Fraudulent share distribution and self-dealing convictions upheld after dismissal of appeals

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 10 ianuarie 2006, prima instanță:

A condamnat pe inculpatul U.D.G., în baza art. 290 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. I rechizitoriu).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv dreptul a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de director sau administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pct. 1 rechizitoriu).

A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 3 rechizitoriu).

A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr.78/2000 (pct.3 rechizitoriu).

În baza art.215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 865 raportat la art. 85 C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 141 din 9 martie 2004 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 6669/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit această pedeapsă cu pedepsele principale stabilite mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu încă 2 ani închisoare, astfel încât, în final, inculpatul U.D.G. a avut de executat o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. a adăugat la pedeapsa principală aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi director sau administrator al vreunei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 C. proc. pen. a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) și e) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul U.D.G. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 248/1 raportat la art. 248 și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale, pct. 2 rechizitoriu).

- art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen., cu aplicarea art. 2481 și art. 258 C. pen. – 2 infracțiuni, pct. 3 rechizitoriu).

- art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului U.D.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., urmare a prescrierii răspunderii penale (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției începând cu data de 28 februarie 2003 până la 12 martie 2003 și din data de 13 martie 2003 până la 4 decembrie 2003, inclusiv.

A menținut în continuare măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, luată în temeiul art. 136 lit. c) raportat la art. 145/1 C. proc. pen.

A condamnat pe inculpata T.G., în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de director sau administrator al vreunei societăți comerciale, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale (pct. 1 rechizitoriu).

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare (pct.3 rechizitoriu).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite mai sus și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu un an închisoare, astfel încât, în final, inculpata T.G. a avut de executat o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice, dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul a ocupa funcția de director sau administrator al vreunei societăți comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 357 C. proc. pen. a interzis inculpatei, pe durata înscrisă în art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției începând cu data de 13 martie 2003 până la 8 august 2003, inclusiv.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata T.G. pentru următoarele infracțiuni:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).

- abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prevăzută de art. 248/1 C. pen. raportat la art. 248 și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – 11 acte materiale (pct. 2 rechizitoriu).

- art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1, art. 248, art. 258 C. pen. – 2 infracțiuni (pct. 3 rechizitoriu).

- art.26 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 3 rechizitoriu).

- art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. urmare a prescrierii răspunderii penale (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ.:

- a desființat parțial procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a SC A. SA din 14 aprilie 2000, respectiv mențiunile care atestă schimbarea modului de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la Fondul Proprietății de Stat prin contractul nr. 172 din 4 mai 1995 (alineatul 9 al procesului verbal existent în original la anexa dosarului de urmărire penală nr. 171/P/2003 și, în xerocopie, la fila 200 din vol. I al aceluiași dosar de urmărire penală).

- a desființat, în aceleași limite, actul adițional la contractul și statutul SC A. SA redactat și procesat la Biroul unic din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Brașov, la data de 22 februarie 2002 cu nr. 260.

- a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privitoare la modificarea art. 9 din Statutul și Contractul de Societate a SC A. SA care au în vedere schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la Fondul Proprietății de Stat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 172/1995 și restabilirea situației anterioare.

- a dispus repartizarea pachetului de 70% acțiuni dobândit de Asociația A. PAS de la Fondul Proprietății de Stat prin contractul nr. 172 din 4 mai 1995 către membrii asociației potrivit criteriilor prevăzute de art. 9 lit. h) din Legea nr. 77/1994, preluate și reglementate în cuprinsul Statutului și Contractului de Societate al SC A. SA, autentificate sub numerele 2746 din 31 iulie 1996 și nr. 2745 din 31 iulie 1996, nemodificate, refacerea tabloului acționarilor și efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul acționarilor.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ.:

- a obligat inculpatul U.D.G. să plătească părții civile SC A. SA suma de 39.677,904 RON (respectiv 396.779.048 lei vechi) cu titlu de despăgubiri civile;

- a constatat că SC A. SA a renunțat la restul pretențiilor civile formulate împotriva inculpatului;

- a constatat că SC A. SA a recuperat parțial prejudiciul care a fost cauzat de inculpata T.G. și a renunțat la restul pretențiilor civile formulate împotriva acesteia.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999, art. 1003 și art. 1000 alin. (3) C. civ.:

- a obligat, în solidar, inculpații U.D.G. și T.G. și în solidar și cu partea responsabilă SC A. SA să plătească A.V.A.S. suma de 46.723,945 RON (respectiv 467.239.451 lei vechi) reactualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății, reprezentând despăgubiri civile;

- a respins restul pretențiilor civile formulate de A.V.A.S.;

- a respins pretențiile civile formulate de Statul Român – A.N.A.F. București – prin D.G.F.P. Brașov;

- a respins pretențiile civile formulate de următoarele părți civile: V.M.R., C.N., R.D., C.I., L.M., T.M., M.A., ș.a.

A luat act că următoarele părți civile au renunțat la pretențiile civile formulate: N.M., N.L., M.C., M.I., R.D., ș.a.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie a sechestrului aplicată în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului din data de 25 martie 2003 (fila 403 dosar u.p. – vol.II) asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților U.D.G. și T.G.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul U.D.G. a sumei de 258.259,705 RON (respectiv 2.582.597.050 lei vechi), iar de la inculpata T.G. a sumei de 50.644,330 RON respectiv 506.443.300 lei vechi) care nu servesc la despăgubirea părții civile SC A. SA.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desființat, în totalitate, factura nr. 1236893 din 29 iulie 1998 și a dispus înregistrarea în contabilitate cu titlu de preț a sumei de 147.019.577 lei vechi încasată de SC A. SA de la SC G. SRL Brașov.

A obligat pe inculpații U.D.G. și T.G. să plătească expertului tehnic T.F. câte 5.046,066 RON (respectiv 50.460.666 lei vechi) reprezentând cota parte din contravaloarea expertizei tehnice efectuate în cauză de către acesta.

A obligat SC A. SA să plătească aceluiași expert și cu același titlu suma de 2.943,066 RON (respectiv 29.430.666 lei).

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul U.D.G. îndeplinea în cursul anului 1994 funcția de director general al SC A. SA Brașov, iar inculpata T.G. pe aceea de director economic al aceleiași societăți.

Societatea era la acea dată o societate cu capital de stat, iar prin decizia nr. 124 din 10 noiembrie 1994 a delegației Permanente a Consiliului Județean Brașov, capitalul social al SC A. SA Brașov a fost actualizat potrivit H.G. nr. 500/1994 fiind evaluat la 2.720.275.000 lei.

În structura capitalului social al acestei societăți intrau potrivit anexei va decizia menționată un număr de 33 imobile (magazine) cu terenul aferent în valoare totală de 2.521.570.000 lei și mijloace circulante în valoare de 198.705.000 lei.

În vederea privatizării SC A. SA, încă din data de 2 martie 1993, a fost constituită în temeiul Legii nr. 21/1924 Asociația A. – Programul Acțiunilor Salariaților (P.A.S.) cu scopul de a proteja pe participanți în procesul de privatizare prin cumpărarea acțiunilor emise de societate.

Membrii primului consiliu de administrație au fost U.D.G., B.I., T.G., S.L. și N.M..

Urmare a adoptării Legii nr. 77 din 1 august 1994 privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează, la data de 16 decembrie 1994 a fost încheiat actul adițional la statutul și contractul asociației A. PAS, autentificat sub nr. 40.058/1994 la Notariatul de Stat Brașov. Prin acest act adițional s-au modificat printre altele și prevederile contractului și statutului asociației A. PAS referitoare la criteriile de distribuire către membrii săi a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS, precum și modul de transmitere al acesteia, fiind preluate în acest sens reglementările Legii nr. 77/1994 (art. 38): vechimea în societate, funcția ocupată în societate și salariul.

SC A. SA a parcurs în procesul de privatizare 2 etape:

În prima etapă, la data de 4 mai 1995 între Fondul Proprietății de Stat și A. PAS s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.172 având ca obiect un număr de 76.168 acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al SC A. SA, prețul convenit la vânzare fiind de 2.450.000.000 lei.

Având în vedere că prin contractul amintit s-a stipulat ca plata acțiunilor să se facă în rate (Cap. 4 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995 fila 53 dosar urmărire penală, vol. I), iar pentru plata ratelor, Asociația A. PAS a contractat credite bancare conform art. 29 pct. 2 din Legea nr. 77/1994, acțiunile au fost dobândite de asociație, în numele tuturor membrilor săi, grupați în asociație, dobândind acțiuni care, inițial, nu au fost distribuite individual și care au fost înregistrate în numele acesteia; acțiunile urmau să fie distribuite membrilor asociației numai după plata integrală către F.P.S. a prețului acțiunilor (Cap. 8 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 172 din 4 mai 1995). Asociația avea drept să exercite în adunarea generală a acționarilor societății comerciale, dreptul de vot corespunzător acestor acțiuni.

Prin același contract încheiat cu F.P.S., asociația A. PAS, s-a obligat ca, în calitate de acționar majoritar al societății, să nu aprobe în AGA vânzarea într-o perioadă de 9 ani de la data semnării contractului a vreunuia din bunurile prevăzute în Anexa la contract, iar în cazul nerespectării acestei obligații, asociația trebuia să plătească F.P.S. suma reprezentând diferența între prețul obținut din vânzarea bunului și valoarea contabilă a acestuia.

Asociația A. PAS, în calitate de acționar majoritar, a dat asigurări că va transmite trimestrial formularele „rezultate trimestriale”, precum și „Situația patrimoniului” și anual „Contractul de profit și pierderi” către Filiala Județeană a F.P.S. de care aparține (cap. 13 din același contract).

În a doua etapă, la data de 31 mai 1995 între Fondul Proprietății Private III Transilvania și Asociația A. PAS s-a încheiat contractul nr. CM 57 din 31 mai 1995 (f. 144 dosar urmărire penală, vol. I, având ca obiect achiziționarea pachetului de 30% acțiuni din capitalul social al SC A. SA Brașov, respectiv 32.643 acțiuni nominative cu o valoare totală de 816.082.000 lei (o valoare nominală de 25.000 lei fiecare).

În această etapă, achiziționarea pachetului de acțiuni a avut loc prin preschimbarea de certificate de proprietate emise de F.P.P. III Transilvania în număr de 6.450 în acțiuni, iar Asociația A. PAS a dobândit în acest fel pachetul de 30% acțiuni al SC A. SA. În numele acelora din trei membrii săi care au subscris acțiuni și care le-au achitat individual – folosind schimbul certificatelor de proprietate [art. 29 pct. I lit. b) Legea nr. 77/1994].

Inculpații U.D.G., T.G. și martorul B.I. au devenit acționari majoritari în cadrul procentului de 30% acțiuni A. SA, achiziționate de la F.P.P. III Transilvania (prin depunerea spre preschimbare a 208 camete cu certificate de proprietate, respectiv 1040 cupoane de inculpatul U.D.G., 203 carnete cu certificate de proprietate, respectiv 1015 cupoane depuse de inculpata T.G. și 211 carnete cu certificate de proprietate, respectiv 1055 cupoane depuse de martorul B.I. (f.160 dosar urmărire penală, vol. II), inculpatul U.D.G. a obținut 5566 acțiuni, inculpata T.G. 5137 acțiuni, iar martorul B.I. 5339 acțiuni (anexa 15/1 la raportul de expertiză contabilă nr. 774/2004, întocmit de G.I., fila 57, vol. V, dosar instanță).

Odată finalizat procesul de privatizare al SC A. SA Brașov prin achiziționarea ambelor pachete de acțiuni (70% de la F.P.S. și 30% de la F.P.P. III Transilvania) chiar dacă acțiunile dobândite de la F.P.S. (70% din acțiunile SC A. SA) nu puteau fi distribuite membrilor asociației până la achitarea lor integrală, la data de 31 iulie 1996 s-a încheiat contractul de societate al SC A. SA – autentificat sub nr. 2745 din 31 iulie 1996 și s-a întocmit statutul SC A. SA Brașov – autentificat sub nr. 2746 din 31 iulie 1996 – Societatea fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Brașov.

În art. 9 al Statutului SC A. SA s-a făcut precizarea că acțiunile dobândite de A. Pas de la F.P.S. – 70% - prin contractul nr. 172 din 4 mai 1995 vor fi distribuite, în condițiile Legii nr. 77/1994 și eliberate acționarilor numai după plata integrală către F.P.S. a creditului (pag. 173 vol. I doar urm.pen.). Art. 8.01 al contractului de societate al A. SA prevede aceeași clauză (f. 165 vol. I dosar urm. pen.).

După această dată, întrezărind posibilitatea obținerii statului de acționari majoritari al SC A. SA, inculpații U.D.G., în calitate de director general și T.G., în calitate de director economic, au profitat de lipsa de pregătire juridică a angajaților SC A. SA și au creat premizele pentru inducerea în eroare a Asociației A. PAS.

Astfel, cu nerespectarea art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată și ale art. 13 și art. 14 din Statutul SC A. SA care prevedeau că orice modificare a contractului sau statului societății comerciale se face doar cu aprobarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor care trebuie convocată de administratori, iar termenul de întrunire nu poate fi în nici un caz mai mic de 15 zile de la data convocării, existând, de asemenea, obligativitatea inserării textului integral al propunerilor de modificare a statutului, atunci când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea acestuia, la data de 1 aprilie 2000 a fost publicat în Ziarul Transilvania Expres anunțul ședințelor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA și a Adunării Generale a acționarilor, aceleiași societăți pentru data de 14 aprilie 2000 la sediul societății.

De la data convocării celor două ședințe și până la data anunțată pentru acestea este un interval de timp mai mic de 15 zile, iar în anunțul privind ședința Adunării Generale Extraordinare nu a fost publicat integral textul propus pentru modificarea statutului societății (f. 251, dos. urm. pen.).

Organizarea a două ședințe a Adunării Generale a Acționarilor SC A. SA, una extraordinară și una ordinară în aceeași zi nu a fost deloc întâmplătoare, întrucât ordinea de zi a adunării generale ordinare a societății a fost de natură a capta atenția angajaților prin discuțiile aprinse purtate pe marginea aprobării bilanțului și a gestiunii administratorilor și alegerea noului Consiliu de Administrație, astfel încât cea mai mare parte a martorilor audiați în cauză, acționari ai societății, au afirmat că o a doua ședință a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nici nu a avut loc în acea zi. Doar doi martori, participanți la ședință (N.M., f.259 dos. urm. pen. și B.I., f.270 dos. urm. pen.) își amintesc că s-a discutat la acea dată despre împrejurarea că acțiunile pe care le au acționarii nu pot fi transmise decât între membrii asociației A. PAS prin intermediul Consiliului de Administrație.

La ședință, pentru că în realitate a avut loc o singură ședință la data de 14 aprilie 2000, a participat atât inculpatul U.D.G. cât și inculpata T.G.; de altfel, chiar dacă s-ar accepta ipoteza existenței și a unei ședințe A.G.E.A. la data de 14 aprilie 2000, toate probele testimoniale administrate în cauză dovedesc că în acea zi nu s-a supus aprobării, nu s-a discutat și nu s-a votat modificarea art. 8 din Contractul SC A. SA și, respectiv, art. 9 din statutul aceleiași societăți, în sensul schimbării de distribuire a pachetului de 70% acțiuni dobândit de Asociația A. PAS de la F.P.S..

Cu toate acestea, după ședință au fost întocmite două procese – verbale prin care atestă efectuarea celor două ședințe, iar în ceea ce privește procesul-verbal al A.G.E.A. din data de 14 aprilie 2000 se consemnează aprobarea de către A.G.E.A. a schimbării criteriilor de distribuire a acțiunilor dobândite de la F.P.S. de către Asociația A. PAS în sensul că acestea vor fi distribuite, după achitarea integrală a ratelor și a dobânzilor aferente datorate F.P.S., proporțional cu numărul de acțiuni F.P.P. III Transilvania deținute de membrii PAS la data achitării acțiunilor F.P.S..

