru faptul că în urma ședinței Comitetului de Direcție al SC CEC SA din data de 29 noiembrie 1999, a dat dispoziție numitei M.D. să distrugă originalul Hotărârii și procesul verbal întocmite la acea ședință, art. 289 și art. 291 C. pen., constând în faptul că a întocmit și folosit Hotărârea nr. 56 din 29 noiembrie 1999 a Comitetului de Direcție al SC CEC SA, neconsemnând în cuprinsul acesteia faptul că la punctul 68 s-a discutat despre contractul de fidejusiune-cauțiune încheiat cu SC S.I. SA.

Astfel, s-a arătat de către instanța de fond că la începutul anului 1999, inculpatul C.P., președintele Consiliului de Administrație al CEC, a fost contactat de către inculpata V.I.M., președinta Consiliului de Administrație al S.I. , care i-a propus că CEC-ul să investească o sumă de bani în unități de fond la F.N.I. întrucât inculpatul a fost, în principiu, de acord, inculpata V.I.M. i-a trimis o ofertă concretă, care a fost îndreptată de către inculpatul C.P., Direcției Trezorerie. Deoarece era pentru prima oară când CEC-ul urma să efectueze un asemenea plasament, în unitățile unui fond deschis de investiții, direcția de specialitate s-a opus efectuării plasamentului, însă a solicitat aprobarea Consiliului de Administrație al CEC, organ căruia, în conformitate cu statutul, îi revenea competența luării unei asemenea decizii.

În acest sens, tribunalul a reținut declarația martorei T.C., directorul Direcției Trezorerie: "după înmânarea ofertei și analiza sumară a acesteia, i-am adus la cunoștință domnului C.P., care a insistat tot timpul să efectuăm acest plasament, că nu putem efectua acest gen de plasament decât cu aprobarea Consiliului de Administrație, deoarece pentru celelalte tipuri de plasamente (credite, piața monetară, titluri de stat) existau norme metodologice care stabileau exact și în detaliu modul în care se poate efectua plasamentul". Cu toate acestea, inculpatul C.P. i-a dat dispoziție martorei să întocmească Nota de fundamentare în vederea analizării posibilității participării CEC ca investitor la F.N.I.

Pe baza documentației care reflecta întreaga evoluție a fondului, martora T.C. a întocmit o notă de fundamentare, în care, în paralel, a evidențiat atât avantajele, cât și dezavantajele efectuării unui plasament în unități de fond la F.N.I., acestea din urmă constând în împrejurările că exista un risc ridicat pentru investițiile în valori mobiliare emise de societăți deschise netranzacționate încă pe o piața supravegheată și risc foarte ridicat pentru investițiile în acțiuni și obligațiuni ale societăților închise, conform Regulamentului nr. 9/1996, în condițiile în care ponderea acțiunilor necotate din totalul activului net al F.N.I. la 28 februarie 1999 era de 40,8%. S-a mai arătat că, conform legislației în vigoare, că investițiile în acțiuni necotate sunt specifice fondurilor cu capital de risc sau altor entități care intermediază în numele investitorilor avizați (pregătiți să-și asume riscuri, cei care înțeleg regulile jocului). Pornind de la premiza că publicitatea acțiunilor necotate este scăzută, iar informațiile despre acestea sunt reduse, un fond mutual nu ir trebui să investească în acțiuni necotate.

Această notă de fundamentare a Direcției Trezorerie a fost pentru prima dată supusă analizei în cadrul ședinței Consiliului de Administrație al CEC din 10 februarie 1999.

În final, fiind vorba de o operațiune pentru care era necesară aprobarea Consiliului de Administrație al CEC, s-a decis ca nota de fundamentare să fie discutată în prima ședință a Consiliului de Administrație.

Așa cum reiese din conținutul procesului-verbal, cât și din declarațiile martorilor și ale inculpatului, nota respectivă nu a fost discutată și analizată la 24 martie 1999, dată la care a avut loc ședința Consiliul de Administrație CEC, fiind amânată pentru viitoarea întrunire.

După desfășurarea ședinței Consiliului de Administrație din 24 martie 1999, inculpatul C.P. i-a dat dispoziție martorei T.C. să alcătuiască o alta notă de fundamentare în care a precizat expres că trebuie înlăturate toate aspectele negative, împrejurare confirmată de martoră care a declarat că: "președintele C.P. mi-a dat dispoziție să întocmesc o altă notă din care să înlătur toate dezavantajele și aserțiunile referitoare la riscul investiției din nota anterioară și să evidențiez doar avantajele".

S-a arătat că declarația martorei s-a coroborat cu declarațiile martorilor M.C. și C.C. și cu conținutul materialelor aflate în mapa de ședință.

