Exclusion of prior good conduct as mitigating circumstance in homicide sentencing due to aggravating pre-offense violence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 34/F din 17 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1.786/122/2007, Tribunalul Giurgiu, secția penală, în temeiul art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) comb. cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D. la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav asupra victimei M.E.; a făcut aplicarea art. 71- art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie; în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 9 aprilie 2007 la zi; în temeiul art. 113 alin. (3) C. pen., a luat măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoșire; a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă O.C.; în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar-Arseni, București, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 1.225,90 lei, cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la plata integrală a sumei; în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, ca situație de fapt, că, pe data de 5 aprilie 2007, inculpatul, animat de sentimente de gelozie, și bănuind că, în urmă cu aproximativ 4 ani, în timp ce muncea ca cioban, victima M.E., concubina sa, a întreținut relații intime cu doi vecini, a lovit-o în zone vitale și a sugrumat-o, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume foaia de observație, potrivit căreia victima prezintă un traumatism cranio-cerebral cauzat cu trei zile în urmă; raportul medico-legal de necropsie, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de hemoragia meningo-cerebrală, în urma unui traumatism cranio-facial, cu multiple echimoze, excoriații, plăgi contuze faciale și infiltrate sanguine epicraniene, constatându-se, totodată, multiple echimoze și excoriații cervical antero-lateral, toracice și pe membre, precum și infiltrate sanguine la nivelul ambelor coarne superioare ale cartilajului tiroid, produse, cel mai probabil, prin comprimare manuală; declarațiile martorului M.V., care, în cursul cercetării judecătorești, a arătat că, pe data de 3 aprilie 2007, inculpatul a afirmat că dorește să termine cu victima, pe care o întreține, precum și ale martorului P.P., care a auzit când inculpatul a afirmat că vrea să o omoare pe victimă, din toate acestea reieșind faptul că inculpatul, după ce i-a aplicat, în mod repetat, timp de mai multe ore, lovituri victimei, care nu se putea deplasa, întrucât avea un picior imobil, a ținut-o în casă vreme de 3 zile, fără posibilitatea ajutorului medical, astfel că victima a îndurat mari suferințe fizice și psihice.

La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, care, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6.388/2007 din data de 2 iulie 2007, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici", București, prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă, pe fond toxietilic, astfel că are discernământul diminuat, aspect care, împreună cu buna conduită anterioară, constituie circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Ministerul Public, pentru netemeinicie, precum și inculpatul, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea scrisă și orală a apelului, Ministerul Public a arătat că instanța de fond, în mod netemeinic, pe de o parte, nu a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor deosebit de grav, care rezultă din împrejurările comiterii (inculpatul a lăsat-o în casă timp de 4 zile pe victimă, concubina sa, în starea de după loviturile violente pe care i Ie-a aplicat) iar, pe de altă parte, a reținut circumstanța atenuantă judiciară a bunei conduite anterioare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu toate că, prin probele administrate, s-a dovedit că inculpatul, deși nu are antecedente penale, era o persoană agresivă, extrem de violentă, care consuma adesea băuturi alcoolice, se afla în conflict deschis cu vecinii și cu rudele victimei, a lovit-o de nenumărate ori și chiar a maltratat-o pe victimă, care, după cum se poate constata din fotografiile și din actele medicale existente la dosar, se afla într-o stare de inaniție avansată, astfel că, dimpotrivă, conduita repetat agresivă a inculpatului în societate și față de victimă constituie o circumstanță agravantă judiciară, prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen., însă discernământul diminuat al acestuia, astfel după cum s-a stabilit prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, poate fi considerat o circumstanță atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen. Față de aceste motive, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicată inculpatului.

în motivarea orală a apelului, apelantul-inculpat a arătat, pe de o parte, că nu este autorul infracțiunii, ci o vecină, care nu a fost audiată, iar, pe de altă parte, că pedeapsa închisorii de 12 ani este în cuantum mult prea mare, în raport cu circumstanțele personale, respectiv are discernământul diminuat, este neșcolarizat și este infractor primar.