Martorele M.O. și N.L. care au fost desemnate să întocmească procesul-verbal al ședinței precizează în declarațiile date în cursul urmăririi penale că, la ședința din data de 14 aprilie 2000, nu s-a discutat nimic despre schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. și, de altfel, nici în ciorna scrisă de N.L. cu acea ocazie nu se regăsește vreo mențiune în acest sens, însă cu ocazia întocmirii procesului verbal al ședinței, martora M.O. a inserat acea mențiune pentru că ea era cuprinsă într-un înscris dactilografiat pus la dispoziție de „Conducerea„ SA A. SA, care să vină în „sprijinul” celor două persoane desemnate cu întocmirea proceselor verbale ale ședințelor pentru a expune „cât mai corect” discuțiile care au avut loc la acea dată și hotărârile adoptate.

Procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA (singurul de altfel până la începerea cercetărilor în cauză) a fost semnat de cele 2 martore Z.O. și N.L. (însărcinate cu redactarea acestuia) și de inculpatul U.D.G.

În baza acestui proces verbal a fost înregistrată după aproximativ un an (17 octombrie 2001) la RA Monitorul Oficial în vederea publicării și a stat la baza redactării și procesării la Biroul Unic din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Brașov a Actului Adițional la Contractul și Statutul SC A. SA, fiind înregistrat la 22 februarie 2002 sub nr. 260 la Camera de Comerț și Industrie Brașov (f.197 vol.I, dos. urm. pen.).

Potrivit modificărilor aduse actelor constitutive ale SC A. SA prin actul adițional menționat, au fost modificate criteriile de distribuire a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S., stipulându-se că acestea se vor distribui acționarilor proporțional cu numărul de acțiuni F.P.P. III Transilvania, deținute de membrii PAS la data achitării acțiunilor F.P.S..

La data de 20 februarie 2002 inculpatul U.D.G. a formulat și depus la Camera de Comerț și Industrie Brașov – Oficiul Comerțului cerere înregistrată sub nr. 2784/2002 pentru înscrierea de mențiuni în Registrul Comerțului referitoare la modificarea art. 9 din contractul de societate, iar prin încheierea din 20 februarie 2002 a judecătorului delegat, cererea a fost admisă dispunându-se menționarea în Registrul Comerțului a mențiunilor referitoare la modificarea contractului și statutului SC A. SA.

În urma modificării frauduloase a criteriilor de distribuire a pachetului de 70% acțiuni dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. prin contractul nr. 172 din 4 mai 1995, un număr de 120 de membrii asociați, au fost prejudiciați cu 32.697 acțiuni a căror valoare stabilită prin luarea în considerare a sumei cu care F.P.S. a vândut acțiunile către A. (în mai 1995 – 32.697 acțiuni valorau 1.051.723.164) actualizată prin aplicarea indicilor de inflație a prețurilor, înregistrați în perioada mai 1995 – aprilie 2000 se cifra, la data sesizării instanței, la suma de 12.225.910.996 lei.

Astfel, prin distribuirea celor 76.168 acțiuni F.P.S. proporțional cu acțiunile F.P.P. II/Transilvania deținute de fiecare asociat s-a obținut eliminarea din tabloul acționarilor A. a unui număr de 40 asociați, cărora le-ar fi revenit un număr de 11.200 acțiuni în condițiile distribuirii acestora potrivit criteriilor prevăzute în Legea nr. 77/1994 și ale contractului de societate și statutului nemodificat.

Totodată, un număr de 80 de acționari au fost prejudiciați cu un număr total de 21.497 acțiuni reprezentând diferențele negative înregistrate în urma aplicării criteriului de distribuire modificat prin actul adițional.

Inculpata T.G. a procedat la distribuirea tuturor acțiunilor societății A. SA conform criteriilor stabilite de contractul de societate și statutul A. SA – astfel cum au fost modificate prin actul adițional din 22 februarie 2002, deși cunoștea că o asemenea modificație nu a fost supusă aprobării A.G.E.A. și nici hotărâtă de această adunare, întocmind tabloul acționarilor în care poziția de acționari majoritari revenea celor doi inculpați și martorului B.I. (17.545 acțiuni U.D.G., 17.123 acțiuni T.G., 17.798 acțiuni B.I.), situație confirmată de inculpatul U.D.G.

Întrucât potrivit art. 29 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 77/1994, Asociația A. PAS a dobândit de la F.P.S. pachetul de 70% din acțiunile A. SA în numele tuturor membrilor săi, grupați în asociație, acțiuni care inițial nu puteau fi distribuite individual – și văzând dispozițiile art. 33 din aceeași lege, în conformitate cu care acțiunile dobândite de asociație trebuiau înregistrate în numele acesteia și distribuire treptat membrilor asociației corespunzător cu sumele achitate pentru plata ratelor sau rambursarea creditelor, precum ale art. 33 alin. (2) în conformitate cu care Asociația, până la distribuirea acțiunilor către membrii săi – va exercita în adunarea generală a acționarilor societății comerciale, dreptul de vot corespunzător acestor acțiuni, instanța reține că prin activitatea infracțională desfășurată de inculpați, începând cu data de 14 aprilie 2000 și până în anul 2002, a fost indusă în eroare Asociația A. PAS atestându-se contrar realității faptul aprobării modificării a prevederilor art. 9 pct. 5 din contractul de societate al SC A. SA privind criteriul distribuirii pachetului de 70% acțiuni dobândite de această asociație în numele membrilor săi, cu consecința prejudicierii membrilor A. PAS cu un număr de 32.697 acțiuni în valoare totală de 12.225.910.996 lei. Inculpatul U.D.G. a obținut în această modalitate cu 7.251 acțiuni mai mult decât dacă s-ar fi utilizat pentru împărțirea pachetului de 70% acțiuni dobândite de la F.P.S. criteriile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 77/1994, iar inculpata T.G. 7.114 acțiuni.

Pentru că modificarea acestor criterii nu se putea efectua selectiv au mai beneficiat de această modificare și alți acționari dintre care cel mai mare număr de acțiuni i-a revenit martorului B.I. (7.511 acțiuni în plus).

Ținând seama de împrejurările că, în perioada derulării activității infracționale descrise, acțiunile aparțineau Asociației A. PAS care le deținea în numele membrilor săi, și nu puteau fi repartizate persoanelor fizice până la achitarea integrală a acestora – asociația contractând și credite bancare în vederea achitării lor, în rate, către F.P.S. – instanța a apreciat că subiectul pasiv al acestei infracțiuni este Asociația A. Pas și nu persoanele fizice – membrii acesteia care au resimțit efectele activității infracționale abia după ce acțiunile au fost efectiv împărțite în baza criteriilor menționate.

Fapta inculpatului U.D.G. de a determina, în calitate de președinte, falsificarea parțială cu ocazia redactării a procesului verbal al ședinței A.G.E.A. a A. SA din data de 14 aprilie 2000, iar mai apoi de a semna acest proces-verbal și de a uza de aceasta pentru înscrierea în Registrul Comerțului a modificărilor contractului de societate și statului SC A. SA Brașov întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Fapta inculpatului U.D.G. de a conlucra cu inculpata T.G. și de a induce în eroare Asociația A. PAS (atât Consiliul de administrație cât și membrii) prin prezentarea ca adevărată a schimbării de către A.G.E.A. a criteriilor de distribuire a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. folosindu-se în acest sens de un proces verbal fals – mijloc fraudulos cu consecința prejudicierii membrilor A. PAS cu un număr de 32.697 acțiuni, în valoare totală de 12.225.910.996 lei și obținerea de către inculpat pentru sine a unui număr de 7.251 acțiuni în plus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen.

Fapta inculpatei T.G. de a concura la inducerea și menținerea în eroare a Asociației A. PAS prin prezentarea ca adevărată a schimbării de către A.G.E.A. a SC A. SA a criteriilor de distribuire a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. și utilizarea unor înscrisuri care aveau la bază un act fals (mijloc fraudulos) în repartizarea efectivă a acțiunilor către membrii asociației A. PAS cu consecința prejudicierii acestora cu un număr de 32.697 acțiuni, în valoare totală de 12.225.910.996 lei și obținerea pentru sine a unui număr de 7.114 acțiuni în plus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

La dosar nu există probe din care să rezulte că inculpata T.G. ar fi utilizat acel proces-verbal pentru a produce consecințe juridice (inculpatul U.D.G. a fost cel care l-a prezentat la Camera de Comerț și Industrie împreună cu hotărârea întocmită în baza lui, pentru a se întocmi actul adițional nr. 260/2002, apoi a solicitat efectuarea cuvenitelor modificări în actele constitutive ale societății).

Utilizarea de către inculpata T.G. a actelor subsecvente actului falsificat, în procesul de repartizare a acțiunilor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și nici cele ale art. 291 C. pen., chiar dacă inculpata cunoștea că modificările actelor constitutive ale SC A. SA în ceea ce privește criteriile de repartizare a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. au la bază un înscris fals.

În cursul urmăririi penale și în faza de judecată au fost audiați inculpatul U.D.G. și T.G., care nu au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor, aceste declarații sunt interpretate de instanță ca nesincere, întrucât ele nu se coroborează cu restul materialului probator administrat.

Astfel, inculpatul U.D.G. a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale (atât în cea olografă cât și în cea de-a doua declarație dată – ambele date în prezența avocatului) că el a avut inițiativa modificării unui punct din contractul de societate (f. 407-417, dos. urm. pen., vol. II), inițiativă acceptată și de inculpata T.G.; acest lucru reiese de fapt și din declarația dată în fața instanței de inculpați.

Inculpata T.G. a recunoscut că s-a ocupat de „organizarea” celor „două” ședințe împreună cu inculpatul U.D.G., ambii inculpați arătând că „s-a omis” însă publicarea textului integral cu modificarea actelor constitutive ale societății.

A recunoscut, de asemenea, că anunțul privind „cele două ședințe” nu s-a publicat și în Monitorul Oficial așa cum este prevăzut în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și nici în vreun alt ziar de circulație națională.

Din anunțul publicat în ziarul Transilvania Expres rezulta că termenul minim prevăzut în Statutul SC A. SA între anunțarea ședinței și ședința desfășurată (15 zile) nu a fost respectat; nu a fost întocmit un „convocator”, motiv pentru care, potrivit declarației dată de inculpata T.G. în fața instanței nu a fost afișat la locul desfășurării ședinței „nici convocatorul și nici ordinea de zi”. Inculpatul U.D.G. a recunoscut, de asemenea în fața instanței că, persoanele care au participat la Adunarea Generală Extraordinară și Adunarea Generală Ordinară a SC A. SA din 14 aprilie 2000 nu au semnat nicăieri de prezentare, aspect care se coroborează cu depozițiile date în ambele etape procesuale de martorele M.O. și N.L.

Martora M.O. a declarat în fața instanței că nu a găsit procesul verbal de numărare a voturilor.

În legătură cu supunerea sau nu la vot a modificărilor aduse contractului și Statutului SC A. SA vizând schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S., se reține că toți martorii și toate părțile audiate în cursul urmăririi penale și în fața instanței au declarat că asemenea discuții nu s-au purtat în ședința din 14 aprilie 2000 și nu s-a votat sau aprobat modificarea acestor criterii.

De altfel, în faza de urmărire penală chiar inculpatul U.D.G. a arătat, în ambele declarații date în prezența avocatului, că asemenea aspecte nu s-au discutat, discutându-se doar despre transmiterea acțiunilor între acționari prin intermediul consiliului de administrație al SC A. SA (aspect confirmat, de altfel, și de părțile civile N.M. și B.I. și menținut și în fața instanței).

Chiar și martorele M.O. și N.L. au declarat în faza de urmărire penală că au certitudinea că asemenea discuții – referitoare la modificarea carnetelor de repartizare a acțiunilor dobândite de Asociația A. PAS de la F.P.S. – nu s-au purtat, arătând însă mențiunile din procesul-verbal de ședință au fost înserate în baza înscrisului dactilografiat și care le-a fost pus la dispoziție de către inculpatul U.D.G. (și care constituia de fapt ordinea de zi ce ar fi trebuit pusă în discuție la ședința A.G.E.A. a SC A. SA din 14 aprilie 2000), iar motivul pentru care au acceptat să cuprindă și această mențiune în procesul verbal este acela că, neavând cunoștințe juridice, au crezut că nu au înțeles sensul discuțiilor purtate.

În declarațiile date de aceste martore în fața instanței s-a încercat nuanțarea afirmațiilor făcute în cursul urmăririi penale, în sensul că s-a discutat „ceva” referitor la acțiuni în ședința A.G.E.A. din data de 14 aprilie 2000, însă nu au înțeles exact ce și nu au înțeles nici ordinea de zi; martorele revin și asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale în sensul că, deși în fața procurorului au declarat cu certitudine că a existat o singură ședință, în acea zi, după 5 luni, adică în fața instanței „și-au amintit” că, de fapt, în acea zi au avut loc două ședințe: una A.G.E.A. și una S.G.O.A. a acționarilor SC A. SA cu o scurtă pauză între ele.

Aceste reveniri, deși vin în sprijinul poziției procesuale adoptate de ambii inculpați în fața instanței sunt nejustificate, cu atât mai mult cu cât acestea s-au produs după ce s-a dispus prin actul de sesizare al instanței neînceperea urmăririi penale față de ele sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., știut fiind că depozițiile date cât mai aproape de data evenimentelor sunt cele care au un grad mai mare de veridicitate; de altfel, depozițiile date de cele două martore în cursul urmăririi penale se coroborează cu restul materialului probator administrat (în special cu depozițiile celorlalți martori și ale părților civile), inclusiv cu cele ale inculpatului U.D.G. de faza de urmărire penală, pe când cele date în fața instanței, mai precis aspectele asupra cărora s-a revenit nu se coroborează decât cu declarațiile inculpatei T.G. și cu cea a inculpatului U.D.G. din fața instanței.

Referitor la „justificarea” pentru care inculpatul U.D.G. pretinde că a propus modificarea criteriilor de repartizare a acțiunilor dobândite de Asociația A. Pas de la F.P.S. (70% din acțiunile SC A. SA), respectiv că „nu era normal ca cei care au învestit prin cumpărarea certificatelor de proprietate să primească același număr de acțiuni cu cei care nu au cumpărat nici un certificat de proprietate sau mai puțin decât ar fi avut dreptul”, instanța a reținut că este eronat pusă problema iar „moralitatea” operațiunii de privatizare a unei societăți nu este un criteriu avut în vedere de legiuitor și nu dă dreptul conducătorului unei societăți să prejudicieze vreo persoană în acest temei.

Pentru pachetul de 70% acțiuni ale SC A. SA dobândit de Asociația A. PAS de la F.P.S. în baza contractului de privatizare nr. 172/1995, trebuiau folosite criteriile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 77/1994; vechimea în societatea comercială, funcția ocupată de societatea comercială, salariul și alte condiții obiective aprobate de adunarea generală, iar pentru pachetul de 30% acțiuni ale SC A. SA dobândit de Asociația A. Pas de la F.P.P. III Transilvania prin schimbul de certificate de proprietate, criteriul care trebuia folosit și care a și fost folosit, de altfel, este cel al numărului certificatelor de proprietate depuse.

Potrivit Legii nr. 77/1994, nu era nevoie de o cerere de subscriere a membrilor A. PAS pentru dobândirea acțiunilor din pachetul de 70% acțiuni dobândite de asociație de la F.P.S. așa cum încearcă să sugereze expertul contabil G.I. în expertiza contabilă efectuată fila 12, vol.V, dos. inst., respectiv fila 9, expertiză contabilă nr. 774/2004, întrucât, potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994 doar în cazul acțiunilor subscrise și achitate integral în modul descris la art. 29 pct. 1 (cu plata numerar sau prin schimbul certificatelor de proprietate – acest din urmă caz fiind valabil și pentru cea de-a doua etapă a privatizării SC A. SA, respectiv dobândirea pachetului de 30 acțiuni ale SC A. SA) este necesară, pentru transmiterea către membrii asociației, o cerere de subscriere completată și semnată de fiecare membru al asociației; deci, această cerere de subscriere era necesară doar pentru acei membrii ai asociației A. PAS care au participat la cea de-a doua etapă de privatizare a SC A. SA depunând în acest sens certificate de proprietate pentru preschimbarea lor în acțiuni.

Întrucât pachetul de 70% acțiuni ale SC A. SA fusese dobândit de Asociația A. PAS de la F.P.S. cu plata în rate, facilitată de F.P.S. și cu credite contractate de asociație (art. 29 pct. 2 din Legea nr. 77/1994) acestea trebuiau distribuite după criteriile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 77/1994. De altfel, pentru plata acestor acțiuni Asociația A. PAS a contractat credite pe care le-a achitat din dividendele pe care membrii asociației trebuiau să le primească anual și pe care nu le-au primit tocmai pentru a putea fi achitate acțiunile către F.P.S.