Totodată, martorul N.I. a arătat ca din datele conținute în nota un rezulta nici un impediment, nici un element de risc pentru CEC în situația efectuării plasamentelor la F.N.I. și F.N.A., ci dimpotrivă, rezultau numai avantaje. Acesta a mai precizat că după declanșarea scandalului legat de încetarea plăților la F.N.I. și F.N.A., în urma verificărilor, împreună cu alți colegi a constat ca de fapt se întocmiseră mai multe note de fundamentare cu conținut diferit: în prima notă, erau prezentate toate dezavantajele efectuării plasamentelor; în cea de-a doua, dispăreau unele din dezavantaje (nerespectarea pragului de lichidități prevăzut de Regulamentul C.N.V.M.) și era actualizat portofoliul F.N.I. și F.N.A., respectiv proporția dintre acțiunile cotate și cele necotate; cea de-a treia era cea discutată în ședința din 1 aprilie 1999, total diferită de primele două în conținut și formă. Acest martor a afirmat că, dacă i-ar fi fost prezentate primele două note, nu ar fi votat niciodată pentru efectuarea de către CEC a plasamentelor.

Aceleași împrejurări au fost relatate și martorul B.G., în sensul că nota de fundamentare nu prezenta dezavantaje sau riscuri, ci numai partea atractivă pentru CEC.

După întocmirea de către directorul Direcției Trezoreriei a notei de fundamentare în sensul arătat mai sus, adică prin reliefarea avantajelor plasamentului la F.N.I., cerința impusă expres de inculpatul C.P., nota a fost prezentată vicepreședintelui M.M., coordonatorul direct al Departamentului Trezorerie. Odată avizată de către M.M., nota direcției a fost înaintată inculpatului C.P. care a pus următoarea rezoluție : "propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă".

După completarea notei în modul descris anterior, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpatul a trimis respectiva notă secretariatului, pentru a putea fi trecută la mapa cu materiale ce urma să fie întocmită și remisă fiecărui membru al Consiliului de Administrație, în vederea desfășurării următoarei ședințe.

La data de 1 aprilie 1999, a avut loc ședința Consiliului de Administrație al CEC, în care s-a analizat și eventualitatea efectuării de către CEC a unui plasament în unități de fond F.N.I. Având în mapa cu materiale doar nota de fundamentare care prezenta numai avantajele pentru CEC, toți cei 7 membrii ai Consiliului de Administrație numiți de către Ministerul Finanțelor, au votat "pentru", aprobând participarea CEC ca investitor la F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei (proces-verbal al ședinței din 1 aprilie 1999). Dintre ceilalți membri ai Consiliului de Administrație, numai vicepreședintele M.C. a votat "împotrivă".

Martorul M.C. a confirmat situația în depoziția sa : "studiind nota, am remarcat în conținutul acesteia unele mențiuni care, în opinia mea, făcea neoportună participarea CEC-ului că investitor la F.N.I. Astfel, se făcea vorbire despre o adresă a S.I. către C.N.V.M., din care rezulta că structura portofoliului deținut de F.N.I. nu este în conformitate cu Regulamentul nr. 9/1996, emis de către C.N.V.M. De asemenea, din cuprinsul notei rezulta că F.N.I. păstrează lichiditățile sub limita de 30%, prevăzută de Regulamentul nr. 9/1996 și, în cazul unor răscumpărări masive, nu exista garanția că F.N.I. le-ar onora și am mai reținut faptul că în cuprinsul notei, se estima că S.I., administratorul F.N.I., nu se bucura de o bună reputație pe piață din punct de vedere al credibilității (...) în orice caz, eu am votat împotriva participării ca investitor la F.N.I., din considerentele arătate anterior."

În data de 8 iulie 1999, Consiliul de Administrație al CEC a emis hotărârea nr. 9, prin care s-a aprobat încheierea unui contract suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., în valoare de 250 miliarde lei.

Efectuarea celor două plasamente au cauzat, prin materializarea factorilor de risc evidențiați inițial de Direcția Trezorerie, patrimoniului CEC un prejudiciu de 126.105.162.190 lei, constând în sumele nerecuperate de către CEC de la F.N.I., după intrarea acestui fond în incapacitate de plăți, aspect ce rezultă și din nota de constatare a Ministerului Finanțelor.

Tribunalul a mai reținut că în concluziile raportului de expertiză contabilă s-a menționat că: "pe baza aprobărilor Comitetului de Direcție și ale Consiliului de Administrație și cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, CEC a investit în titluri de participare la F.N.I. suma de 290 miliarde lei, contrar prevederilor art. 2 din Legea nr. 66/1996; prin efectuarea acestei investiții, CEC deținea la F.N.I. o pondere de 22,86% din numărul total al unităților de fond aflate în circulație, contrar prevederilor art. 27 titlul III cap. 5 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., care limita aceasta pondere la maximum 5%."