Prin decizia penală nr. 80 din 14 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I a penală, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând pe fond, s-a majorat pedeapsa la 16 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale. Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat S.D. împotriva aceleiași sentințe penale, față de care s-a menținut starea de arest preventiv.

A reținut instanța de apel că deși victima a decedat după aproximativ o săptămână de la lovirea sa, intenția directă a inculpatului de a o ucide este dovedită prin intensitatea și multitudinea loviturilor aplicate, care rezultă din gravitatea leziunilor, situate, în special, în zona vitală a capului, prin crearea unui traumatism sever, precum și prin atitudinea pe care inculpatul a avut-o ulterior lovirii victimei, constând nu numai în pasivitate, cât, mai ales, în interdicția impusă rudelor victimei de a intra în casă, pentru a vedea starea în care aceasta se află, astfel că se poate concluziona că a prevăzut și a urmărit moartea victimei.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei penale, instanța de apel a constatat că, în mod corect, au fost reținute împrejurările privind neputința victimei de a se apăra, fiind imobilizată în urma unor violențe exercitate în trecut tot de către inculpat, precum și cruzimile, atâta timp cât acțiunea de ucidere s-a desfășurat, în mod lent, pe parcursul mai multor zile, prin crearea de mari suferințe fizice și psihice victimei.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, instanța de apel a apreciat că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât tot acest comportament anterior, caracterizat prin cruzime față de victimă, nu poate fi reținut ca o circumstanță agravantă judiciară.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivul de apel privind greșita sa condamnare, deși nu este autorul faptei de omor, solicitând, pe cale de consecință, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, a solicitat menținerea soluției instanței de fond în raport de circumstanțele sale personale.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Sub aspectul primului motiv de recurs, referitor la grava eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, activitatea infracțională a inculpatului stabilindu-se pe baza declarațiilor martorului P.P. - care a declarat că în data de 3 aprilie2007, pe stradă, inculpatul a afirmat că, până la Paști, o va omorî pe victimă, deoarece aceasta nu face nimic și nu vrea să o mai îngrijească, precum și ale martorului M.V. - care a arătat că pe aceeași dată, aflându-se la bar, inculpatul a spus că dorește să termine cu victima, deoarece nu face nimic. Totodată, din declarația martorei O.A., sora victimei, a reieșit că, în data de 8 aprilie 2007, a mers la domiciliul victimei împreună cu R.D., fiul său, pentru a-i duce pomană, găsind-o în pat, în stare de inconștiență, abia respirând, plină de vânătăi în zona feței, pe torace, pe mâini și pe picioare, cu privire la care inculpatul a explicat că victima a căzut, apoi când s-au întors însoțiți de partea civilă O.C., fiica victimei, inculpatul nu Ie-a mai permis să intre în casă, astfel că au sesizat organele de poliție. Aceste declarații se coroborează cu concluziile actului medico-legal efectuat în cauză, precum și cu mențiunile cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului.

În raport de mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut referire, simplele susțineri ale inculpatului S.D. în sensul că nu a lovit victima, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond și cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

2. Referitor la critica vizând individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că circumstanțele personale invocate de inculpat - constând în discernământul diminuat și buna conduită anterioară -, au fost avute în vedere de instanța de apel atunci când a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat doar cu puțin peste minimul prevăzut de lege (15 ani). Solicitarea inculpatului de a li se da valoare ca circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., așa cum procedase inițial instanța de fond, este nejustificată întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire, în același sens fiind și aprecierea instanței de apel. Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a lovit victima de nenumărate ori (inclusiv în trecut, când i-a creat o infirmitate permanentă), lipsa de respect a acestuia față de una din valorile umane fundamentale - viața unui persoane, precum și împrejurarea că a profitat de neputința victimei de a se apăra și a lăsat-o fără ajutor medical mai multe zile, se constată că fapta inculpatului prezintă în concret un ridicat pericol social, nejustificându-se reținerea de circumstanțe atenuante.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este bine dozată, că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și nu sunt motive pentru reducerea pedepsei, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 80 din 14 martie 2008 a Curtii de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2007, la 13 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.