Sub aspectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, decurgând din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, instanța a reținut că Asociația A. PAS s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal solicitând obligarea celor doi inculpați la plata către asociație a sumei de 12.225.910.996 lei reprezentând contravaloarea celor 32.694 de acțiuni cu care a fost prejudiciată prin modificarea frauduloasă a criteriilor de distribuire a pachetului de 70% acțiuni, dobândit de asociație de la F.P.S. (f. 128 dosar inst., vol.II).

Lichidarea patrimoniului se face potrivit art. 54 și urm. din Legea nr. 21/1924 pentru persoane juridice.

Întrucât la data de 30 septembrie2002, Asociația A. PAS a achitat integral prețul acțiunilor cumpărate de la F.P.S., deci patrimoniul acesteia constând în acțiuni a fost împărțit membrilor asociației (în baza criteriilor abuziv modificate de inculpați) prin încheierea din 4 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr. 12557/2003 (fila 173 vol. III, dosar instanță) s-a dispus radierea Asociației A. PAS din registrul asociaților și fundațiilor.

Ținând seama, pe de o parte, că membrii asociației nu pot fi considerați „succesori legali” ai acesteia (singurul activ patrimonial al asociației fiind acțiunile dobândite care au fost împărțite anterior lichidării acesteia), că în cauză nu există o „unitate succesoare în drepturi la care face referire art. 21 C. proc. pen. și că, depășind faza de lichidare, asociația nu are lichidatori, instanța a constatat că această persoană juridică care a încetat să ființeze nu poate fi substituită din punct de vedere procesual; de altfel momentul radierii acesteia din registrul asociațiilor și fundațiilor (ulterior citirii actului de sesizare) nu mai permitea nici măcar citarea celor 174 de membrii ai asociației – ca și persoane fizice – pentru a le da posibilitatea constituirii în nume propriu ca părți civile, întrucât fusese depășit termenul, stabilit de art. 15 C. proc. pen.

Cu toate acestea, chiar în condițiile radierii asociației A. PAS din registrul asociațiilor și fundațiilor, instanța constată că prejudiciile aduse acesteia pot fi reparate integral în natură potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. prin desființarea parțială a procesului verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a SA A. SA din 14 aprilie 2000, respectiv mențiunile care atestă schimbarea modului de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la F.P.S. prin contract nr. 172 din 4 mai 1995 și a hotărârii A.G.E.A. care se întemeiază pe acestea, desființarea în aceleași limite a actului adițional la contractul și statutul SC A. SA, redactat și procesat și la biroul unic din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Brașov la data de 22 februarie 2002 cu nr. 260.

Întrucât au la bază înscrisuri false, este necesară radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privitoare la modificarea art. 9 din Statutul și Contractul de Societate a SC A. SA care au în vedere schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la F.P.S. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 172/1995 și restabilirea situației anterioare.

La data de 4 mai 1995 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 172/1995 încheiat între F.P.S. și Asociația A. Pas prin care asociația dobândea în numele și pe seama membrilor săi, 76.168 acțiuni (70% din acțiunile SC A. SA). Din partea Asociației A. PAS contractul a fost semnat de inculpatul U.D. care era, la acea dată, președintele consiliului de administrație (f.52-55, dos. urm. pen., vol.I), din consiliul de administrație făcând parte și inculpata T.G. (contabil șef) și B.I. (director adjunct).

Conform contractului, Asociația A. PAS și-a luat obligația ca, în adunarea generală a acționarilor a SC A. SA să nu aprobe vânzarea, într-o perioadă de 9 ani de la data semnării contractului a vreunuia din bunurile prevăzute în Anexa la contract; în acest sens, cumpărătorul se obligă să prevadă în statutul societății această atribuție a adunării generale a acționarilor.

În cazul în care nu se respectă obligația prevăzută, Asociația A. PAS trebuia să plătească F.P.S. suma reprezentând diferența între prețul obținut din vânzarea bunurilor și valoarea contabilă a acestuia la data semnării contractului.

Pentru a putea supraveghea respectarea acestei obligații, în cuprinsul contractului s-a înserat o clauză prin care Asociația A. PAS era obligată să transmită trimestrial către Filiala Județeană a F.P.S. formularele „Rezultate financiare”, precum și „Situația patrimoniului” și anual „Contul de profit și pierderi”.

Este de menționat că SC A. SA avea în patrimoniu, la data încheierii contractului cu F.P.S., un număr de 33 de spații comerciale din care doar 21 de spații au fost cuprinse în anexa la contractul nr. 172/1995 și pentru care s-a instituit interdicția de înstrăinare, restul (12) nu au făcut obiectul vreunei interdicții de vânzare în afara celor legal reglementate (hotărârea AGA – art. 20 din Contractul de societate al SC A. SA și dispozițiile Legii nr. 15/1994).

Deși, în calitate de semnatar al contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/1994 inculpatul U.D.G. cunoștea interdicția vânzării celor 21 de spații comerciale ca de altfel și inculpata T.G., care făcea parte din Consiliul de Administrație al Asociației A. PAS și, deși ambii cunoșteau că nici măcar AGA a SC A. SA nu avea posibilitatea să aprobe vânzarea acestor spații, în perioada iunie 1996-noiembrie 2002, inculpatului U.D.G. și T.G. au dispus (doar cu acordul consiliului de administrație a SC A. SA – din care făceau și ei parte și fiind singurii care cunoșteau conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/1995) dezafectarea și vânzarea în tot sau în parte a unui număr de 11 imobile (spații comerciale+teren aferent) din cele cuprinse în lista anexă la contractul nr. 172/1995 la pozițiile 2,3,4,6,9,10,11,16,20,21 pentru care exista interdicție de vânzare valabilă până în anul 2004; cu excepția a 3 imobile (spații comerciale) prețul de vânzare este apropiat de cel înscris în contabilitate.

Alături de aceste spații, inculpații au mai dispus fără aprobarea AGA vânzarea a încă 9 spații dintre cele pentru care nu există interdicție de înstrăinare la prețuri de asemenea puțin peste valoarea stabilită în contabilitate, deși prețul de circulație este mult mai mare (raportul de Expertiză Construcții nr. 1280/2004, cu completările ulterioare întocmit de expert T.F.M. (vol.IV, dos. inst.).

Pentru ca F.P.S. reorganizată mai apoi în A.P.A.P.S. și apoi A.V.A.S. să nu solicite diferențele de preț obținute din înstrăinarea imobilelor pentru care există interdicție de vânzare. SC A. SA nu a comunicat în perioada 1995-2002 situațiile financiare și patrimoniale înregistrate în societate, după încheierea contractului nr. 172/1995, astfel încât, încălcarea clauzei prevăzută în art. 73 pct. b din contract a fost constatată doar în perioada martie 2003 – aprilie 2003 când Direcția de Monitorizare contracte Postprivatizare din cadrul A.P.A.P.S. a efectuat un control la sediul SC A. SA (f.58-67, dos. urm. pen., vol.1).

Activitatea celor doi inculpați, de a proba în mod abuziv vânzarea celor 11 spații comerciale cuprinse în Anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995 încheiat de către Asociație A. PAS cu F.P.S. și omisiunea de a comunica către F.P.S. trimestrial situațiile financiare ale SC A. SA, astfel cum asociația își luase angajamentul prin contractul menționat, se circumscrie elementului material al conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen. cu raportare la art. 248/1 și art. 258 C. pen.

Cu toate acestea, instanța a constatat că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru următoarele considerente:

Prin activitatea abuzivă a inculpaților s-a produs – așa cum se reține, de altfel, și în rechizitoriu – un prejudiciu de 11.184.751.250 lei în patrimoniul A. PAS; la această sumă s-a ajuns prin calcularea diferenței între valoarea înscrisă în contabilitate a celor 11 spații comerciale vândute în mod abuziv – înscrise în anexa la contractul nr. 172/1995 și valoarea la care spațiile au fost vândute reactualizată cu indicele de inflație până în anul 2003 când A.P.A.P.S. a descoperit încălcarea clauzelor contractului nr. 172/1995 și a notificat Asociația A. PAS în vederea plății banilor.

Așadar, prejudiciul teoretic s-a produs în patrimoniul Asociației A. PAS, iar raporturile dintre Asociație și F.P.S. (A.P.A.P.S., iar mai apoi A.V.A.S.) sunt de natură contractuală.

Pe de o parte, s-a reținut că Asociația A. PAS nu a plătit niciodată către A.P.A.P.S. suma menționată și nici nu ar mai putea-o plăti întrucât asociația a fost lichidată și radiată din registrul asociațiilor și fundațiilor, fără să aibă un succesor legal.

De altfel, natura contractuală a raporturilor dintre Asociația A. PAS și F.P.S. (devenită A.P.A.P.S.) este relevată și de sentința civilă nr. 1618/C din 1 septembrie2004 pronunțată de Tribunalul Brașov (fila 75 dosar instanță, vol. II) prin care, în temeiul art. 969 C. civ. și art. 970 C. civ. a fost obligată Asociația A. PAS Brașov să plătească A.V.A.S. (succesoarea legală a A.P.A.P.S.) suma de 11.184.751.250 lei (reactualizată cu rata inflației până la data plății efective) reprezentând diferența dintre prețul actualizat la 31 ianuarie 2003 obținut din vânzarea activelor prevăzute în anexa la contractul nr. 172/1995 și valoarea contabilă a acestora, în perioada 1996-2002 calculată conform clauzei 7.3 lit. b) din contract).

Asociația A. PAS nu îndeplinește condiția subiectului pasiv calificat prevăzută de art. 248 C. proc. pen.; asociația, încă de la înființare, este, potrivit statutului, o persoană juridică de drept privat înființată în scopul privatizării prin asocierea mai multor angajați ai SC A. SA.

În patrimoniul SC A. SA, unde inculpații aveau calitatea de directori – funcții în baza cărora au acționat abuziv – nu s-a produs nici un prejudiciu pentru ca vânzarea celor 11 spații comerciale s-a realizat la un preț superior celui înscris în contabilitate, iar diferența între prețul înscris în contabilitate și cel de vânzare a fost înregistrat în contabilitatea SC A. SA ca profit.

Este de reținut că între SC A. SA și A.V.A.S. (succesoarea legală a A.P.A.P.S.) nu există nici un raport juridic, contractul în temeiul căruia A.V.A.S. solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 11.184.751.250 lei este opozabil Asociației A. PAS (actualmente dizolvată) și nu SC A. SA; de altfel, activitatea abuzivă exercitată de inculpați, de vânzare a celor 11 spații pentru care există interdicție, a fost desfășurată în cadrul atribuțiilor care le revenea inculpaților în funcțiile de directori ai SC A. SA și nu în calitate de membrii Consiliului de Administrație al Asociației A. PAS.

În raport de considerentele expuse, văzând că în cauză nu ar putea opera nici o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (întrucât subiectul pasiv al acestei infracțiuni trebuie să fie o persoană fizică lezată în drepturile și interesele ei, astfel cum acestea sunt reglementate de normele juridice în vigoare) instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 148/1 raportat la art. 148 și art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale).

În prima parte a lunii octombrie 2000, fără a avea aprobarea AGA, inculpatul U.D.G., în calitate de director general al SC A. SA și persoană împuternicită să reprezinte societatea în relațiile cu terții a negociat cu reprezentanții legali ai E.X.B. România prețul de vânzare al cotei de 75% din imobilul proprietatea SC A. SA, situat în Brașov, imobil regăsit la poziția 21 în anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995 încheiat de Asociația A. PAS cu F.P.S. (filele 67, 68 vol. II, dos. urm. pen.).

Exploatând apoi, în interes personal, informațiile cu valoare comercială obținute având ca obiect prețul de piață al imobilului menționat (magazinul cu nr. 2), inculpatul a comunicat, în nume personal, ca persoană fizică independentă către E.X.B. România, oferta finală pentru vânzarea spațiului menționat, menționând în ofertă că deține acte legale de proprietate pentru spațiul în cauză.

Pentru că unitatea bancară menționată a acceptat oferta la data de 26 octombrie 2000, inculpatul U.D.G. propune Consiliului de Administrație al SC A. SA, din care mai făcea parte inculpata T.G. și martorele Z.O., G.E. și M.C. vânzarea a 70% din acest spațiu, magazinul 2 al SC A. SA către persoana fizică U.D.G. fără a se stabili un preț de vânzare.

Cu toate că, potrivit art. 145 din Legea nr. 31/1990, republicată, este interzis administratorului să participe la deliberările având ca obiect operațiuni în care personal ori membrii familiei au interese contrare intereselor societății, inculpatul U.D.G. a participat la acea ședință din 26 octombrie 2000 și a votat pentru vânzarea către el a 70% din spațiul comercial situat în Brașov.

La data de 1 noiembrie 2000, inculpatul, în calitate de director general al SC A. SA a împuternicit-o pe inculpata T.G. pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare privind magazinul nr. 2 situat în Brașov, iar la data de 2 noiembrie 2000 a fost încheiat actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare între SC A. SA în calitate de vânzătoare reprezentată de T.G. și U.D.G. și U.M.D., în calitate de cumpărători, obiectul contractului constituindu-l vânzarea către inculpatul U.D.G. și soția acestuia a 70% din spațiul – imobil situat în Brașov, prețul fiind stabilit la 160.000.000 lei inclusiv TVA (filele 78-80, vol.II, dos. urm. pen.); actul a fost autentificat sub nr. 6069 din 2 noiembrie 2000.

După 4 zile, respectiv la data de 6 noiembrie 2000 inculpatul U.D.G. și soția sa, U.M.D., în calitate de vânzători au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu B.E.I.R. E.X.B. SA, având ca obiect 70% din imobilul situat la parterul blocului nr. 42, adică imobilul cumpărat de soții U. cu 4 zile mai devreme), prețul de vânzare fiind de 4.492.634.050 lei, preț care a fost achitat integral la data încheierii contractului în contul personal al inculpatului U.D.G. deschis la B.T.R., sucursala Brașov; actul a fost autentificat sub nr. 6158 din 6 noiembrie 2000 la același notar, f.87-88, dos. urm. pen., vol.II).

La finele lunii octombrie 2000, inculpații U.D.G. și T.G. au purtat discuții în calitate de reprezentanți ai SC A. SA cu asociații SC D.I. SRL privind vânzarea unui alt spațiu aparținând SC A. SA, , pentru care exista, de asemenea, interdicție de înstrăinare fiind cuprins la poziția 16 din lista anexă a contractului nr. 172/1995, încheiat de Asociația A. SA cu F.P.S.

Odată prospectat prețul de piață al imobilului, cei doi inculpați, în încercarea de a da o aparență de legalitate operațiunii, au dispus completarea în fals a procesului verbal al consiliului de administrație al SC A. SA din 28 iulie 2000, consiliu din care au făcut parte cei doi inculpați și martorele Z.O. și M.C., menționându-se în finalul acesteia că s-ar fi discutat vânzarea spațiului magazinului nr. 15 situat în Brașov, către inculpata T.G., în calitate de persoană fizică, fără a se menționa vreun preț (fila 140, vol. II, dos. urm. pen.).

La data de 30 octombrie 2000 între SC A. SA reprezentată de inculpatul U.D.G., în calitate de vânzătoare pe de o parte și inculpata T.G., căsătorită cu T.A., în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în municipiul Brașov, (imobilul magazin nr. 15) prețul fiind stabilit la 230.000 lei inclusiv TVA; actul a fost autentificat sub nr. 5943 din 30 octombrie 2000 la același birou notarial la care s-au încheiat și celelalte contracte de vânzare-cumpărare ale inculpatului U.D.G. (f.160, vol.II, dos. urm. pen.).

Procedând în această modalitate, inculpatul U.D.G. a adus părții civile SA A. SA un prejudiciu de 4.332.634.050 lei, iar inculpata T.G. a adus aceleiași societăți un prejudiciu de 3.145.000.000 lei reprezentând diferența dintre prețul pe care SC A. SA l-a încasat de la inculpați din vânzarea celor 2 spații și prețurile pe care cei doi inculpați le-au încasat de la E.X.B. și, respectiv SC D.I. SRL (prețuri pe care SC A. SA le-ar fi încasat dacă vindeau spațiile direct persoanelor interesate).