S-a apreciat că de aceste aspecte se face vinovat inculpatul C.P., întrucât el este cel care a dispus înlocuirea notei de fundamentare inițiale, membrii Consiliului de Administrație neavând cunoștință decât de nota care evidenția doar avantajele efectuării investiției de către CEC la F.N.I.

S-a mai arătat că la începutul lunii aprilie 1999, inculpata V.I.M. i-a propus inculpatului C.P. să încheie un contract de cauțiune-fidejusiune între CEC, F.N.I. și SC S.I., al cărui obiect să îl constituia "garantarea de către CEC a valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constata imposibilitatea de plată datorită riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții".

Aceste aspecte au fost reținute de instanța de fond din depoziția martorului R.C. care a declarat în data de 27 august 2003 că: "Cu câteva luni înainte de constituirea CEC VALORI MOBILIARE, nu mai rețin exact data, V.S.O. mi-a spus că a fost rugat de V.I.M. să o ajute să se întâlnească cu C.P. (...) În acest sens, V.S.O. m-a rugat ca, în calitatea mea de consilier pe probleme de relații cu publicul, să organizez întâlnirea între P.și V.. M-am înscris în audiență, am fost primit de P. și m-am prezentat ca venind din partea lui V.S.O., care de altfel, era o persoană cunoscută. Am stabilit o întâlnire ulterioară, la care i-am prezentat-o lui C.P. pe V.I.M.".

Punctul de vedere al Direcției Juridice a fost nefavorabil, încercând atenționarea acestuia cu privire la nelegalitatea și riscul deosebit de ridicat al unui asemenea contract.

S-a reținut că referitor la contractul de cauțiune prezentat de S.I. acesta conținea un viciu de fond esențial, întrucât un contract de fidejusiune se încheie numai între fidejusor/cauționar (în speță CEC) și creditor (orice investitor în titluri de valoare) or, S.I. nu avea aceasta calitate, fiind doar debitorul obligației de a plăti valoarea titlurilor de participare răscumpărate.

De asemenea, prin încheierea acestui contract, CEC se obliga să garanteze cu întregul său patrimoniu și să plătească valoarea titlurilor de participare în cazul în care SC S.I. SA, prin societatea de depozitare este în imposibilitate de a plăti.

Or, contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligații principale, ori, în speță, nu exista o obligație principală concretizată într-un contract, pe care, accesoriu, CEC-ul să o garanteze prin acest contract.

Cu toate acestea, inculpatul C.P. a introdus pe ordinea de zi a ședințelor Comitetului de Direcție, începând cu luna octombrie 1999, discutarea contractului de fidejusiune, în forma propusă de inculpata V.I.M.

Abia la 29 noiembrie 1999, Comitetul de Direcție a trecut la discutarea contractului, întrucât, conform depoziției martorei M.M.Z., membrii Comitetului au amânat discutarea acestuia, opunându-se cu toții încheierii lui și numai insistențele repetate ale inculpatului C.P. i-au determinat să accepte, în principiu, încheierea unui asemenea contract, dar numai cu condiția supunerii acestuia spre aprobare Consiliului de Administrație și Ministerului Finanțelor și cu stabilirea unui plafon de 100 miliarde lei, în ce privește garantarea valorii plății de răscumpărare.

Deși s-au stabilit aceste condiții, la data de 6 decembrie 1999, inculpatul C.P. a semnat singur contractul de fidejusiune-cauțiune nr. 2205, în forma propusă de inculpata V.I.M., fără nici un plafon, garantând cu întregul patrimoniu CEC și fără a mai supune contractul aprobării Consiliului de Administrație sau acționarului unic.

De altfel, inculpatul C.P., nu numai că n-a solicitat nici o aprobare, dar a ascuns existența contractului, aspecte reținute de tribunal din depozițiile martorilor M.M.Z., M.C., T.C., E.M., P.N.

S-a mai arătat că activitatea inculpatului C.P., ce caracterizează intenția de a-i ajuta pe autorii infracțiunii de înșelăciune, a rezultat și din alte mijloace de probă.

Astfel, în depoziția sa, martorul O.G., secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanțelor, a precizat că: "în ședință ni s-a prezentat o notă a Direcției Trezorerie care evidenția principalii indicatori economici ai F.N.I. De asemenea, am luat act că exista aprobarea Comitetului de Direcție pentru efectuarea acestuia. Referitor la existența altor două note, arăt că nu am avut cunoștință de existența acestora sau de conținutul lor.(...) Ca modalitate generală, arăt că, datorită volumului foarte mare de lucrări ce se prezentau spre aprobare în Consiliul de Administrație, rolul acestuia era să verifice în principiu legalitatea operației și nu oportunitatea acesteia, care era examinată de Comitetul de Direcție."

