Motion to Annul Procedural Ruling Rejected as Inadmissible; Costs Ordered

Asupra contestației în anulare de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3376 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 1500/2/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL împotriva sentinței penale nr. 145 din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la 11 decembrie 2009, nemotivată în scris.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 18 februarie 2010.

Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.

Conform textului de lege mai sus-menționat, prima condiție pe care trebuie să o constate instanța ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestație în termenul prevăzut de lege.

În cauză, așa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestatoare a fost introdusă la data de 11 decembrie 2009 (viza registraturii), iar hotărârea contestată a fost pronunțată la data de 21 octombrie 2009, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.

În ce privește a doua condiție prevăzută de lege se constată că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât contestatoarea nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestația

Pe de altă parte, hotărârea atacată de contestatoare, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din același text.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs într-o contestație la executare formulată de petentă.

Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL împotriva deciziei penale nr. 3376 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 1500/2/2009.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.