Fapta inculpatului U.D.G. care, în virtutea atribuțiilor de serviciu și a însărcinării primite de la SC A. SA, în calitate de reprezentant al societății la data de 30 octombrie 2000 a încheiat cu inculpata T.G. un contract de vânzare cumpărare păgubitor pentru SC A. SA, având ca obiect un imobil subevaluat, tranzacție de natură a-i aduce indirect foloase necuvenite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Foloasele necuvenite de care a beneficiat indirect inculpatul U.D.G. constau în încheierea, la doar 3 zile diferență, a unui contract de vânzare-cumpărare prin care a achiziționat de la A. SA un imobil, de asemenea, subevaluat, societatea fiind reprezentată de această dată, de inculpata T.G. prin revânzarea imobilului la doar 4 zile obținând un profit de 4.332.634.050 lei.

Fapta inculpatei T.G. care, în virtutea însărcinării primite de la SC A. SA, în calitate de reprezentant al acestei societăți la data de 2 noiembrie 2000 a încheiat cu inculpatul U.D.G. contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6069 din 2 noiembrie 2000 păgubitor pentru SC A. SA, având ca obiect 75% dintr-un imobil aparținând societății, subevaluat, tranzacție de natură a-i aduce indirect foloase necuvenite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Foloasele necuvenite de care a beneficiat indirect inculpata T.G. constau în încheierea, la data de 30 octombrie 2000, a unui contract de vânzare cumpărare prin care a achiziționat de la SC A. SA, la un preț subevaluat, un imobil pe care l-a revândut a doua zi, obținând un profit de 3.145.000.000 lei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5943 din 30 octombrie 2000 SC A. SA a fost reprezentată de inculpatul U.D.G.

Fapta inculpatului U.D.G. de a o ajuta pe inculpata T.G. în activitatea infracțională descrisă prin împuternicirea pe care a dat-o acesteia la 1 noiembrie 2000 în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6069 din 2 noiembrie 2000, în urma căreia aceasta a obținut foloasele necuvenite menționate, iar inculpatul un imobil pe care l-a revândut, obținând un profit de 4.332.634.050 lei întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (cu raportare la art. 26 C. pen.).

Din materialul probator existent la dosarul cauzei (declarațiile martorilor și ale inculpaților) rezultă că despre vânzarea ambelor spații către inculpați s-a discutat în ședința Consiliului de Administrație din luna octombrie 2000, respectiv din 26 octombrie 2000; acest lucru reiese, pe de o parte, din declarațiile martorei M.O. dată în cursul urmăririi penale (f.229 dosar urm.pen., vol.2), precum și din declarațiile martorei M.C. (f.216-218, vol.2, dos. urm. pen.), care menționează că la ședința Consiliului de Administrație al SA A. SA din 28 iulie 2000 nu s-a discutat despre vânzarea spațiului situat pe str. Z. nr. 5 din Brașov către inculpata T.G. Această împrejurare este confirmată de raportul de constatare tehnico-științifică de natură grafică nr. 109372 din 21 martie 2003 conform căreia, mențiunea cu privire la vânzarea imobilului situat în Brașov către persoana fizică T.G. este adăugată ulterior, instrumentul de scris fiind un pix cu bilă de o altă culoare; de altfel, chiar și inculpatul U.D.G., în declarația dată în cursul urmăririi penale (f.253, dos. urm. pen.,vol.II) arată că tot în acea perioadă, respectiv octombrie, s-a aprobat de către Consiliul de Administrație a SC A. SA vânzarea către persoana fizică T.G. a spațiului situat pe str. Z. nr. 5. În aceeași declarație inculpatul mai arată, la fila 254 verso, că, în cursul lunii octombrie s-au purtat discuții la sediul SC A. SA cu reprezentanții SC D.I. despre vânzarea acelui spațiu situat pe str. Z. nr. 5 iar, ulterior, s-a supus aprobării Consiliului de Administrație a SC A. SA a spațiului către persoana fizică T.G.

În aceste condiții, mențiunea din procesul-verbal a Consiliului de Administrație a SC A. SA Brașov din 28 iulie 2000, în conformitate cu care s-a aprobat vânzarea spațiului situat în str. Z. nr. 5 către persoana fizică T.G., este falsă.

Din modul în care cei doi inculpați au acționat, rezultă existența unei înțelegeri prealabile între ei în scopul obținerii, prin intermediul funcțiilor pe care le dețineau a unor avantaje financiare.

Astfel, inculpații, profitând de ignoranța celorlalți membrii ai Consiliului de Administrație al SC A. SA, au supus aprobării vânzarea către el a celor două spații comerciale la care, în cursul anului 2000 se efectuaseră îmbunătățiri de 196.050.000 lei (la magazinul 2) și 485.000.000 lei (la magazinul nr. 5). Pretextul a fost acela că SC A. SA are datorii la bugetul de stat de stat și vânzarea celor două spații este necesară pentru achitarea lor însă cumpărătorii doresc să achiziționeze imobilele de la persoane fizice și nu de la societate.

Inculpații nu au făcut cunoscut Consiliului de Administrație că cele două spații nu pot fi vândute întrucât exista interdicție de înstrăinare a lor făcând parte din cele cuprinse în anexa de la contractul nr. 172/1995, și nici nu au adus nici o dovadă a faptului că cei interesați de achiziționarea spațiilor ar dori să cumpere doar de la persoane fizice (dovadă care nu s-a realizat, de altfel, nici in instanță).

De asemenea, inculpații au omis să încunoștințeze Consiliul de Administrație în legătură cu îmbunătățirile efectuate în anul în curs la cele 2 imobile și nici nu au încunoștințat consiliul despre ofertele despre ofertele de preț ale cumpărătorilor.

În aceste condiții, Consiliul de Administrație a SC A. SA a fost indus în eroare în mod deliberat de cei doi inculpați, iar aprobările date de acesta în vederea înstrăinării celor două spații către inculpați sunt date în necunoștință de cauză.

Pe de altă parte, aceste hotărâri ale Consiliului de Administrație de înstrăinare a spațiilor aparținând SC A. SA sunt oricum nule, întrucât imobilele vândute făceau parte din mijloacele fixe incluse în patrimoniul societății, dar pentru înstrăinarea lor era nevoie de aprobarea AGA a SC A. SA; cele două imobile pe care inculpații le-au cumpărat de la SC A. SA nu puteau fi vândute nici măcar cu aprobarea AGA SC A. SA, fiind cuprinse în anexa contractului nr. 172/1995, încheiat între Asociația A. PAS și F.P.S.

Acesta este și motivul pentru care procesul verbal al Consiliului de Administrație din 28 iulie 2000 nu a fost luat nici în cursul urmăririi penale și nu este luat nici de către instanță în considerare ca un înscris falsificat, apt să producă consecințe juridice.

Banii obținuți de inculpați din revânzarea celor două spații au fost vărsați de cumpărători în conturile personale ale inculpaților, așa cum rezultă din extrasele de cont existente la dosarul cauzei și, potrivit, propriilor declarații ale inculpaților, parte din acești bani au fost folosiți în interese personale.

În aceste condiții, activitatea infracțională a inculpaților, scopul urmărit și rezultatul produs prin încheierea celor două tranzacții se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Din modalitatea în care au acționat inculpații, aprobând vânzarea către ei a celor două imobile (cu încălcarea art. 145 din Legea nr. 31/1990 republicată, care interzice administratorilor să participe la deliberările având ca obiect operațiuni în care, personal sau prin membrii familiei, au interese contrare intereselor societății), prin inducerea în eroare a celorlalți membrii ai Consiliului de Administrație al SC A. SA în legătură cu competența de a aproba vânzările, cu necesitatea și oportunitatea vânzării acestora la acel moment și a interpunerii lor în încheierea tranzacțiilor în calitate de persoane fizice, prin omisiunea indicării prețului de piață al imobilelor, inculpații au acționat abuziv, producând prin cumpărarea de către ei a celor două spații la un preț subevaluat (mai mic chiar decât valoarea îmbunătățirilor efectuate la acestea) un prejudiciu total de 7.477.634.050 lei SC A. SA; acest prejudiciu rezultă din diferența dintre prețul pe care societatea l-a încasat de la cei doi inculpați din vânzarea celor 2 spații comerciale și prețul pe care l-ar fi obținut dacă vindeau spațiile către E.X.B. România și SC D.I.

Cu toate acestea, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 248 și art. 258 C. pen., întrucât prejudiciul cauzat de inculpați prin faptele exercitate în cadrul atribuțiilor de serviciu se repercutează în patrimoniul SC A. SA care este o persoană juridică de drept privat (încă din anul 1995 când a finalizat procesul de privatizare) și nu poate constitui subiect pasiv al infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât nu reprezintă un organ sau instituție de stat și nici o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

În aceste condiții, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 248 și art. 258 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații U.D.G. și T.G. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni prevăzute de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 248 și art. 258 C. pen.

Pe de altă parte, deși în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5943 din 30 octombrie 2000 încheiat între SC A. SA și inculpata T.G. se face vorbire despre o împuternicire a inculpatului U.D.G. să reprezinte SC A. SA pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Brașov, (nr. 1277 din 30 octombrie 2000) o asemenea împuternicire nu se găsește în actul dosarului; în rechizitoriu nu se indică vreo filă la care să se găsească, atunci când se vorbește despre acest mandat) astfel încât, în lipsa înscrisului care să facă dovada că inculpata T.G. l-a împuternicit pe inculpatul U.D.G. să încheie cu ea contractul de vânzare-cumpărare din partea SC A. SA, nu se poate reține complicitatea acesteia la săvârșirea de către inculpatul U.D.G. a infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De altfel, o asemenea împuternicire, dacă a existat, apare fără sens atâta timp cât inculpatul U.D.G., prin funcția de director general pe care o deținea avea, de drept, calitatea de a reprezenta societatea în relațiile cu terții, inclusiv, pentru încheierea actelor juridice.

În raport de această situație, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei T.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în prezentul proces către SC A. SA prin care s-a solicitat obligarea inculpaților la repararea pagubelor create societății prin faptele descrise la pct. 3 din rechizitoriu prejudiciu evaluat, inițial, la suma de 7.477.634.050 lei din care 4.492.634.040 lei produs de inculpatul U.D.G., iar 3.375.000.000 lei produs de inculpat T.G.), filele 327-328 vol.I, dos. urm. pen. și fila 129 dos. inst., vol.II, instanța a reținut următoarele:

Acțiunile abuzive ale celor doi inculpați care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, au îndeplinit acte defectuoase, chiar dacă nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 248 și art. 258 C. pen. pentru considerentele deja expuse, reprezintă fapte ilicite, care au creat părții civile SC A. SA un prejudiciu de 4.492.634.040 lei în cazul inculpatului U.D.G. și 3.375.000.000 lei în cazul inculpatei T.G.

Între acțiunile/inacțiunile inculpaților și prejudiciile cauzate există o legătură de cauzalitate directă întrucât dacă SC A. SA ar fi vândut cele două imobile direct către E.X.B. România și SC D.I. SRL, fără „intermedierea” inculpaților, ar fi obținut un beneficiu de cel puțin 7.477.634.050 lei față de 390.000.000 lei cât a obținut; dacă SC A. SA ar fi așteptat să expire perioada de interdicție a vânzării impusă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995 probabil că prețul de vânzare ar fi fost mult mai mare.

Raportat la cuantumul prejudiciului cauzat SC A. SA Brașov, instanța a reținut că această din urmă societate a calculat greșit prejudiciul, raportându-se la expertiza tehnică construcții nr. 1280/2004 efectuată de expert T.F.M.

Astfel, deși expertiza stabilește valoarea de circulație a imobilului magazin nr. 2, la suma de 1.723.630.500 lei, iar pentru imobilul magazin nr. 17, prețul de circulație de 1.527.026.501 lei, prețul pieței pe care societatea îl putea obține la acea dată așa cum rezultă din ofertele de preț emise de B.E.I.R. și SC D.I. și pe care, de altfel, inculpații l-au și obținut în calitate de persoane fizice la un interval de doar o zi, respectiv 3 zile de momentul dobândirii imobilelor de la SC A. SA era de 4.492.634.050 lei pentru imobilul de pe Bd. nr. 6 și 3.375.000.000 lei pentru imobilul de pe str. Z. nr. 5.

În consecință, prejudiciile cauzate SC A. SA prin faptele ilicite ale inculpaților sunt de 4.332.643.050 lei pentru imobilul situat pe Bd. nr. 6 (rezultat din diferența între prețul obținut de inculpatul U.D.G. de la E.X.B. România, 4.492.634.050 lei și prețul plătit SC A. SA de către același inculpat pentru imobilul dobândit de la societate, 160.000.000) și 3.145.000.000 lei pentru imobilul situat pe Bd. nr. 5 (rezultat din diferența între prețul obținut de inculpata T.G. de la SC D.I. SRL și prețul plătit de către aceeași inculpată SC A. SA pentru imobilul dobândit de la aceasta, 230.000.000 lei).

Pornind de la acest cuantum al prejudiciilor, ținând seama de declarațiile autentificate sub nr. 146.70 din 7 noiembrie 2005 și, respectiv, 14.669 din 7 noiembrie 2005 (f.84,85, dos. inst., vol. VII), de precizările formulate în concluziile scrise de SC A. SA (pag. 89 dos. inst., vol. VII), întocmite în baza hotărârii ședinței comune a Consiliului de Administrație și a Comisiei de Cenzori a SC A. SA din 7 noiembrie 2005 (existentă în xerocopie la pag. 95 dos. inst., vol. VII), văzând și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, instanța a constatat că SC A. SA a recuperat parțial prejudiciul care i-a fost cauzat de inculpata T.G. (2.638.556.700 ROL) și că această societate nu a formulat pretenții civile pentru restul prejudiciului în cuantum de 506.443.300 lei.

Să se constate, de asemenea, că aceeași societate, parte civilă, a recuperat parțial prejudiciul cauza de inculpatul U.D.G. (1.353.257.925 ROL) și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 396.779.048 ROL reprezentând diferența din prejudiciul calculat de societate și partea de prejudiciu nerecuperată.

În raportat de această situație și, văzând că în speță sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul U.D.G. să plătească părții civile SC A. SA Brașov suma de 396.779.048 lei vechi (respectiv 39.677.904 RON), cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat, de asemenea, că pentru suma de 2.582.597.050 lei vechi (respectiv 258.259,705 RON) care reprezintă diferența dintre prejudiciul efectiv creat societății – astfel cum a fost stabilit de instanță: 4.332.257.952 lei vechi – sumele achitate de inculpat societății: 1.353.257.952 lei vechi și suma solicitată de la acest inculpat de către societate, partea civilă nu a formulat pretenții față de inculpat.

Ținând seama că, atât suma de 506.443.300 lei obținută de inculpata T.G. din săvârșirea faptei penale descrise, cât și suma de 2.582.597.050 lei vechi obținută de inculpatul U.D.G. din comiterea faptei, nu servesc la despăgubirea părții civile SC A. Brașov în baza art. 18 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpați a sumelor menționate.

În strânsă legătură cu interpunerea persoanelor inculpaților la momentul încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate pe str. nr. 6 (magazinul nr.2) și Z. nr. 5 (magazinul nr. 15) descrise la punctul anterior, s-a reținut în sarcina celor doi inculpați prin actul de sesizare al instanței și s-a dispus trimiterea acestora în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994.

S-a reținut, în acest sens, în sarcina celor doi inculpați ca – prin efectuarea unui număr de două operațiuni comerciale cu cauză ilicită, cu consecința înregistrării în contabilitatea SC A. SA a unor venituri net inferioare celor reale, însușite de inculpați, au sustras în parte societatea comitentă de la plata către bugetul de stat a obligațiilor fiscale calculate în baza art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 217/1999, creând un prejudiciu de 3.322.621.979 lei vechi.

Instanța a reținut, din analizat materialului probator existent la dosar, că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994, în vigoare la data încheierii celor două contracte, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricăror altor operațiuni în acest scop.

Direcția Generală de Îndrumare și Control Fiscal din Ministerul Finanțelor Publice a efectuat, în perioada 1-5 iulie, un control la SC A. SA din al cărui proces verbal rezultă că prin procedeul de vânzare folosit de SC A. SA pentru vânzarea către inculpatul U.D.G. a magazinului nr. 2 situat pe str. V., SC A. SA Brașov s-a sustras de la plata privind impozitul de profit cu suma de 1.083.158.513 lei.