Și martorul C.C.C. a confirmat aspectele de mai sus: "ne-a prezentat o notă în care erau evidențiate avantajele efectuării de plasamente la F.N.I.(...) Din câte îmi amintesc, în respectiva notă se susținea că aceste plasamente ar avea un grad scăzut de risc.(...) Referitor la nota de fundamentare, arăt că în afară de cea pe care am analizat-o în ședința CA și care cuprindea numai avantaje, nu ne-a mai fost prezentată o altă notă care să reliefeze vreun dezavantaj al plasamentului la F.N.I. În afară de ședința la care am făcut referire, îmi amintesc că am mai semnat o hotărâre în luna iulie 1999, prin care se aproba, la propunerea Comitetului de Direcție, încheierea unui contract suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I. în valoare de 250 miliarde lei(...)"

Un alt reprezentant al Ministerului Finanțelor în CA, martorul B.D., a confirmat cele menționate, reliefând insistența cu care inculpatul C.P. a susținut efectuarea de plasamente în F.N.I.: "pentru CEC acest plasament este deosebit de profitabil, pentru câștigarea unor profituri duble față de efectuarea altor plasamente".

Astfel, în declarația sa, martora E.M., a precizat: "C.P. mi-a prezentat o formă a contractului de fidejusiune și mi-a cerut un punct de vedere, exprimat de mine în scris, în sensul că acesta contravenea dispozițiilor legale și ar fi avut consecințe nefaste asupra activității CEC.(...) Din câte cunosc, acest contract a fost pe ordinea de zi a Comitetului de Direcție, la acea ședință eu nu am participat, mi-a spus însă colega care a mers în locul meu că a fost aprobat, fiindu-i aduse unele modificări de către membrii Comitetului de Direcție. Ulterior, am aflat că decizia cu privire la încheierea contractului de fidejusiune nu se mai regăsea în hotărârea Comitetului de Direcție din acea dată".

Explicația acestei împrejurări, s-a apreciat de către instanța de fond că se regăsește în depoziția martorei M.D., căreia inculpatul C.P. i-a cerut să "recupereze și să distrugă hotărârea din 29 noiembrie 1999 a Comitetului de Direcție, înlocuindu-le cu înscrisuri similare, dar în al căror conținut nu se regăsesc discuțiile și deciziile luate cu privire la condițiile de încheiere a contractului".

S-a mai arătat că participația improprie a inculpatului C.P. la săvârșirea infracțiunii de distrugere de înscrisuri a fost confirmată și de către martora E.M. care a declarat că: "îmi mențin afirmația potrivit căreia M.D. mi-a spus că inculpatul C.P. i-a cerut înlocuirea Hotărârii inițiale. Eu am păstrat însă o copie a hotărârii inițiale, am depus-o la Parchet." Martora M.D. a declarat în același sens.

În consecință, s-a concluzionat de către tribunal că faptele astfel cum au fost reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru inculpata V.I.M.; art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru inculpatul P.N.; art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul P.M.; art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpata S.M.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul A.M.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul B.G.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul D.I.; art. 249 alin. (1) si 2 C. pen. - pentru inculpatul B.S.; art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. - pentru inculpata B.C.C.; art. 26 rap la art. 215. alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul N.G.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul I.M.I.M.; art. 26 rap. la art. 215. alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul C.M.

Pentru inculpatul P.C. s-a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și a fost respinsă cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. având învedere că nu există probe care să arate că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată cunoscând că ceilalți inculpați acționează în vederea înșelării deponenților F.N.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B.S. și B.C.C. din infracțiunea prev.de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. iar pentru inculpații B.G. și D.I. din infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Aceasta întrucât infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. este o infracțiune care se săvârșește din culpă și deci nu există elementul intențional și deci nici forma continuată. În ce privește pe inculpații B.G. și D.I., s-a apreciat că din materialul probator a rezultat că aceștia au acționat cu intenție, ajutând la săvârșirea faptei prin majorarea artificială a valorii plasamentelor în acțiuni, menționarea în fals a unui număr redus de unități de fond, comparativ cu cel real, falsificarea datelor privind disponibilitățile în conturi bancare și prezentarea într-o formă necorespunzătoare realității a valorii acțiunilor necotate.

La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptelor, modalitatea de săvârșire, valoarea prejudiciului și lipsa antecedentelor penale.

Pentru inculpatul P.M. au fost aplicate disp. art. 861 C. pen. combinat cu art. 863 C. pen. iar pentru inculpații B.S. și B.C.C. cele ale art. 81-82 C. pen.

Au fost aplicate disp. art. 88 C. pen. privind computarea duratei reținerii și arestării preventive.

