Inadmissibility of penal annulment motion for untimely filing and failure to expressly invoke legal grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Penal Section) dismissed the motion for annulment as inadmissible, upholding the final appeal decision of December 4, 2007, and ordering the applicant to pay 400 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the review of a penal appeal decision, which had previously rejected the defendant's appeal against a Court of Appeal ruling. The court found the motion inadmissible on two decisive grounds based on Article 391 of the Code of Criminal Procedure: first, the filing was submitted on January 13, 2010, well beyond the statutory 10-day deadline prescribed by Article 388 of the Code of Criminal Procedure, which runs from the commencement of the sentence's execution; and second, the applicant failed to expressly invoke the specific legal grounds required for such a motion.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 388 C. proc. pen; Inadmissibility of penal annulment motion for untimely filing and failure to expressly invoke legal grounds: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 5787 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 49/99/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 155 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la 13 ianuarie 2010, nemotivată în scris.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 4 martie 2010.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Conform textului de lege mai sus-menționat, prima condiție pe care trebuie să o constate instanța ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestație în termenul prevăzut de lege.
În cauză, așa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost introdusă la data de 13 ianuarie 2010 (viza registraturii), iar hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 4 decembrie 2007, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen., adică 10 zile de la data începerii executării pedepsei aplicate inculpatului.
În ce privește a doua condiție prevăzută de lege se constată că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât contestatorul nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația.
Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I. împotriva deciziei penale nr. 5787 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 49/99/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.