La data de 3 aprilie 2003, în urma unui al doilea control efectuat de D.G.F.P. Brașov – Direcția de Control Fiscal în perioada 26 martie - 3 aprilie 2003 rezultă că această societate ar datora statului un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 1.083.158.513 lei pentru vânzarea imobilului de pe Bd. V. nr. 6 (la care se adaugă majorări suplimentare de 21.173.600 lei), iar vânzarea imobilului situat pe str. Z. nr. 5 un impozit pe profit suplimentar, în cuantum de 786.250.000 lei (la care se adaugă majorări suplimentare de 674.366.625 lei, penalități impozit pe profit 74.693.750 lei, TVA suplimentar de 43.700.000 lei și majorări de întârziere aferente TVA de 41.545.590 lei).

Aceste obligații au fost stabilite în sarcina SC A. SA pentru considerentul că procedeul de vânzare al unui activ aparținând unei persoane juridice la un preț vădit inferior valorii de piață celor doi director ai SC A. SA Brașov (inculpații U.D.G. și T.G.) reprezintă, în realitate, o operațiune efectuată în numele contribuabilului, dar în favoarea unei persoane care acționa în numele acesteia și care a condus la sustragerea de la plata obligațiilor față de bugetul statului privind impozitul pe profit.

Așa cum reiese din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expertul G.I. (rap. 774/2004 cu completările ulterioare, f. 126, vol.VI, dos. inst.pct.13), dispozițiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994 modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, privind estimarea valorii de piață a tranzacțiilor ca metodă de determinare a unor obligații de plată suplimentare nu sunt aplicabile în speță, întrucât situația de fapt existentă nu se încadrează în cele 3 cazuri expres prevăzute de lege.

De altfel, așa cum se reține și în raportul de expertiză menționat, atâta timp cât în contabilitatea SC A. SA au fost înregistrate sumele obținute în urma vânzării celor două imobile, iar pentru aceste sume a fost plătit impozitul pe profit aferent nu se poate vorbi despre prejudicierea bugetului statului.

Dacă despre vânzarea propriu-zisă efectuată sub valoarea de piață se poate vorbi despre un prejudiciu, acesta a fost înregistrat în patrimoniul SC A. SA. Așa cum rezultă din anexele 29 și 130 ale raportului de expertiză, toate vânzările au fost incluse în facturi la valori mai mari decât valorile de înregistrare în evidență contabilă. Pe diferențele între valoarea de înregistrare în contabilitate și valoarea de vânzare s-a calculat impozitul pe profit corespunzător.

A obliga SC A. SA să calculeze și să plătească impozit pe profit pentru un preț pe care nu l-a încasat, ar însemna, în fapt, o prejudiciere dublă a acestei societăți și o îmbogățire fără just temei a bugetului statului care își va încasa același impozit atât la „estimare”, cât și la recuperarea prejudiciului de la persoanele vinovate.

În considerarea celor expuse, văzând că cele 2 contracte de vânzare-cumpărare au fost înscrise în contabilitatea SC A. SA (chiar dacă, pe facturi, nu era înscris TVA) și că pentru acest profit (singurul intrat în patrimoniul societății) s-a calculat impozitul aferent, ținând seama și de împrejurarea că cele două contracte de vânzare nu au fost desființate, ele producând în continuare efectele juridice prevăzute de lege pentru orice contract valabil încheiat, instanța reține că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, inculpații neaflându-se în situația sustragerii SC A. SA Brașov de la plata obligațiilor fiscale către stat, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderii obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricăror altor operațiuni în acest sens.

Pe cale de consecință, nefiind întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994 urmează ca, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpaților U.D.G. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.

Văzând că în speță, prin faptele inculpaților nu a fost prejudiciat bugetul satului și că, potrivit adresei Ministerului Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Brașov, A.F.P. Municipiul Brașov (f.81, dos. inst., vol.II) la data de 2 noiembrie 2005 SC A. SA nu înregistra obligații de plată la bugetul consolidat al statului, urmează a se respinge, ca nefondate, pretențiile civile formulate de Statul Român – A.N.A.F. București – prin D.G.F.P. Brașov împotriva inculpaților.

Întrucât, așa cum am expus anterior, instanța a luat act de recuperarea parțială a prejudiciului cauzat de cei doi inculpați prin vânzările – cumpărările efectuate cu privire la cele două imobile situate pe Bd. V. nr. 6 și Z. nr. 5, și a obligat pe inculpatul U.D.G. să despăgubească SC A. SA pentru restul prejudiciului, de la data încasării sumelor menționate, SC A. SA datorează bugetului statului impozitele și taxele aferente.

Printre spațiile incluse în anexa la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 172/1995 încheiat între Asociația A. PAS și F.P.S. pentru care există interdicție de înstrăinare timp de 9 ani de la data încheierii contractului se afla și imobilul magazin nr. 220 aparținând SC A. SA Brașov, situat pe str. B. nr. 38.

La data de 10 iulie 1998, între SC A. SA, reprezentată de inculpații U.D.G. și T.G., pe de o parte și SC G. SRL, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 698/1998 având ca obiect imobilul magazin nr.220, iar ca preț de vânzare suma de 200.000.000 lei, inclusiv TVA.

La data de 22 iulie 1998 a fost încheiat, în formă autentică, contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul menționat, autentificat sub nr. 3259/1998, ocazie cu care, cumpărătorul a achitat cu O.P. nr. 22/1998 suma de 50.000.000 lei.

La data de 23 iulie 1998 cu O.P. nr. 23/1998 cumpărătorul SC G. SRL a achitat diferența de 150.000.000 lei din prețul datorat pentru bunul cumpărat.

La data de 29 iulie 1998, inculpații U.D.G. și T.G. au întocmit două facturi în vederea încasării prețului bunului imobil vândut.

În factura cu nr. 1236892 din 29 august 1998 (f.317 vol.II, dos. urm. pen.) semnată de ambii inculpați, aceștia au indicat ca și preț al vânzării imobilului (clădire+teren) suma de 43.426.576+TVA (9.553.847 lei) „preț” care coincidea cu valoarea înregistrată în contabilitatea SC A. SA a imobilului vândut.

Într-o altă factură cu nr. 1236893 din 29 iulie 1997 (f.318, vol.II, dos. urm. pen.), semnată, de asemenea, de ambii inculpați, aceștia au atestat în mod nereal efectuarea unor reparații și modernizări la imobilul vândut, în cuantum de 120.507.850 lei+TVA (26.511.727 lei).

Cu toate că, în rapt, caracterul neadevărat al facturii nr. 1236893 din 27 iulie 1998 nu a fost de natură să influențeze în vreun fel rezultatele financiare înregistrate de societate în cursul anului 1998, atâta timp cât aceasta s-a constituit ca document justificativ al unui venit încasat efectiv de societate, chiar în urma efectuării unui alt gen de operație comercială decât cea reală, scopul urmărit de cei doi inculpați a fost inducerea în eroare a reprezentanților F.P.S. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii pentru SC A. SA a unui folos injust cu consecința prejudicierii F.P.S. cu suma de 147.019.577 lei.

Astfel, datorită înregistrării în contabilitate cu titlu de preț obținut din vânzarea imobilului magazin nr. 220 a sumei de doar 52.980.423 lei (valoarea de inventar 43.426.576 lei și TVA), pe parcursul controlului efectuat în perioada 3 martie - 4 martie 2003 la sediul SC A. SA, având ca obiect verificarea situațiilor financiare și patrimoniale înregistrate de societate în perioada 1995-2002, Direcția de Monitorizare Contracte Postprivatizare din cadrul A.P.A.P.S. a preluat și evidențiat cu ocazia diferențelor înregistrate între prețurile de vânzare și valorile de înregistrare contabilă a imobilelor valorificate de inculpați cu încălcarea obligației reglementate în cuprinsul art. 7.3 din contractul de privatizare, factura fiscală nr. 1236893 din 29 iulie 1999, care atestă vânzarea imobilului la prețul înscris în contabilitate al bunului, 43.426.576 lei.

Pornind de la această valoare A.P.A.P.S. nu a calculat și notificat la plata SC A. PAS nici o sumă de bani datorată ca urmare a efectuării respectivei operațiuni de vânzare, deși prețul real cu care fusese vândut imobilul era cu 163.934.426 lei mai mare decât valoarea înscrisă în contabilitate ca fiind obținută cu titlu de preț din vânzarea imobilului magazin nr.220 aparținând SC A. SA. Dacă ar fi cunoscut prețul real de vânzare a spațiului în discuție, A.P.A.P.S. ar fi calculat și notificat SC A. PAS diferența dintre valoarea înscrisă în contabilitate pentru acel imobil și prețul cu care a fost vândut imobilul.

Prejudiciul cauzat A.P.A.P.S. prin această faptă a inculpaților se cifrează la suma de 147.019.577 lei (în cursul anului 1998), bani care au intrat în mod injust în patrimoniul SC A. SA în numele căreia au acționat inculpații.

Faptele inculpaților U.D.G. și T.G. de a induce în eroare A.P.A.P.S. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (vânzarea imobilului magazin nr. 20 din Brașov situat pe str. B. nr. 38 la prețul de 52.980.423 lei) în vederea obținerii de către SC A. SA a unui folos injust în cuantum de 147.019.577 lei cu consecința prejudicierii A.P.A.P.S. cu suma menționată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Faptele acelorași inculpați de a întocmit în fals și de a semna factura nr. 1236893/1998 prin care se atestă, contrar realității, efectuarea la imobilul magazin nr. 220 situat pe str. B. nr. 38 din Brașov de îmbunătățiri și modernizări evaluate la suma de 147.019.577 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

În ceea ce privește ambele facturi întocmite pentru încasarea prețului imobilului vândut, instanța reține că data înscrisă pe acestea ca fiind data emiterii lor, respectiv 29 iulie 1998 nu poate corespunde realității întrucât, în cadrul operațiunilor comerciale este necesară întâi emiterea facturilor în vederea încasării prețului unei mărfi și abia apoi plata acesteia, în modalitățile prevăzute de lege sau stabilite de părți, ori atâta timp cât prețul imobilului cumpărat a fost achitat cu ordinele de plată nr. 22 și, respectiv, 23 din data de 22 iulie 1998 apare normal ca facturile pentru încasarea acestora să se fi emis anterior, adică între data încheierii contractului din 10 iulie 1998 și 22 iulie 1998.

Reținând ca dată a întocmirii facturii cu nr. 1236893/1998 falsă, ziua încheierii contractului, 10 iulie 1998, instanța urmează a constata, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. prescrierea răspunderii penale pentru aceste infracțiuni (termenul de prescripție fiind calculat conform art. 122-124 C. pen., la 7 ani și 6 luni), astfel încât se va înceta, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., procesul pornit inculpaților pentru aceste infracțiuni.

În legătură cu factura cu nr. 1236892 din 29 iulie 1998 întocmită de inculpați în vederea încasării prețului imobilului, chiar dacă există dubii cu privire la data emiterii ei și chiar dacă conține un preț mai mic decât cel stipulat în contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi considerată falsă întrucât raporturile comerciale create între SC A. SA și SC G. SRL prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul menționat, permiteau, cu acordul părților, întocmirea mai multor facturi în vederea încasării prețului imobilului (fracționarea prețului imobilului prin facturarea lui în mai multe etape) astfel încât, înscrierea în factură a unui preț mai mic decât cel care trebuia încasat de SC A. SA nu reprezintă o mențiune „falsă” de natură să afecteze valabilitatea acestui înscris și să impună desființarea lui.

Factura reprezintă totuși un mijloc fraudulos pentru că, în contextul în care a fost înregistrată în contabilitate (suma de 52.980.423 lei fiind avut în vedere că întregul preț încasat pentru imobilul vândut, iar diferența fiind înregistrată ca și contravaloare a îmbunătățirilor aduse imobilului vândut, 147.019.577 lei) și prezentată la controlul efectuat de A.P.A.P.S. în perioada 3 martie -4 martie 2003 ca singur document justificativ al prețului cu care a fost vândut imobilul, a stat la baza inducerii în eroare a reprezentanților A.P.A.P.S. – Direcția de Monitorizare Contracte Postprivatizare. Latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților la acest punct a fost dovedită cu întregul material probator administrat în cauză: contractele de vânzare-cumpărare nr. 698 din 10 iulie 1998 și 3259 din 22 iulie 1998, având ca obiect vânzarea imobilului magazin nr. 220 situat în Brașov, de către SC A. SA reprezentată de inculpații U.D.G. și T.G. către SC G. SRL Măieruș, județul Brașov la prețul de 200.000.000 lei (filele 319-325, vol.2, dos. urm. pen.), facturile nr. 1236892 și 1236893 din 29 iulie 1998, în sumă de 52.980.423 lei și, respectiv, 147.019.577 lei, având ca obiect prețul de vânzare al imobilului magazin nr. 220 către SC G. SRL Măieruș, respectiv lucrări de reparații și modernizare efectuate la același imobil – filele 317-318, vol. 2, dos. urm. pen., proces verbal din data de 25 martie 2003 și situație referitoare la reparațiile și modernizările imobilelor aflate în proprietatea SC A. SA, situația vânzărilor de imobile aparținând SC A. SA pusă la dispoziția organelor de control ale A.P.A.P.S. cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 3 martie - 4 martie 2003 a modului de respectare a obligației regăsite în cuprinsul art. 7.3 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995 (f.64-66, vol.I, dos. urm. pen.), adresa nr. DCM/254 din 3 aprilie 2003 a A.P.A.P.S. de notificare la plată a sumei de 11.184.751.250 lei a Asociației A. PAS (f.68-69, vol.1, dos. urm. pen.).

În cauză a fost audiată, în calitate de martoră, numita A.V., reprezentanta SC G. SRL Măieruș, care a arătat că, la momentul la care s-a interesat de prețul imobilului situat pe str. B. nr. 38, reprezentanții SC A. SA i-au indicat suma de 200.000.000 lei, arătând că la acest imobil s-au făcut îmbunătățiri. Aceeași martoră arată că, ulterior întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, au fost întocmite cele două facturi de către SC A. SA care, în total, însumau prețul negociat și plătit pentru imobil, iar apoi s-au emis cele 2 ordine de plată pentru plata prețului în care nu s-a indicat decât „contravaloare imobil conform contractului de vânzare-cumpărare”, fără a se arăta numărul facturilor emise pentru încasarea prețului; martora precizează că nu a dat importanță mențiunilor de pe factura 1236893 din 29 iulie 1998 pe care nici nu a semnat-o, de fapt, întrucât a interesat-o doar prețul pe care trebuia să-l plătească – astfel cum s-a stipulat în contract – în cuantum de 200.000.000 lei.

Din declarațiile aceleiași martore rezultă că, la momentul la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat pe str. B. nr. 38, imobilul se afla în stare bună și nu se lucra la acesta.

Din situațiile existente la dosar, filele 327-398, dos. urm. pen., rezultă că, în cursul anului 1998, SC A. SA nu a angajat lucrări de reparații ori modernizări la imobilul magazin nr.220; acest aspect este confirmat de expertul tehnic T.F.M. care, în raportul de expertiză tehnică construcții nr. 1280/2004, pag.14, vol.IV,dos. inst., arată, ca și răspuns la obiectivul nr. 11 stabilit de instanță că, în urma constatărilor la fața locului și listei comunicate expertului de SC A. SA privind sumele cheltuite pentru lucrări de modernizări și reparații la spațiile comerciale, a rezultat că la magazinele vândute atât cele incluse cât și cele neincluse în anexa la contractul nr. 172/1995 – nu s-au efectuat lucrări de investiții care ar fi mărit valoarea de circulație a respectivelor spații comerciale.

Inculpații au susținut, în declarațiile lor, că au fost efectuate investiții la imobilul vândut, însă de către o altă societate decât SC A. SA, respectiv societatea care avusese închiriat spațiul anterior vânzării lui, s-au depus la dosar, în justificarea acestei poziții procesuale, sentințele civile nr. 606/1996 și, respectiv, 1174/1998 ale Tribunalului Brașov (f.48-50, vol.VII, dos. urm. pen.).

Afirmațiile inculpaților nu sunt susținute, însă, de materialul probator existent la dosar, iar sentințele civile depuse de aceștia nu sunt în măsură să lămurească existența sau nu a îmbunătățirilor, ambele acțiuni care au format obiectele dosarelor invocate fiind anulate ca netimbrate.