Pe latură civilă s-a constatat că inculpații au cauzat prejudicii persoanelor fizice care au învestit la F.N.I., fiind întrunite condițiile prev. de art. 998 C. civ. cu privire la părțile civile menționate în considerentele sentinței penale.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța de fond a arătat că acesta nu poate depăși pe cel al sumelor inițial investite, având în vedere că valoarea unității de fond anunțată de SC S.I. nu avea nici o bază reală și deci s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză. Despăgubirea investitorilor se va face după prezentarea originalului certificatului de investitor și anularea acestuia.

Deoarece inculpații au acționat în calitate de reprezentanți ai societăților din care făceau parte tribunalul a dispus ca aceștia să răspundă în solidar cu părțile responsabile civilmente și anume: inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., C.M., N.G., I.M.I.M., D.I. și B.G. în solidar cu S.C S.I. SA, inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA iar inculpații B.S. și B.C.C. în solidar cu C.N.V.M.

Având în vedere că la producerea pagubei a contribuit și SC CEC V.M., în calitate de distribuire a unităților de fond, urmează să răspundă ca parte responsabilă civilmente pentru prejudiciul cauzat părților civile.

De asemenea, inculpații vor răspunde solidar de plata despăgubirilor chiar dacă au săvârșit infracțiuni diferite, căci fără acțiunea oricăruia dintre aceștia, activitatea infracțională și rezultatul socialmente periculos ar fi avut alte valențe.

În ce privește acțiunea împotriva părții responsabile civilmente C.C. care i-a numit în consiliul de administrație al SC S.I. SA pe inculpații D.I. și B.G., s-a constatat că aceștia au desfășurat activitatea pentru aceasta din urmă societate de unde au și fost remunerați și deci nu ne aflăm în situația unui raport de prepușenie cu C.C., nefiind întrunite condițiile prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ.

Referitor la contractul de fidejusiune - cauțiune nr.2205 din 06 decembrie 1999 încheiat între CEC și S.C. S.I. S.A., tribunalul a apreciat că acesta este valabil încheiat și produce efecte juridice având în vedere că, chiar dacă a folosit manopere frauduloase inculpatul P.C., în calitate de președinte, putea angaja legal CEC-ul prin semnarea contractului.

În această situație A.V.A.S., în calitate de succesor în drepturi și obligații al CEC-ului, conform Legii nr. 333/2001, s-a subrogat acestuia și a fost obligat, în baza contractului de fidejusiune-cauțiune la plata de despăgubiri către părțile civile.

Totodată, s-a menționat că A.V.A.S.-ul, în calitatea menționată, urmează să fie despăgubit de inculpați și părțile responsabile civilmente de sumele plătite în baza contractului de fidejusiune-cauțiune, precum și ca urmare a prejudiciului suferit de CEC ca urmare a raportului cu F.N.I. și SC S.I. SA.

În ce îi privește pe moștenitorii sub beneficiu de inventar ai inculpatului P.C., tribunalul a dispus ca aceștia să fie obligați, în limitele activului succesoral, la plata de despăgubiri civile către A.V.A.S. în calitate de succesor în drepturi a CEC-ului.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile părților civile privind acordarea de daune morale având în vedere că investirea de bani la un fond mutual prezintă din start riscuri, ca orice altă investiție și deci a asumării riscului apariției falimentului.

Referitor la cererea de despăgubiri civile formulată de Asociația Investitorilor la F.N.A. aceasta a fost respinsă, ca nefondată, întrucât falimentul F.N.A. formează obiectul unui dosar separat.

S-a luat act că în cursul urmăririi penale au renunțat la pretențiile civile formulate inițial părțile civile indicate în volumele 633 - 634 anexe ale dosarului de instanță, iar în cursul cercetării judecătorești au renunțat la pretențiile civile investitorii menționați în cuprinsul sentinței penale.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpații V.I.M., S.M., A.M., B.G., D.I., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C., părțile responsabile civilmente P.D.F., S.D.I. și P.L., moștenitorii inculpatului P.C., părțile responsabile civilmente C.N.V.M. și A.V.A.S., Asociația Investitorilor Păgubiți F.N.I. - Brăila, Asociația Păgubiților F.N.I. - Cugir, Asociația Persoanelor Păgubite de către F.N.I. și F.N.A. Satu Mare, Asociația Națională a Investitorilor F.N.A. și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor - A.N.P.I., precum și 5667 de părți civile.

Instanța de control judiciar a citat toate părțile implicate în dosar, a admis probatoriile solicitate, a audiat pe inculpații P.M. și V.I.M. ca și pe martorii ce s-au prezentat în instanță.

