Applicability of fiscal procedure code penalties to private-law joint-venture contracts vs. contractual late-payment interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal, upholding the Court of Appeal’s decision that partially granted the claim for contractual late-payment penalties and commercial interest on a USD 78,857 debt arising from a joint-venture agreement, while rejecting the plaintiff's request to apply fiscal-law-based late-payment surcharges for the period following the contract's termination. The dispute centered on whether a municipal administration, acting as a private-law subject in a commercial association, could invoke the Fiscal Procedure Code to collect penalties for non-payment of a contribution for unused space, or whether only the contractual penalty clauses and statutory interest under Article 43 of the Civil Code applied. The court ruled that because the parties' relationship was governed by a private-law contract, the provisions of the Fiscal Procedure Code were inapplicable; consequently, contractual penalties were enforceable only during the period the contract was in force (until judicial rescission in January 2005), and any amounts due after that date were limited to standard commercial interest, leading to the rejection of the appellant's argument for fiscal-based damages for subsequent periods.
Legislator headnote
AI generatedApplicability of fiscal procedure code penalties to private-law joint-venture contracts vs. contractual late-payment interest: Referitor la penalitățile de întârziere de 2% pe zi de întârziere stabilite prin art. 13 al contractului din 6 mai 1994, încheiat între părți și reziliat la data de 21 ianuarie 2005, aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A., acestea sunt datorate în temeiul contractului numai pentru perioada cât acest contract a fost în vigoare, respectiv până la 21 ianuarie 2005, când a fost reziliat prin hotărâre judecătorească.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5482 din 22 iunie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva pârâtei SC B.I.E. SRL, reținând că pârâta nu are calitatea de subiect de drept fiscal și ca atare nu pot fi acordate penalități, dobânda nu a fost acordată deoarece reclamanta nu și-a precizat temeiul și nici modul de calcul al acestei dobânzi.
Reclamantul a declarat apel criticând hotărârea instanței de fond pentru aplicarea greșită a legii, susținând că penalitățile de întârziere au fost solicitate pe de o parte în temeiul contractului iar pe de altă parte conform normelor fiscale, dar pentru o altă perioadă, iar dobânda legală a fost solicitată având în vedere răspunderea contractuală ce revine pârâtei.
Curtea de Apel București a pronunțat decizia nr. 52 din 30 ianuarie 2007 prin care a admis în parte apelul, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata penalităților contractuale de 2% pe zi de întârziere aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A. pentru perioada 1 mai 2004 – 21 ianuarie 2005 și la plata dobânzii comerciale aferentă aceleiași sume pentru perioada 21 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 și a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 43 C. com., pârâta datorează dobânda legală pentru suma de 78.857 dolari S.U.A. de la data când această sumă a devenit certă, lichidă și exigibilă, respectiv de la 21 ianuarie 2005 și până la data executării integrale a debitului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2005.
Referitor la penalitățile de întârziere de 2% pe zi de întârziere stabilite prin art. 13 al contractului din 6 mai 1994, încheiat între părți și reziliat la data de 21 ianuarie 2005, aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A., acestea sunt datorate în temeiul contractului numai pentru perioada cât acest contract a fost în vigoare, respectiv până la 21 ianuarie 2005, când a fost reziliat prin hotărâre judecătorească.
Penalitățile care au izvorul în normele de drept fiscal, acestea nu pot fi acordate având în vedere că raporturile existente între părți sunt de drept privat și nu de drept public, situația juridică a fost reglementată de contractul de asociere între părți, act juridic care nu este de natură comercială.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii și a capătului de cerere privind majorările de întârziere pentru neachitarea sumei reprezentând contravaloare lipsă de folosință spațiu pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 31 martie 2006, în cuantum de 3.548,70 dolari S.U.A.
În motivarea recursului, recurentul susține că, calculul daunelor reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei ianuarie 2001 – 31 decembrie 2003, nu a fost efectuat în temeiul contractului, ci a fost făcut în temeiul răspunderii civile delictuale, având în vedere legislația în aplicarea Codului de procedură fiscală.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute, instanța a aplicat corect legea, a interpretat corect actul juridic dedus judecății.
Între părți s-a încheiat contract de asociere în participațiune, în care reclamantul este subiect de drept privat, administrator al bunurilor din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, iar nu în calitate de subiect de drept fiscal, astfel că nu se aplică prevederile Codului de procedură fiscală.
Față de cele de mai sus, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 52 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.