Pe de altă parte, chiar dacă ele au existat la nivelul anului 1996 – deși expertul tehnic nu le-a constatat -, atâta timp cât nu au fost efectuate de către SC A. SA aceasta din urmă nu avea de ce să le factureze SC G. SRL Măieruș în anul 1998.

În cauză, s-a formulat acțiunea civilă de către A.V.A.S., succesoarea legală a A.P.A.P.S., prin care s-a solicitat obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente SC A. SA la plata sumei de 467.239.451 lei vechi actualizată la data plății, reprezentând prejudiciul reactualizat care i-a fost cauzat prin neînregistrarea în contabilitate corect a sumei încasate cu titlu de preț din vânzarea imobilului situat pe str. B. nr. 38, prin punerea la dispoziție cu ocazia controlului efectuat doar a facturii nr. 1236892 din 29 iulie 1998 și prin aceasta, menținerea în eroare cu privire la executarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 172/1995.

Pretențiile formulate de această parte civilă sunt fondate, întrucât prejudiciul cauzat prin infracțiunile de înșelăciune comise de inculpați a fost dovedit, iar între aceasta și infracțiunile comise există legătură de cauzalitate, fiind întrunite astfel condițiile răspunderii civile delictuale.

De asemenea, instanța reține că inculpații au comis infracțiunile în strânsă legătură cu funcțiile pe care le aveau și, acționând ca prepuși ai SC A. SA, situație în raport cu care în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a comitenților pentru faptele prepușilor.

Față de aceste considerente, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999, art. 1003 și art. 1000 alin. (3) C. civ. vor fi obligați, în solidar, inculpații U.D.G. și T.G. și, în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC A. SA să plătească A.V.A.S. suma de 46.723.945 RON (respectiv 467.239.451 lei vechi) reactualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății cu titlu de despăgubiri civile.

În considerarea tuturor celor exprimate, instanța constată că inculpații se fac vinovați de infracțiunile expuse și reținute în sarcina acestora, latura subiectivă a tuturor infracțiunilor îmbrăcând forma intenției directe.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, SC A. SA Brașov, A.V.A.S. și inculpații U.D.G. și T.G.

Parchetul a declarat apel, în esență, cu privire la netemeinica achitare a celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată – pct. 2 și 3 din rechizitoriu, iar suplimentar față de inculpata T.G. și pentru achitarea sa în ceea ce privește infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la folosirea în interes personal a funcției, cu consecința obținerii de foloase necuvenite.

Pentru inculpații U.D.G. și T.G. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați, în temeiul art.10 lit. d) C. proc. pen.

SC A. SA a solicitat să se constate că a achitat onorariul datorat expertului și a criticat sentința cu privire la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri.

A.V.A.S. a solicitat acordarea tuturor despăgubirilor solicitate, respectiv și a sumei de 11.184.751.250 lei ROL, ca urmare a înstrăinării celor 11 spații comerciale pentru care exista o interdicție de vânzare.

Apelurile declarate sunt fondate.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune – reținută la pct. I din sentință – curtea a constatat că starea de fapt este corect reținută, pe baza unei examinări atente și detaliate a întregului material probator.

Într-adevăr, în procesul de privatizare al SC A. SA, după vinderea pachetului de 30% din acțiuni, pachetul de 70% din acțiuni trebuia distribuit acționarilor în condițiile stabilite prin Legea nr. 77/1994.

În acest sens, s-a constituit A. PAS –ul care avea ca scop reprezentarea și realizarea intereselor acționarilor din care era compus, iar la data de 4 mai 1995 între Fondul Proprietății de Stat și A. PAS s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 172 având ca obiect un număr de 76.168 acțiuni, reprezentând 70% din capitalul social al SC A. SA, prețul convenit la vânzare fiind de 2.450.000.000 lei.

Prin Legea nr. 77/1994 erau expres prevăzute criteriile pe baza cărora urma să fie făcută repartizarea pachetului de 70% din acțiuni către acționari, precum și procedura.

Relevant în cauză este faptul că prin art. 38 din Legea nr. 77/1994 erau stabilite elementele în raport de care trebuiau stabilite criteriile de distribuire a acțiunilor de la A. PAS către acționarii care erau membrii acestei asociații, elemente care nu aveau în vedere numărul de acțiuni al celor care dețineau deja celelalte 30% din acțiuni, ci alte condiții precum vechimea în societatea comercială, funcția ocupată, salariul, precum și alte criterii aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor, membri A. PAS.

Interesul celor doi inculpați era însă acela de a introduce – prin modificarea Statului A. PAS – drept criteriu numărul de acțiuni deținute deja din pachetul de 30%, unde aceștia dețineau un mare număr de acțiuni care le-ar fi adus controlul asupra societății comerciale.

Pentru a introduce un astfel de criteriu era însă nevoie de aprobarea AGA și, deci, de convocarea unei adunări generale extraordinare. O astfel de adunare a fost convocată – formal – la data de 14 aprilie 2000, dar în același timp și în același loc cu o adunare generală ordinară, despre care acționarii cunoșteau, dar care avea o altă ordine de zi. Acest procedeu - anume ales de inculpați – a făcut ca majoritatea covârșitoare a acționarilor să nu-și dea seama că au loc, succesiv, două adunări generale și să nu sesizeze faptul că se punea problema schimbării criteriilor de repartizare a acțiunilor, așa cum ele erau deja prevăzute în Statutul A. PAS. În realitate, în prezența acționarilor nici nu s-a discutat această problemă, deși viza direct interesele lor.

Această inducere în eroare, această stare de confuzie anume provocată de inculpați, este confirmată prin declarațiile date de foarte mulți dintre acționari, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, ei amintindu-i doar de problemele discutate în adunarea generală ordinară și susținând că nu s-a pus problema schimbării criteriilor de repartizare a acțiunilor, chestiune care – dacă s-ar fi discutat – ar fi fost cu siguranță reținută, date fiind consecințele importante cu privire la numărul de acțiuni pe care urma să-l primească fiecare acționar.

La solicitarea inculpaților și instanța de apel a audiat, în completare, încă un număr de peste 20 de acționari, care se adaugă celor peste 50 de persoane audiate de prima instanță, constatându-se și cu acest prilej – nemijlocit – că ei nu și-au dat seama că s-au desfășurat două adunări generale în același timp, că una era extraordinară și mai ales că atunci s-ar fi pus problema schimbării criteriilor de repartizare a pachetului de 70% din acțiuni.

Rezultă, așadar, cu certitudine, că în acea zi nu s-a supus efectiv aprobării, nu s-au discutat și nici nu s-a votat modificarea art. 8 din Contractul SC A. SA și, respectiv, art. 9 din statutul aceleiași societăți, în sensul schimbării criteriilor de distribuire a pachetului de 70% acțiuni, dobândit de Asociația A. PAS de la F.P.S..

Faptul că două sau trei persoane sunt singurele care confirmă că ar fi fost organizate două adunări și că s-a pus problema modificării criteriilor de repartizare a acțiunilor generale – martorul B. fiind unul dintre aceștia și având serioase avantaje personale prin modificarea criteriilor de repartizare a acțiunilor – pune sub semnul întrebării credibilitatea acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu face decât să confirme că foarte mulți acționari, aproape toți, au fost induși în eroare cu privire la situația reală care se petrecea la data de 14 aprilie 2000, la Adunarea Generală a Acționarilor.

În acest context de fapt, anume creat de inculpați, s-a întocmit apoi un proces-verbal care consemna în mod fictiv că schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor s-ar fi discutat și că ar fi fost votată de adunare, împrejurare dovedită și cu martorele M.O. și N.L. care au primit dispoziția de a întocmi procesul-verbal și cărora li s-a spus de inculpatul U. ce anume trebuie să scrie, așa cum a reținut corect și prima instanță.

Intenția frauduloasă este probată și cu faptul că inculpatul U. a lăsat să treacă un timp îndelungat până a valorificat acest proces-verbal pentru modificarea statutului și înscrierea modificării la Registrul Comerțului, respectiv, 17 octombrie 2001 și, apoi, 20 februarie 2002, pentru a se provoca vreo reacție din partea acționarilor.

Paguba pricinuită prin infracțiunea de înșelăciune constă în faptul că, în urma introducerii frauduloase a unor alte criterii de repartizare a acțiunilor, care ținea cont de deținerea pachetului de 30% - o parte dintre acționari au primit mai puține acțiuni decât li se cuveneau potrivit Statutului nemodificat și Legii nr. 77/1994, iar alții au fost pur și simplu excluși de la această repartizare.

În apel s-a efectuat o expertiză financiar-contabilă care a efectuat calculul necesar pentru stabilirea modului în care trebuia să se efectueze repartizarea pachetului de 70% de acțiuni în conformitate cu criteriile prevăzute în art. 38 din Legea nr. 77/1994, raportat la toate persoanele care aveau calitatea de acționari și erau înscriși în A. PAS, care avea drept scop tocmai realizarea acestei operațiuni.

Este vorba despre un număr de 76.169 de acțiuni și de 174 de acționari.

Potrivit calculelor efectuate de expert, și necontestate de inculpați, numărul acțiunilor repartizate în minus sau nerepartizate ca o consecință directă a schimbării frauduloase a criteriilor legale de repartizare este de 30.378 (anexa I raport expertiză). Dintre acestea 14.633 acțiuni au revenit direct celor doi inculpați, iar celelalte au fost repartizate unor alte persoane care au beneficiat implicit – dar fără o participație penală – de modificare a criteriilor legale de repartizare a pachetului de acțiuni de 70%.

Prețul unei acțiuni a fost stabilit la 32.165,74 lei ROL, care, înmulțit cu 30.378 acțiuni conduce la stabilirea unui prejudiciu cauzat membrilor A. PAS – ca reprezentantă a acționarilor – prin diminuarea numărului de acțiuni la care aveau dreptul, respectiv neprimirea de acțiuni, de 977.108.370 lei ROL, respectiv 97.710,837 RON.

Față de cuantumul prejudiciului care a fost cauzat prin infracțiunea de înșelăciune se constată că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru aplicarea art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care acest aliniat va fi înlăturat din încadrarea juridică a faptei.

Ca urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpații U.D.G. și T.G., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. I din sentință).

Nu este îndreptățită critica parchetului cu privire la achitarea inculpatei T.G. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. (pct. 1 rechizitoriu).

Prin probele administrate s-a stabilit că numai inculpatul U. a fost acela care a dat dispoziție să se întocmească procesele-verbale cu privire la adunările generale din 14 aprilie 2000 și el a și indicat ce anume să se consemneze în legătură cu așa zisa adunare generală extraordinară. Faptul că aceasta a profitat și inculpatei T.G., care avea aceleași interese și urmărea același rezultat nu este de natură să atragă răspunderea penală a acesteia, din moment ce nu are nici o participație la actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. În acest sens, este relevantă și împrejurarea că numai inculpatul U. a fost cel care, ulterior, s-a ocupat de folosirea înscrisului falsificat și valorificarea acestuia în sensul producerii de consecințe juridice, aspect de fapt care intră în compunerea conținutului constitutiv al infracțiunii.

În ce privește achitarea inculpaților U. și T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 și art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen., precum și încadrarea juridică reținută cu privire la această infracțiune (pct. II din sentință).

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, demonstrând cu argumente judicioase și convingătoare că este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel, conform contractului încheiat cu F.P.S. în vederea privatizării, Asociația A. PAS și-a luat obligația ca în adunarea generală a acționarilor a SC A. SA să nu aprobe vânzare, pe o perioadă de 9 ani de la data semnării contractului a bunurilor prevăzute în Anexa la contract, era vorba despre un număr de 21 imobile din cele 33, care făceau parte din patrimoniul societății.

În cazul în care nu era respectată obligația prevăzută, SC A. SA trebuia să plătească F.P.S. suma reprezentând diferența între prețul obținut din vânzarea bunurilor și valoarea contabilă a acestuia la data semnării contractului, din propriile resurse patrimoniale.

Asociația A. PAS era obligată să transmită trimestrial către Filiala Județeană a F.P.S. formularele „Rezultate financiare”, precum și „Situația patrimoniului” și anual „Contul de profit și pierderi”, pentru a exista un control asupra respectării acestei clauze.

Cu toate acestea, în perioada iunie 1996-noiembrie 2002 inculpații U.D.G. și T.G. au dispus (doar cu acordul consiliului de administrație a SC A. SA – din care făceau și ei parte și fiind singurii care cunoșteau conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/1995), fără a avea acordul Adunării Generale a Asociaților, dezafectarea și vânzarea în tot sau în parte a unui număr de 11 imobile (spații comerciale+teren aferent) dintre cele care erau cuprinse în lista anexă la contractul nr. 172/1995 la pozițiile 2,3,4,6,9,10,11,16,17,20,21 pentru care exista interdicție de vânzare valabilă până în anul 2004.

Deși prețurile de pe piața liberă erau mult mai mari, prețurile cu care s-au vândut imobilele au fost foarte aproape de cele care erau înscrise în contabilitate, ca preț de inventar.

De menționat că, alături de aceste spații, inculpații au mai dispus, tot fără aprobarea AGA, și vânzarea a încă 9 spații dintre cele pentru care însă nu există interdicție de înstrăinare, la prețuri, de asemenea, puțin peste valoarea stabilită în contabilitate deși prețul de circulație era mai mare – a se vedea în acest sens concluziile raportului de expertiză Construcții nr. 1280/2004, cu completările ulterioare întocmit de expert T.F.M. (vol. IV, dos. inst.).

Pentru ca F.P.S. reorganizată mai apoi în A.P.A.P.S. și apoi A.V.A.S. să nu solicite diferențele de preț obținute din înstrăinarea imobilelor pentru care exista interdicție de vânzare, SC A. SA nu a comunicat în perioada 1995-2002 situațiile financiare și patrimoniale înregistrate în societate, după încheierea contractului nr. 172/1995, așa încât încălcarea clauzei prevăzută în art. 73 pct. b din contract nu a putut fi constatată de către F.P.S., actual A.V.A.S., decât în perioada martie 2003 – aprilie 2003 când Direcția de Monitorizare contracte Postprivatizare din cadrul A.P.A.P.S. a efectuat un control la sediul la sediul SC A. SA (f. 58-67, dos. urm. pen., vol.1).

Deși prin expertiza efectuată în apel se apreciază că s-ar fi prezentat documentațiile necesare în urma vânzării, concluzia nu are nici un suport documentar, pentru că nu există la dosar acte din care să rezulte că s-ar fi făcut comunicările impuse de contract în perioada 1995-2002, ascunderea realității de fapt în raporturile cu A.V.A.S. fiind evidentă.

După corect a argumentat prima instanță, fapta celor doi inculpați, ca organe de conducere cu putere de decizie, de a aproba și de a dispune vânzarea – contrar îndatoririlor de serviciu – a celor 11 spații comerciale cuprinse în anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995, încheiat de către Asociația A. PAS cu F.P.S. și omisiunea de a comunica către F.P.S., respectiv, A.V.A.S., trimestrial, situațiile financiare ale SC A. SA, astfel cum asociația își luase angajamentul prin contractul menționat, cu încălcarea conștientă a obligațiilor contractuale și punând societatea comercială pe care o conduceau în situația de a fi obligată către A.V.A.S. să suporte diferența de valoare rezultată ca urmare a prețurilor de vânzare extrem de mici, practicate de inculpați, contrar intereselor acționarilor societății și fără consultarea acestora – consultare care era obligatorie, se circumscrie elementului material al conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, însă nu în dauna intereselor publice, dat fiind că SC A. SA este o societate comercială cu capital privat, ci contra intereselor persoanei juridice ai căror conducători erau inculpații, infracțiune prevăzută de art.246 C. pen. cu aplicarea art. 248/1 și art. 258 C. pen., în formă continuată, respectiv cele 11 vânzări ale celor 11 imobile.

De aceea, este îndreptățită critica formulată de parchet, în sensul că faptele celor doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz contra intereselor persoanei, prima instanță examinând numai conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., fără a se opri și asupra conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., aplicabil în cazul societăților comerciale cu capital privat, ca persoane juridice vătămate.

Potrivit primei expertize efectuate în cauză, contravaloarea diferenței de preț dintre prețurile de inventar încasate, la limita cărora s-au făcut vânzările și sumele datorate către A.V.A.S. ca urmare a vinderii celor 11 imobile cu interdicție de vânzare, este de 11.184.751.250 lei/ROL.