Prin decizia penală nr. 164 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosarul penal cu nr. 24632/3/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

Desființează parțial sentința penală nr. 423 din 20 martie 2007 și încheierile din datele de 31 octombrie 2006, 12 decembrie 2006 și 8 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 24632/3/2006 și rejudecând :

Descontopește pedepsele aplicate inculpatei V.I.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpata la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 rap. la art. 2481 și art. 258 C. pen. condamnă inculpata la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 rap. la art. 2481 și art. 258 C. pen. condamnă inculpata la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa rezultantă prevenția de la 28 martie 2003 până la 23 octombrie 2003.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatei S.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpata la 4 ani închisoare.

În baza art. 861C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei.

În baza art. 862 C. pen. stabilește termen de încercare 9 ani.

În baza art. 863 C. pen. stabilește ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului A.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 334 C. proc. pen. cu privire la inculpatul B.G..

În baza art. 249 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, grațiază în întregime pedeapsa aplicată inculpatului.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul D.I. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului C.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art.41 alin. (2) C. pen.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului I.M.I.M. în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului N.G., în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpatul la 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 862 C. pen. stabilește termen de încercare 8 ani.

În baza art. 863 C. pen. stabilește ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, grațiază în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.S.

În baza art. 120 alin. (2) C. pen. reduce termenul de încercare de la 5 la 2 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, grațiază în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.C.C.

În baza art. 120 alin. (2) C. pen. reduce termenul de încercare de la 5 Ia 2 ani.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului P.M., în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art.10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 862 C. pen. stabilește termen de încercare 9 ani.

În baza art. 863 C. pen. stabilește ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existentă.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului P.N., în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Contopește pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1), 2 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă principală de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Obligă inculpații V.I.M., P.N., P.M., S.M., A.M., B.G., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C. în solidar și pe inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. în solidar cu SC S.I. SA, pe inculpații B.S., B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. și pe inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA și SC S.I. SA la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței penale apelate.

Fiecare inculpat va răspunde numai față de acele părți civile care au subscris unități de fond în perioada în care și-a desfășurat activitatea infracțională, după cum urmează: inculpata V.I.M. pentru perioada 24 august 1998 - decembrie 1999, respectiv martie 2000 - 24 mai 2000; inculpatul B.G. pentru perioada decembrie 1999 - februarie 2000; inculpatul A.M. pentru perioada 21 august 1998 - 02 martie 2000; inculpata S.M. pentru perioada 1997 -31 martie 2000; inculpatul P.M. pentru perioada 13 martie 2007-24 august 1998, iar inculpații P.N., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C. pentru toată perioada de funcționare a F.N.I.

Înlătură dispozițiile privind numărul unităților de fond menționate în cuprinsul dispozitivului sentinței penale apelate cu referire expresă la fiecare parte civilă.

Despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum și a Reglementărilor interne privind administrarea și funcționarea F.N.I.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a analizat pentru fiecare apelant parte civilă pretențiile expuse în această fază procesuală și, de la caz la caz, cu motivări pertinente a admis sau respins cererile respective.

Soluția pronunțată în apel de Secția a II-a Penală a Curții de Apel București a fost recurată de inculpați și mai multe părți civile iar prin decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009, s-a soluționat definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție latura penală a cauzei și în parte latura civilă prin trimiterea spre rejudecare la instanța de fond privitor la cereri ce nu au fost soluționate în această fază, fie prin respingerea, ca nefondate, a celorlalte.

După pronunțarea deciziei penală nr. 164 din 18 iunie 2008, la Curtea de Apel București au parvenit prin poștă o serie de apeluri ale părților civile din țară, considerate a fi în termen pentru a se proceda la soluționarea lor întrucât dispozitivul primei instanțe nu Ie-a fost comunicat.

Astfel învestită și în limitele arătate (numai ale laturii civile) instanța a procedat la o audiere riguroasă a părților civile prezente cărora li s-au solicitat și acte doveditoare privind data constituirii de parte civilă, rezolvarea sau nu a cererilor de despăgubiri solicitate în fața altor instanțe (civile, comerciale sau penale) întrucât unele dintre acestea au arătat că au primit despăgubiri și în funcție de cele mai sus reținute, prin coroborare, a admis pretențiile dovedit întemeiate și a respins pe cele nefondate sau inadmisibile (părți civile constituite în fața acestei instanțe pentru prima dată deși procesul este pe rol de mai bine de 9 ani).

S-a constatat că deși au formulat plângeri la organele de poliție încă din anul 2000, pentru unele părți civile acestea nu au fost prinse nici în rechizitoriul parchetului și, prin urmare, niciuna din instanțele investite nu le-a putut avea în vedere, după cum și faptul că deși le-au fost rezolvate favorabil cererile, unele părți civile au declarat apel (cel prezent), acțiuni conduse astfel de diferiți „reprezentanți" ai unor asociații constituite la nivel de județe sau de țară pentru care nu există nici un fel de rigoare a declarării căilor de atac, îngreunând cercetarea judecătorească prin depuneri duble, triple etc de cereri de apel, recurs , constituiri de părți civile.