Aceste reprezintă prejudiciul care atrage consecințe deosebit de grave și aplicarea art. 2481 C. pen.

Vânzările abuzive dispuse de cei doi inculpați au cauzat o vătămare deosebit de gravă patrimoniului SC A. SA, proprietara spațiilor comerciale vândute și deținătoarea pachetului de acțiuni vândut de fostul F.P.S. care a devenit debitoarea obligației de plată a diferenței de preț către fostul F.P.S., actual A.V.A.S.

SC A. SA din motive necunoscute de instanță – nu a solicitat obligarea inculpaților la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri.

În acțiunea civilă acționează principiul disponibilității însă, dat fiind, însă, că suma reprezintă o obligație de plată a societății comerciale către stat, respectiv către A.V.A.S., care s-a constituit parte civilă cu cei 11.184.751.250 lei/ROL, curtea va obliga pe inculpați să plătească această sumă către A.V.A.S., care prin constituirea de parte civilă s-a subrogat în drepturile propriului lor debitor, adică SC A. SA, răspunzător pentru plata acestei sume pe care o datorează în temeiul obligațiilor contractuale la care am făcut referire mai sus.

Chiar dacă parte vătămată prin infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei este SC A. SA, ale cărei interese de natură patrimonială au fost foarte grav vătămate, datorând suma arătată mai sus către A.V.A.S., în latura civilă a cauzei valorificarea obligațiilor contractuale se poate face, prin subrogare, de titularul dreptului de creanță.

Formularea pretențiilor civile de către A.V.A.S. nu face posibilă confiscarea sumei de la inculpați, în favoarea statului.

Astfel, inculpații vor fi obligați la plata sumei de 11.184.751.250 lei/ROL către A.V.A.S., căreia i se datorează această sumă, dat fiind că obligația de plată s-a născut ca o consecință directă a vânzării abuzive a celor 11 imobile de către cei doi inculpați.

În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 248 și art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), în art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale).

Cu privire la achitarea inculpaților U. și T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248, art. 2481 și art. 258 C. pen., precum și achitarea inculpatei T.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. III din sentință).

În ceea ce privește achitarea inculpaților U. și T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248, art. 2481 și art. 258 C. pen., pentru aceleași argumente arătate la punctul precedent, și în cazul celor două infracțiuni reținute la pct. III din sentință se impune schimbarea încadrării juridice, prin raportarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 la art. 246 C. pen. și nu la art. 248 C. pen.

Prima instanță a reținut și în acest caz o stare de fapt corectă.

În prima parte a lunii octombrie 2000, fără aprobarea AGA, inculpatul U.D.G., în calitatea sa de director general al SC A. SA și persoană împuternicită să reprezinte societatea în relațiile cu terții a negociat cu reprezentanții legali ai E.X.B. România prețul de vânzare al corei de 75% din imobilul proprietatea SC A. SA situat în Brașov Bd. V. nr. 6, imobil regăsit la poziția 21 în anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995, încheiat de Asociația A. PAS cu F.P.S. (f. 67, 68, vol. II, dos. urm. pen.). Inculpatul a transformat această oportunitate de negociere într-o afacere în interes personal, aducând un prejudiciu cu consecințe deosebit de grave societății comerciale în numele căreia a acționat.

Astfel, inculpatul a comunicat, în nume personal, ca persoană fizică independentă, către E.X.B. România, oferta finală pentru vânzarea spațiului menționat, menționând în ofertă că el este cel care deține acte legate de proprietatea spațiului respectiv.

Manopera frauduloasă pe care a realizat-o profitând de funcția pe care o avea a fost aceea că, fără a informa în mod real Consiliul de Administrație pe care îl și conducea, inculpatul U.D.G. a propus Consiliului de Administrație vânzare a 70% din acest spațiu magazinul nr. 2 al SC A. SA către persoana fizică U.D.G. fără a se stabili un preț de vânzare, trecând peste interdicția de a participa la ședința Consiliului de Administrație, care trebuia să aprobe o astfel de vânzare.

Pentru a da aparență de legalitate abuzului său, la data de 1 noiembrie 2000 inculpatul, în calitate de director general al SC A. SA, a împuternicit-o pe inculpata T.G. pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare privind magazinul nr. 2 situat în Brașov, iar la data de 2 noiembrie 2000 a fost încheiat actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare între SC A. SA în calitate de vânzătoare, reprezentată de T.G. și U.D.G. și U.M.D., în calitate de cumpărători, obiectul contractului constituindu-l vânzarea către inculpatul U.D.G. și soția acestuia a 70% din spațiul – imobil situat în Brașov, (magazinul nr.2), prețul fiind stabilit la 160.000.000 lei ROL, inclusiv TVA (filele 78-80, vol. II, dos. urm. pen.).

După numai 4 zile, respectiv la data de 6 noiembrie 2000, inculpatul U.D.G. și soția sa, U.M.D., în calitate de vânzători au încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu B.E.I.R. E.X.B. SA, având ca obiect 70% din imobilul situat în Brașov, situat la parterul blocului nr.42, adică imobilul cumpărat de soții U. cu 4 zile mai devreme, prețul de vânzare fiind de 4.492.634.050 lei ROL, preț care a fost achitat integral la data încheierii contractului în contul personal al inculpatului U.D.G., deschis la B.T.R., sucursala Brașov (f.87-88, dos. urm. pen., vol.II).

Inversând rolurile, la finele lunii octombrie 2000, după ce inculpații U.D.G. și T.G. au purtat discuții în calitate de reprezentanți ai SC A. SA cu asociații SC D.I. SRL privind vânzarea unui alt spațiu aparținând SC A. SA, situat în Brașov (imobil magazin 15), pentru care exista, de asemenea, interdicție de înstrăinare, fiind cuprins la poziția 16 din lista anexă a contractului nr. 172/1995, încheiat de Asociația A. SA cu F.P.S., cei doi inculpați au dispus completarea în fals a procesului verbal al consiliului de administrație al SC A. SA din 28 iulie 2000, menționându-se că s-ar fi discutat vânzarea spațiului magazinului nr. 15, situat în Brașov, str. Z. nr. 5 către inculpata T.G., în calitate de persoană fizică, fără a se menționa vreun preț (f. 140, vol. II, dos. urm. pen.).

La data de 30 octombrie 2000, între SC A. SA, reprezentată de data aceasta de inculpatul U.D.G., în calitate de vânzătoare, pe de o parte și inculpata T.G., căsătorită cu T.A., în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul situat în municipiul Brașov, str. Z. nr. 5 (imobilul magazin 15), prețul fiind stabilit la 230.000 lei ROL, inclusiv TVA.

Chiar a doua zi, s-a încheiat contractul de vânzare autentificat sub nr. 6018 din 31 octombrie 2000, prin care inculpata T.G. și soțul acesteia, T.A. au vândut către SC D.I. SRL Brașov, reprezentată de asociații T.G. și S.I., imobilul situat în Brașov, str. Z. nr. 5, la prețul de 3.375.000.000 lei ROL.

Prin acest procedeu ilegal, inculpatul U.D.G. a adus părții civile SC A. SA un prejudiciu de 4.332.634.050 lei ROL, iar inculpata T.G. a adus aceleiași societăți un prejudiciu de 3.145.000.000 lei ROL, reprezentând diferența dintre prețul pe care SC A. SA l-a încasat de la inculpați din vânzarea celor 2 spații și prețurile pe care cei doi inculpați le-au încasat.

Aprobarea celor două vânzări de către cei doi inculpați, care au ascuns celorlalți membrii ai Consiliului de Administrație situația reală a negocierii vânzării celor două spații reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu a celor doi conducători ai societății, imobilele având și interdicție la înstrăinare, iar SC A. SA, fiind prejudiciată cu diferența dintre prețurile încasate de la inculpați, ca și cumpărători și prețurile reale pe care le ofereau cele două firme care reprezentau adevărații cumpărători ai celor două spații.

După cum corect a reținut prima instanță, fapta inculpatului U.D.G. care, în virtutea atribuțiilor de serviciu și a însărcinării primite de la SC A. SA, în calitate de reprezentant al societății, a încheiat cu inculpata T.G., un contract de vânzare-cumpărare păgubitor pentru SC A. SA având ca obiect un imobil subevaluat, tranzacție de natură a-i aduce indirect foloase necuvenite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (I) din Legea nr. 78/2000.

Tot astfel, fapta inculpatei T.G. care, în virtutea însărcinării primite de la SC A. SA, în calitate de reprezentant al acestei societăți, la data de 2 noiembrie 2000, a încheiat un contract cu inculpatul U.D.G., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6069 din 2 noiembrie 2000, păgubitor pentru SC A. SA, având ca obiect 75% dintr-un imobil aparținând societății, subevaluat, tranzacție de natură a-i aduce indirect foloase necuvenite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond, având în vedere numai dispozițiile art. 248 C. pen., a conchis că în cauză nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248/1 C. pen., cu aplicarea art. 248 și art. 258 C. pen., întrucât prejudiciul cauzat de inculpați prin faptele exercitate în exercițiul atribuțiilor de serviciu se repercutează în patrimoniul SC A. SA, care este o persoană juridică de drept privat și care nu poate constitui subiect pasiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., întrucât nu reprezintă un organ sau instituție de stat și nici o unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

În cauză sunt însă aplicabile prevederile art. 246 C. pen., persoana juridică – SC A. SA – suferind o vătămare deosebit de gravă a intereselor sale patrimoniale prin faptele săvârșite de cei doi inculpați, iar textul incriminator de la infracțiunea de abuz contra intereselor persoanei nu distinge între persoanele fizice și cele juridice ca subiect pasiv subsecvent al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În ceea ce privește achitarea inculpatei T.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. III din sentință).

Prima instanță nu a reținut această faptă în sarcina inculpatei T., numai pentru că nu ar fi avut împuternicirea necesară pentru a reprezenta interesele societății comerciale în actele întocmite în mod fraudulos și nu poate fi subiect activ al infracțiunii, însă această împuternicire există la dosar (f. 110, vol.I, dos.u.p.).

Cu privire la pretențiile civile formulate de A.V.A.S. – a se vedea și cererea din apel, fila 100 – așa cum s-a arătat anterior, apelul este fondat.

Potrivit contractului încheiat cu ocazia privatizării, respectiv a distribuirii către acționari a pachetului de acțiuni de 70%, deținut de F.P.S., SC A. SA a avut interdicția înstrăinării a unui număr de 21 de spații comerciale dintre cele pe care le deținea.

Exista, așadar, o clauză contractuală ca adunarea generală a acționarilor a SC A. SA să nu aprobe vânzare, pe o perioadă de 9 ani de la data semnării contractului, a bunurilor prevăzute în Anexa la contract și care făceau parte din patrimoniul societății.

Deși 11 spații au fost vândute, acest fapt nu s-a constat decât cu ocazia cercetărilor, dat fiind că inculpații – care conduceau societatea comercială, nu au informat fostul F.P.S., actul A.V.A.S., deși exista o astfel de obligație contractuală.

SC A. SA nu a formulat pretenții civile împotriva inculpaților pentru suma pe care o datorează A.V.A.S., ca urmare a înstrăinării abuzive a celor 11 spații comerciale, însă A.V.A.S., a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 11.184.751.250 lei ROL, subrogându-se, astfel, în drepturile SC A. SA pentru a-și valorifica creanța născută din încălcarea obligațiilor contractuale.

Din acest motiv, fiind reținută vinovăția inculpaților și dată fiind legătura de cauzalitate care există între faptele acestora și prejudiciul cauzat, inculpații urmează a fi obligați să plătească către A.V.A.S. suma de 11.184.751.250 lei ROL, respectiv 1.118.475,1250 lei.

Cu privire la obligarea SC A. SA la contravaloarea expertizei tehnice și a cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.

Dat fiind că a fost achitată de către apelantă contravaloarea expertizei, urmează a se admite apelul, în aceste limite și a se înlătura dispoziția dată de prima instanță în acest sens.

Cuantumul celorlalte cheltuieli judiciare este corect stabilit de prima instanță.

Este nefondată, critica formulată de această parte civilă cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate societății comerciale ca urmare a infracțiunilor săvârșite de cei doi inculpați cu privire la vânzarea către propriile persoane a două dintre spațiile comerciale ale firmei, pentru a beneficia direct de diferența de preț obținută apoi de la adevărații cumpărători, dat fiind că, în latura civilă a cauzei funcționează principiul disponibilității, iar constituirea de parte civilă se face numai până la momentul procesual prevăzut de art. 15 C. proc. pen. Cuantumul pretențiilor nu poate fi modificat în nici un caz prin motivele de apel.

SC A. SA a comunicat instanței că a recuperat parțial prejudiciul care i-a fost cauzat de inculpata T.G. (2.638.556.700 ROL) și nu a formulat pretenții civile pentru restul prejudiciului în cuantum de 506.443.300 lei. De asemenea, a comunicat că a recuperat parțial prejudiciul cauzat de inculpatul U.D.G. (1.353.257.925 ROL) și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 396.779.048 ROL, reprezentând diferența dintre prejudiciul calculat de societate și partea de prejudiciu nerecuperată. Prima instanță a constatat, de asemenea, că pentru suma de 2.582.597.050 lei vechi (respectiv 258.259,705 RON) care reprezintă diferența dintre prejudiciul efectiv creat societății – astfel cum a fost stabilit de instanță - 4.332.634.050 lei vechi – sumele achitate de inculpat societății: 1.353.257.952 lei vechi și suma solicitată de la acest inculpat de către societate, partea civilă nu a formulat pretenții față de inculpat.

Ținând seama că, atât suma de 506.443.300 lei obținut de inculpata T.G. din săvârșirea faptei penale descrise cât și suma de 2.582.597.050 lei vechi obținută de inculpatul U.D.G. din comiterea faptei, nu au servit la despăgubirea părții civile SC A. Brașov, în mod legal s-a dispus, în baza art. 18 lit. d) C. pen., confiscarea de la cei doi inculpați a sumelor menționate.

Este legală și temeinică și obligarea SC A. SA, ca parte responsabilă civilmente, alături de inculpați, către A.V.A.S., pentru suma de 467.239.451 ROL, întrucât aceștia au săvârșit fapta în strânsă legătură cu funcțiile pe care le aveau și acționând ca prepuși ai SC A. SA.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpaților, critica formulată de parchet este fondată, așa încât cuantumul acestor cheltuieli se va majora cu câte 1307, 5 lei.

Modalitatea de rezolvare a laturii civile în legătură cu infracțiunea de înșelăciune este legală și temeinică.

Potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face, în condițiile legii civile, în primul rând în natură, respectiv prin restituirea lucrului, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, ori prin desființarea totală sau parțială a unui înscris, despăgubirea prin echivalent bănesc fiind subsidiară, numai în măsura în care repararea în natură nu este posibilă.

În prezenta cauză, prima instanță a procedat corect atunci când a desființat parțial procesul – verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a SC A. SA din 14 aprilie 2000, existent în original la anexa dosarului de urmărire penală nr. 171/P/2003 și în xerocopie la fila 200, din vol. I al dosarului de urmărire penală, respectiv mențiunile care atestă schimbarea modului de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la Fondul Proprietății de Stat prin contractul nr. 172 din 4 mai 1995, actul adițional la contractul și statutul SC A. SA, redactat și procesat la Biroul Unic din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Brașov la data de 22 februarie 2002 cu nr.260 și a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privitoare la modificarea art. 9 din Statului și Contractul de societate ale SC A. SA, care au în vedere schimbarea criteriilor de distribuire a acțiunilor cumpărate de Asociația A. PAS de la Fondul Proprietății de Stat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/1995.

Ca o consecință implicită, s-a dispus restabilirea situației anterioare, care reprezintă modalitatea prioritară și cea mai adecvată de asigurarea unei reparații integrale, întrucât asigură fiecăruia dintre asociați posibilitatea de a i se repartiza numărul de acțiuni care i se cuvin, atunci când se va relua activitatea de repartizarea pachetului de 70% dintre acțiuni, cu respectarea prevederilor Legii nr. 77/1994, așa cum a dispus prima instanță, urmând ca Adunarea Generală a Acționarilor, convocată în condițiile legii, să decidă, acesta fiind singurul organ care are dreptul de a decide – dar cu respectarea legii – asupra finalizării procesului de privatizare, cu privire la pachetul de 70% din acțiuni.

Instanța de judecată nu poate dispune în concret asupra modului de repartizare a acțiunilor, pentru fiecare acționar, întrucât s-ar substitui voinței Adunării Generale a Acționarilor, ceea ce este de neadmis.

Din punct de vedere al restabilirii situației anterioare este irelevant faptul că o parte dintre acționari au înțeles să renunțe – în cursul judecății – la pretențiile formulate, iar alții au formulat pretenții civile. Repunerea în situația anterioară este obligatorie, deoarece situația juridică prezentă, care s-a creat cu privire la repartizarea pachetului de 70% din acțiuni este rezultatul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și se bazează pe actele care au fost desființate de prima instanță. Nu este admisibil să fie păstrată o situație care a fost creată prin săvârșirea unei infracțiuni și instanța are obligația de a restabili situația anterioară săvârșirii infracțiunii. În prezenta cauză, acest procedeu de reparație în natură repune și persoanele vătămate prin infracțiune în situația anterioară, după cum urmează ca ele să procedeze potrivit legii și propriilor interese.

Criticile formulate de inculpați în apel, cu privire la infracțiunile pentru care au fost condamnați, sunt nefondate, sub următoarele aspecte:

S-a solicitat, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru fapta de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și reținerea art. 33 C. pen. S-a motivat că au fost prejudiciate 120 de persoane cu anumite sume (80 dintre acestea prin micșorarea numărului de acțiuni, 40 de persoane prin înlăturarea totală de la repartizarea de acțiuni), iar pentru fiecare, prejudiciul este sub 200 mii de lei.

O astfel de interpretare nu poate fi primită. Din conținutul concret al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune săvârșite de inculpați se poate constatat că ne aflăm în prezența unei unități naturale de infracțiune, existând o unică manevră dolosivă, frauduloasă, iar persoana vătămată a fost A. PAS, care era anume înființată pentru a realiza operațiunea de privatizare a pachetului de acțiuni de 70%, operațiune pe care inculpații au deturnat-o, modificându-i finalitatea în urma schimbării criteriilor de repartizare a acțiunilor.

Nu este fondată nici solicitarea de a se constata intervenția prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunea de înșelăciune, termenul prevăzut de lege nefiind împlinit.

S-a mai susținut de către inculpați că, în ceea ce privește infracțiunile pentru care au fost condamnați, nu sunt întrunite elementele constitutive cerute de textele incriminatoare, motiv pentru care soluția corectă ar fi aceea de achitare.

Aceste critici sunt nefondate.

Pentru faptele reținute și examinate de prima instanță, curtea a analizat starea de fapt și întrunirea elementelor constitutive din considerente, prezentate anterior.

Pentru fapta prevăzută la pct. IV din considerentele sentinței, prima instanță a reținut – în mod corect – că faptele inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Starea de fapt este în directă legătură cu vânzarea celor două spații comerciale de către inculpați, prin interpunerea lor ca aparenți cumpărători.

Atâta timp cât în contabilitatea SC A. SA au fost înregistrate sumele obținute în urma vânzării celor două imobile, iar pentru aceste sume a fost plătit impozitul pe profit aferent nu se poate vorbi despre prejudicierea bugetului statului.

Dacă despre vânzarea propriu-zisă efectuată sub valoarea de piață se poate vorbi despre un prejudiciu, acesta a fost înregistrat în patrimoniul SC A. SA. Așa cum rezultă din anexele 29 și 130 la raportul de la prima expertiză, toate vânzările au fost incluse în facturi la valori mai mari decât valorile de înregistrare în evidență contabilă. Pe diferențele între valoarea de înregistrare în contabilitate și valoarea de vânzare s-a calculat impozitul pe profit corespunzător.

A obliga SC A. SA să calculeze și să plătească impozit pe profit pentru un preț pe care nu l-a încasat, ar însemna în fapt o prejudiciere dublă a acestei societăți și o îmbogățire fără just temei a bugetului statului, care își va încasa același impozit atât la „estimare” cât și la recuperarea prejudiciului de la persoanele vinovate.

De aceea, nefiind întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994, s-a dispus achitarea inculpaților U.D.G. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.

Starea de fapt reținută de prima instanță cu privire la pct. V din considerentele sentinței este corectă.

Este vorba despre magazinul nr.220 aparținând SC A. SA Brașov situat pe str. B. nr. 38.

La data de 10 iulie 1998 între SC A. SA reprezentată de inculpații U.D.G. și T.G., pe de o parte, și SC G. SRL, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 698/1998 având ca obiect imobilul magazin nr.220, iar ca preț de vânzare suma de 200.000.000 lei (inclusiv TVA).

La data de 22 iulie 1998 a fost încheiat în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, ocazie cu care cumpărătorul a achitat cu OP nr. 22/1998 suma de 50.000.000 lei, iar la data de 23 iulie 1998, cumpărătorul SC G. SRL a achitat diferența de 150.000.000 lei din prețul datorat pentru bunul cumpărat.

La data de 29 iulie 1998, inculpații U.D.G. și T.G. au întocmit două facturi în vederea încasării prețului bunului imobil vândut.

Datorită înregistrării în contabilitate cu titlu de preț obținut din vânzarea imobilului magazin nr. 220 a sumei de doar 52.980.423 lei (valoarea de inventar 43.426.576 lei și TVA), pe parcursul controlului efectuat în perioada 3 martie -4 martie 2003 la sediul SC A. SA, având ca obiect verificarea situațiilor financiare și patrimoniale înregistrate de societate în perioada 1995-2002, Direcția de Monitorizare Contracte Postprivatizare din cadrul A.P.A.P.S. a preluat și evidențiat cu ocazia diferențelor înregistrate între prețurile de vânzare și valorile de înregistrare contabilă a imobilelor valorificate de inculpați cu încălcarea obligației reglementate în cuprinsul art. 7.3. din contractul de privatizare, factura fiscală nr. 1236893 din 29 iulie 1999, care atestă vânzarea imobilului la prețul înscris în contabilitate al bunului 43.426.576 lei.

Pornind de la această valoare, A.P.A.P.S. nu a calculat și notificat la plata SC A. PAS nici o sumă de bani datorată ca urmare a efectuării respectivei operațiuni de vânzare, deși prețul real cu care fusese vândut imobilul era cu 163.934.426 lei mai mare decât valoarea înscrisă în contabilitate ca fiind obținută cu titlu de preț din vânzarea imobilului magazin nr. 220 aparținând SC A. SA. Dacă s-ar fi cunoscut prețul real, A.P.A.P.S. ar fi calculat și notificat SC A. PAS diferența dintre valoarea înscrisă în contabilitate pentru acel imobil și prețul cu care a fost vândut imobilul. Pe baza probelor administrate s-a reținut, în mod corect, că prejudiciul cauzat A.P.A.P.S. prin această faptă a inculpaților se cifrează la suma de 147.019.577 lei (în cursul anului 1998), bani care au intrat în mod injust în patrimoniul SC A. SA în numele căreia au acționat inculpații, iar faptele inculpaților, de a induce în eroare A.P.A.P.S. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în vederea obținerii de către SC A. SA a unui folos injust, în cuantum de 147.019.577 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Falsificarea facturii nr. 1236893/1998 prin care se atestă contrar realității efectuarea la imobilul magazin nr. 220 situat pe str. B. nr. 38 din Brașov de îmbunătățiri și modernizări evaluate la suma de 147.019.577 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, prin decizia penală nr.191 din 16 noiembrie 2006, următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, SC A. SA Brașov și A.V.A.S., inculpații U.D.G. și T.G. împotriva sentinței penale nr. 17 din 10 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o desființează – pe latură penală a cauzei – cu privire la :

- încadrarea juridică reținută cu privire la infracțiunea de înșelăciune (pct. I din sentință),

- achitarea inculpaților U. și T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 și art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen., precum și încadrarea juridică reținută cu privire la această infracțiune (pct. II din sentință),

- achitarea inculpaților U. și T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248, art. 2481 și art. 258 C. pen., precum și achitarea inculpatei T.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. III din sentință) și, pe latura civilă a cauzei, cu privire la pretențiile civile formulate de A.V.A.S. cu privire la obligarea SC A. SA la contravaloarea expertizei tehnice și a cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.

Rejudecând, în aceste limite:

1. În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații U.D.G. și T.G., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. I din sentință). În temeiul art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpații U.D.G. și T.G. la câte 8 ani închisoare și la câte 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen. (interzicerea exercitării funcțiilor de comerciant, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale).

2. În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale), în art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale).

În temeiul art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale) a condamnat pe inculpații U.D.G. și T.G. la câte 10 ani închisoare și la câte 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen. (interzicerea exercitării funcțiilor de comerciant, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale).

3. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248, art. 2481 și art. 258 C. pen. în art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246, art. 2481 și art. 258 C. pen.

În temeiul art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246, art. 2481 și art. 258 C. pen. (două infracțiuni) a condamnat pe inculpații U.D.G. și T.G. la câte 5 ani închisoare și la 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen. (interzicerea exercitării funcțiilor de comerciant, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale) – fapta de la pct. III din sentință.

4. În temeiul art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. III din sentință) a condamnat pe inculpata T.G. la 2 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la încadrările juridice și condamnările pronunțate cu privire la celelalte fapte și cu privire la anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului U.D.G. prin sentința penală nr. 141/2004 a Tribunalului Brașov.

5. A aplicat art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit toate pedepsele principale și pedepsele complementare aplicate inculpatului U.D.G. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen. (interzicerea exercitării funcțiilor de comerciant, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale).

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

6. A aplicat art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a contopit toate pedepsele principale complementare aplicate inculpatei T.G. și a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen. (interzicerea exercitării funcțiilor de comerciant, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale).

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen.

7.A obligat pe inculpații U.D.G. și T.G., în solidar și la plata sumei de 11.184.751.250 ROL, ca prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (pct. II din sentință) – către A.V.A.S.

A menținut celelalte dispoziții cu privire la latura penală și latura civilă a cauzei, precum și măsura asiguratorie a sechestrului.

8. A înlăturat obligarea SC A. SA la plata sumei de 2.943,066 RON către expertul T.F..

9. A majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații cu câte 1307,5 lei.

10. A menținut aplicarea art. 1451 C. pen. pentru inculpatul U.D.G.

11.Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, părțile civile A.V.A.S. și SC A. SA Brașov și inculpații U.D.G. și T.G.

Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2) C. pen., invocând, în drept, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Inculpații U.D.G. și T.G. au criticat hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte:

1.încălcarea dispozițiilor art. 263 alin. (1) și art. 262 alin. (1) C. proc. pen. privind sesizarea instanței, solicitând restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen. – caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen.

2. existența unui caz de incompatibilitate a unuia dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată în sensul că acesta s-a pronunțat anterior asupra recursurilor declarate contra încheierilor privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și a luat parte la judecata în fond a cauzei, în sensul că a administrat probe, s-a pronunțat cu privire la utilitatea probelor, se apreciază că magistratul s-a aflat în cauzele de incompatibilitate prevăzute de art. 47 C. proc. pen. și, respectiv, art. 48 lit. a) C. proc. pen., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

3.Instanța de apel nu a procedat la ascultarea inculpaților, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

4.Există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, întrucât în cazul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în speță această condiție nu este îndeplinită, impunându-se încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen. – caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen.

5. În cauză s-a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință condamnarea inculpaților, iar faptele nu există – caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

6. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților – caz de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Părțile civile au criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele arătate de Parchet și de părți, cât și prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că, în cauză, pe baza probelor administrate care, după cum s-a arătat, au fost analizate pe larg de către instanțe, a fost stabilită corect situația de fapt, redată anterior, motiv pentru care nu va mai fi reluată, fiind încadrată corespunzător și în drept.

Astfel:

1.Instanța a fost legal sesizată, cu respectarea dispozițiilor art. 262 și urm. C. proc. pen., astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că în faza de urmărire penală au fost respectate dispozițiile legale privind punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele deduse judecății și începerea urmăririi penale.

Constatând că în cauză au fost respectate dispozițiile legale care reglementează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că există probele necesare și legal administrate, procurorul, constatând că faptele există, au fost săvârșite de inculpați și că aceștia răspund penal, a procedat potrivit art. 262 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a emis rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată a acestora.

2. a) Potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac.

Sintagma „a participat la soluționarea cauzei” se referă la situația când instanța s-a pronunțat cu privire la existența/inexistența faptei penale, la vinovăția/nevinovăția făptuitorului și, eventual, aflarea adevărului unei sancțiuni penale.

Nu constituie o participare la soluționarea cauzei, atunci când un judecător a participat la ședința de judecată în care au fost admise sau respinse probe ori s-au administrat probe, cum au invocat inculpații în speță.

b) Potrivit art. 48 lit. a) C. proc. pen., judecătorul este incompatibil a judeca dacă în cauza respectivă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

În cauză, s-a susținut că judecătorul L.P. care s-a pronunțat asupra unor recursuri referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive s-a aflat în cazul de incompatibilitate citat anterior.

Simplul fapt că un judecător s-a pronunțat, înainte de judecarea cauzei pe fond, cu privire la necesitatea luării sau prelungirii arestării preventive, în căile de atac, nu conduc la încălcarea obligației de imparțialitate.

Normele de procedură sunt de strictă interpretare astfel că nu pot fi extinse la situații care nu sunt prevăzute în textul respectiv. Astfel, în art. 48 lit. a) se prevede incompatibilitatea judecătorului care a participat, între altele, la judecarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, prevede că nu poate fi extinsă și la judecătorul care a participat la soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate într-un astfel de caz.

3. Instanța de apel este obligată, conform art. 378 alin. (1)1 să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor referitoare la judecata în primă instanță când nu a fost ascultat de către prima instanță ( Indiferent de soluția pronunțată) și în situația în care instanța fondului nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Prevederile art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. au rolul de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană.

Însă în cauză, se constată că inculpații nu se află în nici una din variantele expres și limitativ prevăzute de lege, în condițiile în care au fost ascultați de către tribunal, iar împotriva lor s-au pronunțat soluții de condamnare.

4. Instanța de apel, în temeiul art. 334 C. proc. pen., pentru motivele expuse anterior, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la această infracțiune este aplicabil principiul oficialității procesului penal, legiuitorul prevăzând în art. 258 alin. (2) C. pen. (introdus prin Legea nr. 58/2008) că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 250 alin. (1) –(4) C. pen.

Ori, în cauză, per a contrario, întrucât fapta săvârșită de inculpați a avut consecințe deosebit de grave, a fost reținută infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

În raport de această împrejurare nu se poate dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate.

5. Există o eroare gravă de fapt, în înțelesul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt, astfel cum a fost reținută, este contară actelor și probelor dosarului, respectiv pentru a fi reținută eroarea gravă de fapt trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea lor, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru inculpați și pentru celelalte părți din proces.

Ori, în cauză după cum s-a menționat, situația de fapt, încadrările juridice date faptelor și vinovăția inculpaților au fost reținute și stabilite tocmai pe baza probelor administrate, care au fost examinate și interpretate detaliat de către instanța de fond și cea de apel, motivare care este însușită și de către Înalta Curte și nu va mai fi reluată.

Astfel, fiind dovedită existența infracțiunilor și vinovăția inculpaților, nu se poate dispune achitarea acestora.

6. Înalta Curte constată că și infracțiunea de înșelăciune a fost încadrată corespunzător, fiind înlăturat alin. (5) în condițiile în care cuantumul prejudiciului cauzat este mai mic de 200.000 lei, respectiv de 97.710,837 lei, după cum a rezultat din concluziile expertizei efectuate în cauză (prețul unei acțiuni a fost stabilit la 3,2165 lei).

7. Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În raport de circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, de urmările socialmente periculoase ale acestora și de circumstanțele personale ale inculpaților, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate, corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Cum în cauză nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că nici această critică adusă hotărârilor nu este întemeiată.

8.Latura civilă a cauzei a fost judicios soluționată în raport de probele administrate, după cum s-a motivat pe larg, atât de prima instanță, cât și de către instanța de apel.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, de părțile civile A.V.A.S., SC A. Brașov SA și de inculpații U.D.G. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 191/Ap din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentele părți civile A.V.A.S. și SC A. Brașov SA să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Obligă recurenții intimați inculpați să plătească statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.