Față de toate aceste considerente Curtea va admite, în parte, conform celor cuprinse în dispozitiv apelurile părților civile după cum urmează, va desființa în parte hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecarea fondului (latura civilă a cauzei) la Tribunalul București conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Va admite și cererile de apel ale părților civile pentru care nu au fost trecute unitățile de fond pe care acestea le-au pretins și dovedit, urmând a fi obligați inculpații, în solidar și la rândul lor, în solidar cu părțile responsabile civilmente ca urmare a raporturilor de prepușenie în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Va respinge, ca nefondate, apelurile părților civile cărora le-au fost soluționate cererile la fond și ca inadmisibile pentru cei care s-au constituit părți civile direct în această cale de atac [dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b),a) C. proc. pen.].

Față de relațiile furnizate de reprezentantul parchetului privind existența unui cont bancar în sumă de 78378,57 dolari dolari SUA pe numele inculpatei V.I.M. la banca H. sucursala G. nr. 640 din Israel cu nr. 432819, Curtea va dispune ca măsura asiguratorie în vederea recuperării pagubei instituirea unui sechestru asigurător în conformitate cu dispozițiilor art. 163, art. 165 C. proc. pen., cu înștiințarea acestei unități bancare prin Direcția de Drept și Tratate Internaționale din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în acord cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată și republicată.

Așa fiind prin decizia penală nr. 145/A din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de părțile civile A.M.G., A.E., E.A., A.M., A.I.A., A.N.I., A.M.L., A.G.E., A.C.N., A.G.M., ș.a.,

S-a desființat în parte sentința penală a primei instanțe și rejudecând :

S-a trimis cauza la Tribunalul București pentru soluționarea pe fond a laturii civile.

Definitivă.

S-au admis apelurile următoarelor părților civile și obligă inculpații V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G. , D.I., A.M., C.M. , I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C., în solidar și inculpații V.I.M., P.M., S.M. , A.M., B.G. , D.I. în solidar cu SC S.I. SA, inculpații B.S. și B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. și inculpatul P.N. în solidar cu SC G. și S.I. SA la plata despăgubirilor conform numărului unităților de fond solicitate, la nivelul valorii inițial investite actualizate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 către următoarele părți civile:

A.F.S. - 485 unități fond, A.D.A. - 81 u fond, A.D.G. -150 u f, 170 u fond, B.D. -1100 u fond, B.P.I. - 521 u f, 54 u fond, B.V.V. - 120 u fond, C.P.D. - 140 u fond, C.I.C. - 30 u fond, C.T.M. - 736 u fond, 236 u fond, C.I.C. - 21 u f, 540 u fond, C.S.C.G. - 395 u fond, C.A.C. - 390 uf, D.I.E. - 982 u fond, F.M. - 129 u fond, G.R. -1500 u fond, L.L.P. - 129 u fond, M.D.D. - 72 u fond, M.S.N. - 181 u fond, M.I.T. - 60 u fond, M.N.E. -150 u f, 165 u f, M.T.T. - 105 u f, N.E.S. - 360 u fond, P.C.G. - 240 u f, P.D.L. - 46 u fond, P.I.N..- 386 u f, P.I.A. - 805 u f , R.M.A. - 103 u fond, 330 u fond, S.S.I.- 8 u fond , S.N.G. - 104 u f, V.F.D.. 41 u fond, V.N.E.C.- 155 uf.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile: C.N.A., D.I.G., D.N.F., D.N.N.E., D.I.N., E.N.E., F.E., G.A.A., G.A., I.M.C.D., I.M.L, K.G.G.L., K.I.E.A., K.I.I.A., L.M.C., ș.a.,

A respins ca inadmisibile apelurile declarate de părțile civile: A.E.D.F., B.D., B.C., B.M., B.G.M., B.C.F.T., ș.a.

A instituit sechestrul asigurător pe contul bancar deschis pe numele inculpatei V.I.M. Ia banca „B.H., SUCURSALA G. nr. 640 - din Israel și dispune înștiințarea acestei unități bancare prin Ministerul Justiției Direcția Drept și Tratate Internationale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat părțile civile A.E.D.F., B.D., B.C., B.M., ș.a., la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariu avocat oficiu pentru intimații inculpații N.G., P.N. și V.I.M. în sumă de câte 400 lei fiecare s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea responsabilă civilmente A.V.A.S. și părțile civile Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor (A.N.P.I.), C.G., C.M.A., D.F., D.G., M.C.C.M., R.E.E., S.C.D..

În recursul declarat de partea responsabilă civilmente A.V.A.S. s-a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. înlăturarea omisiunii din dispozitivul deciziei atacate, că recurenta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, chestiune despre care s-a statuat cu titlu de autoritate de lucru judecat în cuprinsul deciziei nr. 164/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. 24632/3/2006 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin declarația de recurs a părții civile A.N.P.I. s-a solicitat casarea deciziei atacate, dar această declarație a fost restituită la termenul de judecată de astăzi, 18 noiembrie 2009, cu motivele de critică atașate reprezentantului părții civile sus-menționate întrucât, la momentul intrării în dezbateri persoana mai înainte indicată a părăsit sala de judecată refuzând a pune concluzii orale în propriu recurs și întrucât, declarația de recurs nu a fost depusă la instanța de apel care a pronunțat decizia recurată urma a fi depusă la acea instanță ultim arătată prin conformare la dispozițiile art. 385/4 alin. (1) combinat cu art. 367 alin. (1) C. proc. pen.

În recursurile declarate de părțile civile D.F., D.G., C.M.A., C.G. M.C.C.M., R.E.E. și S.C.D. decizia atacată este criticată ca netemeinică solicitându-se casarea ei și dispunerea admiterii cererilor de despăgubiri pretinse.

Examinând actele și lucrările dosarului, din oficiu, Înalta Curte are în vedere că partea responsabilă civilmente - A.V.A.S. și partea civilă Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor au declarat recursuri fără a fi declarat în prealabil calea de atac a apelului.

De altfel, prin referatul scris al Curții de Appel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, Biroul Executări Penale datat 6 iulie 2009 ( fila 12 dosar recurs) s-a arătat că verificând registrul de evidență și punere în executare a deciziilor în apel cât și citativul de la ultimul termen de judecată s-a constatat că A.N.P.I. nu figurează ca parte civilă în dosarul nr. 3909/2/2008 (1468/2009). Extrasul deciziei penale nr. 145/A din 23 iunie 2009 a fost comunicat tuturor părților care au figurat în citativul din 16 iunie 2009.

În consecință, se reține că prin dispozițiile exprese și imperative ale art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen. se statuează că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în dispozițiile art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori, deși se află în această ipoteză hotărârea pronunțată de instanța de apel nu le este defavorabilă în urma modificării sentinței instanței de fond.

Așa fiind, pe calea unui silogism logico-formal și juridic se are în vedere înfrângerea neechivocă a dispozițiilor legale sus-citate de către partea responsabilă civilmente A.V.A.S. și partea civilă A.N.P.I., mai sus-menționate și în consecință, că recursurile declarate de acestea se privesc ca inadmisibile, nefiind îngăduită în mod obiectiv de legea procesual penală și urmează a fi respinse ca atare în temeiul disozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.

Concomitent cu privire la recursurile declarate de părțile civile D.F., D.G., R.E.E., Înalta Curte are în vedere că în mod legal și temeinic instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de acestea întrucât cererile lor de despăgubiri au fost rezolvate corespunzător de către instanța de fond prin sentința pronunțată în cauză.

Tot astfel, justificat de faptul că recurentul M.C.C.M. s-a constituit parte civilă direct în fața instanței de apel fără a promova o astfel de cerere în fața instanței de fond în mod legal în sensul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost dispusă de către instanța de apel soluția respingerii apelului său ca inadmisibil.

Cu referire la recursurile declarate de părțile civile C.G., C.M.A. și S.C.D., Înalta Curte reține că deși acestea au formulat plângeri la organele de poliție pentru despăgubiri civile ele nu au fost avute în vedere în rechizitoriul scris al Parchetului și în consecință nu au fost rezolvate prin hotărârea instanței de fond ; față de această situație se privește ca legală soluția instanței de apel de admitere a apelurilor lor, de desființare parțială a hotărârii primei instanțe și de trimitere a cauzei la aceeași primă instanță în vederea rejudecării laturii civile.

Față de toate cele mai sus expuse, totalitatea recursurilor declarate de părțile civile ultim mai sus-nominalizate se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente - A.V.A.S. și A.N.P.I. împotriva deciziei penale nr. 145/A din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații – inculpați - A.M., B.G., B.C.C., B.S., C.M., D.I., I.M.I.M., N.G., P.M., P.N., S.M. și V.I.M., precum și intimații - moștenitori ai inculpatului P.C., P.D.F., P.L. și S.D.I.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile C.G., C.M.A., D.F., D.G., M.C.C.M., R.E.E. și S.C.D., împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C.M., I.M.I.M., N.G., P.N., S.M. și V.I.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurentele la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimații inculpați A.M., B.G., B.C.C., B.S., D.I., și P.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2009.